225 matches
-
cînd uiți să iei din udătură și înghiți mămăliga goală. Cînd va curge zamă de lemne în oala cu mîncare, atunci dacă vei mînca ai să faci viermi. Se crede că e bine ca fetele să mănînce aluatul ras de pe covată, și-apoi vor plăcea ele flăcă ilor. Cînd pui mai multe linguri la masă, îți vor veni prieteni flămînzi. Nu e bine ca un bărbat să cînte șezînd la masă, c apoi femeia lui va înnebuni. Să nu mănînci nespălat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Mînca-i-ar mama buricul!“ Pentru ca femeia să nască copii, moașa îngroapă buricul la rădăcina unui măr tînăr și sănătos, sorocind la cîți ani să mai nască nepoata alți copii. Cînd copilul se scoală din albie, se dă jos și-și leagănă covata, mama va mai face copii. Copilul mic, cînd este desfășat și ține picioarele în sus, prevestește că mă-sa va mai face un copil. Se crede că dacă amintește cineva numărul copiilor cuiva și din greșeală zice că respectivul are
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
șterge de copaci, și de bună samă au să rodească. Cînd un pom nu face roade, să-l îngăuri în ziua de Sf. Gheorghe, căci atunci va face. Ca să rodească copacii, din aluatul de pască ce l ai ras de pe covată faci cîte-un colăcel de fiecare copac ce nu rodește și-l anini pe o crenguță. în ziua de 1 mart, să legi la fiecare pom roditor fir roșu, ca să facă poame multe pe vară. Se crede că dacă s-au
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
arunce pe foc. Scăldătoarea copilului de la botez se varsă lîngă un pom pe un loc curat, ca copilul să nu fie obraznic, ci de treabă. Ca să se îngrașe copilul, îi aruncă scăldătoarea în apropierea unui coteț. Este bine a încresta covata în care se scaldă un copil la acel capăt unde se pune el cu capul și, turnînd scăldătoarea afară, să se toarne pe acel capăt unde stau picioarele - și apoi copilul va umbla curînd în picioare. Copiii cei slabi este
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mălai burete - aluniță butoare - scorbură C cahlă - partea coșului prin care iese fumul calici (a) - a schilodi canaf - cănaf, ciucure cange - prăjină cu cîrlig capiște - loc în care se păstrează osemintele căciulie - căpățînă călugărior-breben - plantă călușar - călăreț căpchiat - nebun căpistere - covată de cernut făină căpușnic - plantă căpută - partea de deasupra a labei piciorului cătușnică - plantă cățuie - vas în care se ard mirodenii cernușcă - sămînță de negrușcă chelbe - chelie chidie - chiciură, brumă chilă - măsură pentru cereale (680 l în Muntenia, 430 l
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată!!" (Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În Joia Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce-l frământa un timp, lua aluatul cu ambele mâini și-l ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii și-l ghigosea până ce aluatul făcea beșici. După vreo două ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o pânză curată și-l lăsa câteva ore „să se odihnească”. Apoi îl porționa pentru cozonaci și păști
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu trăsături largi, au o fizionomie ce impresionează. Vând cu preț fix, fără să lase din el nici o para; prețurile sunt atât de mici încât li se aduce rar jignirea unei tocmeli. Am văzut cum se încărca o căruță de coveți, de mobile, de coșuri și de veselă; vehiculul era plin ochi; încărcătura costa 24 de swanziger (20 de franci). Fiecare gospodărie vine să se aprovizioneze pe bani puțin; negustorii de vechituri din București adună ce mai rămâne din mărfuri și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pace, unde o duci? Dă fata înapoi. Ce gânduri ai, măi Gheorghe?! Gheorghe, las-o, las-o să vie acasă. Măi, omule, măi, nu-mi rupe inima în două. Dragul meu, gospodarul meu... țața Antonica ieșise de după casă cu o covată în mână. O scăpase însă când îi văzu pe cei doi aproape de poartă. Pe jos s-au împrăștiat rouri de lapte alb ca zăpada. Se prelingeau printre firele de iarbă de un verde crud. Boabele de lapte se rostogoleau ușor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
societate este mai bună? Ariton nu-și propune să dea soluții utopice, dar scrie o scenă de referință, o scenă zguduitoare de degradare familială. Niște moștenitori, după ce și-au îngropat ultimul părinte, se întorc la oraș cu împărțeala: plapume, ceaune, coveți, lighene și alte sărăcii, se întorc certându-se, cu lucrurile în spate, pentru a nu fi luate de confrați; scena, de o deplângere fără limite, ilustrează cum nu se poate mai bine distrugerea solidarității, înstrăinarea de cei apropiați și de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
ruși, se ducea adeseori, fiindcă ei îi dădeau zahăr și-l aruncau în sus, spre marea lui satisfacție. Rușii se purtau frumos, chiar când le făcea pozne păguboase. Avea vreo trei-patru ani când, desculț fiind, își oprise fuga exact în covata în care își plămădiseră aluatul pentru pâine. Răzbunarea a fost simbolică, unul dintre ei îl ridicase și-l lovise cu latul săbiei la fund, în glumă, să nu creadă cineva că nu-l pedepsise. Se-ntreba dacă mai erau copacii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
îmbracă costumul de căiuți sunt dotați cu capete de cal, confecționate din lemn și îmbrăcate în pânză albă venind și cu alte elemente ornamentale Îoglinzi, peteală, pangliciă. Capul de cal este fixat într-un suport de lemn, de obicei o covată găurită la mijloc, acoperită de o fustanelă din pânză albă, peste care se aplică elemente decorative. Căiuții sunt grupați în cete conduse de un căpitan. Jocul acestor tineri, care intrepretează dansul căiuțiilor se desfășoară față în față, radial, în linie
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
Garnier / știrbe de ace” „sperietoarea de ciori / străjer pe uitări” „În cutia cu monede / câteva frunze” „pe-o singură frunză / toată zăpada” „din ce În ce mai mari / urmele pisicii” „o floare fără nume / În gardul de spini” “cuibul berzei gol / pe-acoperișul surpat” “covata crăpată / plină cu soare” Substantivul central este În toate cazurile de mai sus mult mai bine determinat: localizat, cuantificat, calificat, chiar angrenat aluziv Într-o anume acțiune. În alte cazuri Însă, este surprins un fapt făcînd apel la un verb
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În apărarea patrimoniului periclitat? O podidesc lacrimile cînd vede sacrilegiul? Categoric, se abține. Poate că am putea-o ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii? Mai degrabă trebuie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii? Mai degrabă trebuie să o faci condus de exigența unei valori ca shibusa, o valoare estetică (și nu numai estetică pentru că valorile japoneze acoperă simultan mai multe domenii ale vieții și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai rar cînd e vorba de haiku. Dar ea se potrivește de minune poemului de mai sus, scris cu un desăvîrșit bun gust astringent, care ne aduce totuși În față liniștea, calmul și frumusețea sobrietății. Forma brută, abia finisată a covatei, simplitatea ei și deteriorarea prin Învechire manifestă calități care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere a contrastelor, această topire Într-un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
calități care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere a contrastelor, această topire Într-un singur aliaj a imperfecțiunii și a delicateții. Covata crăpată nu se pune pe sine În valoare, nu și afirmă ostentativ vreunul din atribute. În umilința și discreția ei, ea se oferă doar, prin oglinda picului de apă scursă de pe streașină, pe care Încă Îl mai poate păstra, celebrării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este ancestrală: existența permanentă sub streașină, recurgînd la recipiente uzate și hîrbuite, dezafectate de la utilitățile lor primare, a cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa imperfectă, crăpată și paradită, covata e integrată armonic În micul univers cvasiperfect al econimiei sătești care, iată, Înglobează prin intermediul ei și soarele. Covata, cu minimă utilitate practică acum, este plină de rosturi cosmice: cît nu pierde toată apa prin crăpături, ea păstrează, oglindit cu infinită
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa imperfectă, crăpată și paradită, covata e integrată armonic În micul univers cvasiperfect al econimiei sătești care, iată, Înglobează prin intermediul ei și soarele. Covata, cu minimă utilitate practică acum, este plină de rosturi cosmice: cît nu pierde toată apa prin crăpături, ea păstrează, oglindit cu infinită delicatețe, și soarele. Nu știu de ce Îmi vine să citez cîteva versuri ale lui Sorescu: "Noi, Ion și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care nu atacă originalul, ci doar îl îmbogățesc prin diversitatea și inventivitatea unor variante. Rămăseserăm la „marea bucătărie țărănească“... Elena NiculițăVoronca mai descrie „o altă mâncare băutură, covașa: se cerne de cu sară, prin sâtă deasă, de toate făinele în covată: de păpușoi, de sacară, de grâu, de hrișcă etc. Se moaie cu apă caldă și se lasă până a doua zi să dospească; a doua zi se pune în budăi și se umple. Pentru a o umple, trebuie să torni
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la masa copiilor până ajung eu acasă. Poate vederea lor sau faptul că mi-am amintit de doctorul Gabor m-a purtat din nou la Marseilles. Niciodată, nici chiar înainte de război, nu mai văzusem atâta mâncare. Oale imense cu supă, coveți cu salată, plite pline cu carne, pește, pui și legume, munți de farfurii cu plăcinte colorate ca niște pietre prețioase și torturi cu frișcă. Era câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tonul sfidător și optă pentru împăcare. ― Știu că trăim niște momente chinuitoare și sunt și eu tulburat, dar asta nu poate justifica niște hotărâri nechibzuite. Trebuie să acționăm cu circumspecție și să ne gândim bine înainte de a arunca apa din covată cu copil cu tot. ― Copilul e mort, dacă nu știai. ― Consider că trebuie să studiem situația în ansamblu. Vă dați seama? Își încrucișă mâinile. ― Nu, Burke, ce vrei să spui? El se gândi repede. ― Mai întâi aceste instalații reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]