374 matches
-
soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
înghițind vorbele aplecat peste umărul meu. „Vezi, John“, spuse Vron, „dacă ai creativitatea...“. „Harul“ spuse tatăl meu, „harul creator, John, atunci cred că trebuie să - să oferi din harul tău, John. Privește“. A dat pagina. Vron era întinsă pe un covoraș alb ca un pisoi jucăuș, cu un picior atârnându-i pe brațul cuiva, cu una din mâini care își găsise de lucru în sectorul central, cu o privire în care se citea o groază extatică pe fața ținută într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din instinct, aceeași pornire europeană de a segmenta lumea, de a repartiza și ordona spațiul. Fiecare familie are un mic teritoriu rozaliu desenat pe harta gării din Amritsar. Par morți de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
special făcută pentru a se așeza pe ea registrul împăratului și sigiliul imperial din piatră. Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când va începe ceremonia. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când va începe ceremonia. Se scurge timpul măsurat de arderea a două lumânări. În cele din urmă, aud zgomotul copitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o ramură a budismului. — Majestatea Sa vorbea tibetana și citea, de asemenea, sutre în tibetană, zice el, după care se întoarce la lovirea mooyu-lui său. Sunt epuizată. Acum înțeleg de ce nu vor să vină celelalte concubine. Călugărul se ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața unui bloc de marmură și începe să încanteze din nou. E amiază și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se ridice la înălțimea așteptărilor lor. Detaliile ceremoniale sunt aproape sfârșit. În noaptea de dinaintea audienței, eunucii trebuie să facă o curățenie exemplară în palat. O muscă poate fi motiv de decapitare. Sala tronului este parfumată cu esențe și tămâie, iar covorașele pentru îngenuncheat trebuie așezate corespunzător. Înainte de miezul nopții, gărzile vin să verifice fiecare colțișor. La două dimineața, miniștrii sau generalii chemați sunt escortați prin Poarta Purității Celeste și trebuie să meargă pe jos o distanță destul de mare pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
registrul: secretarul său îl ia și îl pune pe o cutie galbenă de lângă tron. Împăratul se poate uita în registru, dacă acest lucru este necesar necesar. Cel convocat se îndepărtează apoi, coborând pe treptele dinspre vest ca să se întoarcă la covorașul său. Are acum voie să spună ce doleanțe are. Când acesta își termină petiția, împăratul își expune părerile. De obicei, Hsien Feng inițiază o discuție între marii consilieri, prinții și membrii de vază ai clanului. Ei își spun opiniile, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la fel de fin ca porțelanul. Fujin îmi spune că a fost confecționată cu ajutorul unei mașini inventate de un englez. A fost un dar de la un angajat de-al prințului Kung, un britanic pe nume Robert Hart. După încheierea saluturilor, servitorii aduc covorașe și le așază la picioarele noastre. Prințul Kung se aruncă pe al său și îi face din nou plecăciuni fratelui său. Soția lui îi urmează exemplul. După ce el este scutit, își cheamă copii și concubinele, care așteaptă, gătiți cu toții, chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-o iau la fugă, cînd, în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa și mine o barieră din caiete. Sîrguincioși, reîncepeam lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
biroul. Salate „Iadul Tofu“, cum le denumise Phil. Ei, din partea mea, Lulu putea să ardă în iadul ei tofu. * * * Eu și Bea stăteam întinse pe spate, așteptând să înceapă cursul. Sala se aglomera rapid, dar mai rămăsese ceva spațiu lângă covorașul meu. Preț de-o clipă, am închis ochii, spunându-mi că trebuie să mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar de amintirea faptului că jegosul de manager al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
valid ca să nu-l plătești pe autor.) Aveam să mă dezbar de imaginea feței îngâmfate a lui Lulu, în timpul coborârii cu liftul. Când am deschis ochii, o blondă meticulos dichisită - până în vârful degetelor perfect manichiurate în stil franțuzesc - își derula covorașul aderent inscripționat, în întregime, cu logo-ul Louis Vuitton. Mi-a trebuit o secundă ca s-o recunosc. Lulu. Până și numele avea o sonoritate mult prea drăgălașă. Covorașul ei era la mai puțin de treizeci de centimetri de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dichisită - până în vârful degetelor perfect manichiurate în stil franțuzesc - își derula covorașul aderent inscripționat, în întregime, cu logo-ul Louis Vuitton. Mi-a trebuit o secundă ca s-o recunosc. Lulu. Până și numele avea o sonoritate mult prea drăgălașă. Covorașul ei era la mai puțin de treizeci de centimetri de al meu. Care erau șansele ca așa ceva să se întâmple? Oare trebuia să încerc, din nou, să fiu prietenoasă? Nu mă puteam preface că n-o văd și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
n-o văd și, în plus, nici nu voiam să mă cobor la nivelul ei juvenil. — Salut, Lulu! am șoptit. — A, salut, mi-a răspuns ea cu răceală. După care și-a pliat membrele, odihnindu-și fruntea între genunchi, pe covoraș. Pentru o tipă țâfnoasă și rigidă, cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții se întindeau în diverse poziții, Lulu executa toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răceală. După care și-a pliat membrele, odihnindu-și fruntea între genunchi, pe covoraș. Pentru o tipă țâfnoasă și rigidă, cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții se întindeau în diverse poziții, Lulu executa toate mișcările fără cusur. Am observat o lucire subtilă pe frunte, dar nici o picătură de sudoare nu a căzut pe podea. Pe de altă parte, eu nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără cusur. Am observat o lucire subtilă pe frunte, dar nici o picătură de sudoare nu a căzut pe podea. Pe de altă parte, eu nu reușeam să mă abțin să nu grohăi ca Maria Sharapova și să nu-mi transform covorașul într-o baltă de transpirație. După douăzeci de minute, de fiecare dată când mă lungeam pe jos, palmele și picioarele îmi alunecau, de parcă erau pe patine cu rotile. Părul îmi mustea de sudoare. Tricoul și pantalonii îmi arătau de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lăsați pe sârmă în timpul unei ploi teribile. Când, în sfârșit, cursul s-a terminat, mi-am șters fruntea cu centimetrul de tricou care-mi rămăsese neîmbibat de transpirație. Până și Bea s-a uitat mirată la mine. Mi-am strâns covorașul și m-am întors către Lulu, hotărâtă, o dată și pentru totdeauna, să fiu drăguță. Tocmai ne petrecusem o bună bucată de timp aliniindu-ne chakrele, așa că poate avea să fie mai receptivă. — Ești foarte bună, Lulu, i-am spus. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai dur dintre noi, și ăsta e norocul lui. Foșnetul rochiei sale de mătase a încetat, Pe dalele de marmură se așterne praf. Camera ei goală e rece, nimic nu se clintește. Frunze uscate se strâng grămadă în fața ușii, pe covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu garda. Da, domnule, răspunde garda. Se apropie o umbră înaltă. Un bărbat sare. E Zhang Yiao-ci, al doilea om de la comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din Încăperile rezervate oaspeților de seamă. Cu toate acestea, el a refuzat oferta și, invocând căldura, și-a exprimat dorința de a se instala În vastele grădini ale legației. Își adusese, a spus el, În acest scop, un cort, un covoraș, câteva cărți. Cu buzele strânse, cu sprâncenele fremătând, gazdele i-au urmărit despachetatul. A doua zi, alți treizeci de negustori au venit, În același mod, ca să beneficieze de dreptul de azil. După trei zile, pe 23 iulie, erau opt sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nerăbdătoare, îl scot imediat, ca să-i dau mai mult spațiu de manevră. —Măi să fie, murmură el. Sutien sexy... — Se asortează, zic eu, flatată că a observat. —Trebuie să controlez, zice el, descheindu-mă la blugi. N-am încredere... Pe covorașul din fața focului, devin foarte creativă; dacă Jake voia să mă sărute pe tot corpul, eram hotărâtă să ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul, mă asigură Jake, e lavabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
blugi. N-am încredere... Pe covorașul din fața focului, devin foarte creativă; dacă Jake voia să mă sărute pe tot corpul, eram hotărâtă să ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul, mă asigură Jake, e lavabil, ceea ce e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust de apă de mare. Pinot Grigio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și stai cu picioarele goale, observă Cezar ca să-i distragă atenția de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
boierilor, i s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]