252 matches
-
crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
mamei, niște vecine, că eram foarte serios și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au amuzat. Mi-aduc aminte cum ieșeau din coviltir printr-o deschizătură laterală vreo doi-trei flăcăi, ținând în mâini respectivul „odor”. În timp ce lăutarii cântau de mama focului, flăcăii urcați pe loitre agitau odorul în văzul mulțimii, strigând din răsputeri: -Ăăă-ree! Al cuui-e-aceest-odoor?! Lumea se-nghesuia să vadă odorul. Auzeam
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podu Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă-continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Suze răbdătoare. Ce-ți mai trebuie? Caută În plicul În care se află biletele. — Poftim. Lista cu articole necesare pentru un nou-născut. Ți-ai luat sterilizator? — Ăă... nu. Mi s-au lipit ochii de un cărucior roșu aprins, cu un coviltir superb, cu buline. Ar arăta foarte bine pe King’s Road. — Sau pernă de gravidă? — Nu. — Intenționezi să folosești o pompă de sîn electrică? — CÎh. Mă trag ușor Înapoi, scîrbită. — Da’ chiar Îmi trebuie așa ceva? Ooo, uite, au cizmulițe de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Gândirea” își propune, prin directorul ei, să stimuleze orientarea creației artistice spre transcendent, să încerce depășirea istoricului prin deschideri, în spirit creștin ortodox, spre veșnicie: „Peste pământul pe care am învățat să-l iubim din «Sămănătorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe.” Acestei situări ideologice îi corespunde, natural, o estetică teologică, elaborată de Crainic în Nostalgia paradisului (1940), la origine curs universitar. Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
la proprietate și-a găsit cei mai entuziaști adepți În Lumea Nouă. Geografia a jucat un rol important. Există mult pământ atât ieftin, cât și gratuit. Pentru milioane de nou-veniți din Europa, care au trecut cu convoaiele de căruțe cu coviltir peste Munții Apalași În drum spre câmpiile fertile ale Vestului Mijlociu, iar apoi către preeriile marelui podiș, părea Într-adevăr un Eden. Au scris acasă exprimându-și uimirea În față atâtor pământuri accesibile. Iată descrierea sălbăticiei americane făcută de un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă în carnea unui măr/ cu supurare suptă de musca-odaliscă/ și mii de răni, rubine, se zugrăveau sub zări/ ca-n coviltirul verde al carelor de Lipsca”. În pofida propriei opinii, formulată în termeni disprețuitori, despre G. Topîrceanu, considerat „poet de poșta redacției”, T. e un liric de aceeași speță, originalitatea lui constând într-o „combinație de sentimente și spirit” comparabilă cu cea
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
brâie verzui, galbene și roșii pe întinsul neteziș al apei. Pământul se retrage în urma noastră. Încet Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se șterg; albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaș peste pustietatea lucie a mării.” (Alexandru Vlahuță, „ România Pitorească”) O scrisoare de la mare Gica luteș Dragă mamă, dragă tată, eu cu drag și dor vă scriu prima mea scrisoare: tare e frumos la mare! Stăm la vila "CĂprioara" și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dăunat, Dorind pe veci să-l sfarme. * „Prin noi doar timpul trece, Problemele rămân”, Căci valuri vin zevzece Și-apasă pe român. * Pentru toți și pentru toate Terra e maternitate Și tot asemeni cimitir De-ai fi-n palat ori coviltir. 24 mai 2004 DE-O VIAȚĂ LUPT De-o viață mă silesc să scriu Chiar dacă-i mediocru, Un vers în care circumscriu Trăiri sfârșite-n ocru. De-o viață lupt, tot lupt, tot lupt, Să scriu cu artă versul, Din
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fruntea căruia se găsea un om cu o înfățișare autoritară, flancat de un tânăr sub douăzeci de ani. în spatele lor, mânat de un vizitiu în vârstă, venea un car pe două roți, nu foarte mare, dar elegant, acoperit de un coviltir de culoare violacee, cu încrustații în aur; imediat după el, apăru escorta - o jumătate de duzină de soldați cu sulițe lungi și îmbrăcați cu scurte simple, din piele. Audbert îndepărtă automat cu o mână o creangă ce îi venea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printre cai. Dacă îi simte acolo, în față, înseamnă că e adevărat. Waltan trase sabia din teacă: — Dar cine ar putea fi? întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși și adânci asupra chipului fratelui său, pe care citi teamă și îngrijorare. Atunci se retrase imediat după coviltir. în aceeași clipă, Waldomar se hotărî și trase de frâele calului, cu gând să-l întoarcă. — Mai bine schimbăm drumul. Dacă ne așteaptă, sunt, cu siguranță, mai mulți decât noi și... Răsună un nechezat disperat, apoi strigătul războinicului rămas ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să privească în urmă. Când însă se întoarse, văzu vălmășagul de oameni - departe acum - prinși în lupta aceea inegală. Ochii i se opriră atunci asupra carului, care, în fața sa, sălta zgâlțâit în toate părțile, într-un nor de praf. Coviltirul, sfâșiat pe o latură, se zbătea în aer ca un stindard uriaș, lăsând să se vadă două figuri feminine pradă agitației. Frediana se găsea în mare pericol fiindcă, fără conducător fiind și pornit cu o viteză nebună pe drumul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uita îndărăt, și pentru că durerea cauzată de rană nu-i mai dădea voie. îl îmboldea, în schimb, mai departe pe Rutilan, reușind să câștige teren și să se apropie tot mai mult de car; acesta își continua cursa nebună, cu coviltirul aproape sfâșiat zbătându-se în aer. Prin învolburarea prafului, zări fluturând părul castaniu al Fredianei, care, în mod cert, încerca să oprească goana cailor. Din fericire, viteza vehiculului începu să scadă, iar când el îl ajunse, se oprise aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii, întinse pe niște pari strâmbi, cele mai multe în apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și animalele, care mari ticsite de provizii și pradă și coviltire sub care fuseseră amenajate ateliere pentru fierari și ale armurieri. Pretutindeni se înălțau fumurile bivuacurilor, în jurul cărora se înghesuia o mulțime despre care Sebastianus, deprins cu viața militară și bun cunoscător al obiceiurilor barbarilor, știa că e formată din războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-mă cu coada ochiului. Îndată după corul pe care îl închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia să închiriez caii de la vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la secția economică a organizației de partid a Capitalei, promitea să facă rost de-o finanțare de la C.C. al U.T.C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de spirit. Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai ascunde oștenilor vestea. Cadavrul e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir. Dar mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și ei, acoperind-o cu o pătură. —Măi, lsmaile,a venit Rusalda cu propunerea. Cear fi să luăm noi fata asta, s-o creștem, să fie fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai multe sate, până au ajuns la marginea orașului, unde-și aveau șatra. Copiii i-au întâmpinat bucuroși, la fel și mama Brândușa, țiganca cea bătrână. În strigătele copiilor, Teofana s-a trezit și a scos capul din căruța cu coviltir mirată că nu știa unde este și ce se întâmplă. —O trăzni-m-ar! Cei cu puradela asta? se miră Brândușa. Rusalda o ia în brațe pe Teofana și le-o prezintă spunându-i povestea ei. Dă-o-ncoace, ea-i norocul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]