538 matches
-
cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca doctorul Margulis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ocazia. Ajunse în stația de tramvai și se opri să aștepte. Văzu o fată care venea de mână cu mama ei și simți ca o scânteie electrică - nu simțise de fapt niciodată o scânteie electrică -, simți că-l furnică din cozoroc până-n vârful ghetelor. Se apropie puțin de cele două și parfumul de lămâiță îl învălui ca o primăvară. Parcă albul zăpezii era dintr-o dată verde și pe frunzișul verde vedea flori albe de lămâiță, cu miez galben. — Mamă, de ce e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mamă, de ce e singur băiatul ăla mic și slab? Și de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte se simțise invadat de dragoste, acum furnicăturile, tot de la cozoroc la botul ghetei, erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel de-a spune, de fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște cute mici, pline de dezaprobare și de firimituri de cartofi crocanți. Din umbra cozorocului verde, ochii disprețuitori ai lui Ignatius J. Reilly, și albaștri și galbeni, priveau în jos, spre ceilalți oameni care așteptau sub ceasul magazinului universal D.H. Holmes, cercetând mulțimea în căutarea unor dovezi de prost-gust în îmbrăcăminte. Unele persoane aveau, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub cozorocul verde urmăreau eroina împreună cu elefantul ei traversând ecranul ca să intre în cortul circului. Un timp, Ignatius rămase relativ tăcut, reacționând ocazional la desfășurarea subiectului cu câte un pufnet înăbușit. Apoi ceea ce părea să fie întreaga distribuție a filmului apăru sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amintească numele acestor funcționari și dactilografi. Uneori i se părea că vin și pleacă aproape zilnic, cu excepția domnișoarei Trixie, contabila adjunctă, octogenară, care copiase incorect cifre în registrele de contabilitate ale firmei timp de aproape jumătate de veac. Și purta cozorocul ei verde de celuloid de câte ori venea la birou, gest pe care domnul Gonzalez îl interpreta drept semn de loialitate față de Levy Pants. Îl purta uneori și duminica la biserică, luându-l drept pălărie. Ba și-l pusese și la înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fabrica trebuia să înceapă expedierea liniei de primăvară-vară, își ridica privirea plină de speranță de câte ori se deschidea ușa. Adevărul era că Gonzalez avea o nevoie disperată de funcționari, care să-l ajute la treburile de birou. Domnul Gonzalez zări un cozoroc verde dincolo de ușă. Traversase oare domnișoara Trixie fabrica, hotărând să intre din nou prin ușa din față? Se mai întânmplase odată să se ducă dimineața la toaletă și s-o găsească domnul Gonzalez abia spre sfârșitul după-amiezii, adormită pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
picioare. În felul acesta vă veți putea ușor apleca pentru a mă trage în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apropiat, o pereche nouă de șosete absorbante, pentru sportivi; gestul acesta s-ar putea să o miște și să o determine să vorbească. Se pare că s-a atașat de șapca mea, căci a început să o poarte uneori în locul cozorocului ei de celuloid. Așa cum v-am spus în fasciculele anterioare, rivalizam cu poetul Milton petrecându-mi tinerețea în izolare, meditând și studiind pentru a-mi perfecționa darul scrisului, așa cum făcea și el. Dar necumpătarea cataclismică a mamei mele m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ultim examen căzuse în mod răsunător. Școala prin corespondență refuzase să-i dea măcar nota F*. Dar acum, că doamna Levy jucase o carte bună în jocul privind concedierea tânărului idealist, o avea pe domnișoara Trixie în carne și oase, cozoroc, papuci de gimnastică și toate celelalte. Domnul Gonzalez fusese bucuros să-i dea contabilei adjuncte o vacanță nelimitată. — Domnișoară Trixie, spuse cu voce dulce doamna Levy, trezește-te. Domnișoara Trixie deschise ochii și întrebă cu voce șuierată: — M-au pensionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în plasa acestui Reilly! — Domnișoară Trixie! — Ce vrei? se răsti bătrâna. Trebuie să recunosc că vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei, și pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stea perfect, întocmai cum ar fi legat-o tata, deci tare mult aș fi vrut să ajungem odată. La un moment dat, un taxi alb s-a oprit în dreptul nostru, șoferul a deschis ușa și, ducându-și două degete la cozorocul șepcii de piele, i-a zis mamei că stimată doamnă, sincere condoleanțe, îmi permiteți să vă duc o bucată de drum?, dar mama a dat din mână a lehamite, spunându-i că nici vorbă, dacă am putut veni pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i aducea aminte de portretele cu Henric al VIII-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu te omorî singur, nu crezi că și fumatul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mi-a fost teamă, m-am simți vinovat, prins cu ceva în neregulă. Dar și mai suspect, de fapt infinit mai suspect era faptul că duceam cu mine într-o pungă de plastic trei șepci, sau o șapcă și două cozoroace, ceea ce, mi-am spus, pentru cei trei militari nu putea decît să fie extrem de grav. statutul meu de străin care pătrundea pe un teren militar, asociat cu faptul că aveam trei șepci cu mine nu putea decît să amplifice suspiciunea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alții de aceeași vârstă și un soi de siguranță, detașare și nepăsare pusese stăpânire pe el. Avea aceeași uniformă de elev, lustruită, din clasele inferioare, spălată, călcată și cârpită de nenumărate ori iar chipiul îl purta cu mândrie. Își ținea cozorocul pe frunte ca ofițerii nemți, să nu observe nimeni unde privește și să nu-i intre soarele în ochi. Toți purtau matricola pe mâneca stângă a costumului bleumarin, cu număr personalizat pentru identificare. În caz că făceau vreo năzbâtie, imediat erau reperați
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia, ședea comisarul, o namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
l ceruse, dar ea rămăsese pregătită cu actele în mână. — De altfel, spuse, punând buletinul, cu un declic, între clapetele poșetei, știți cine sunt, doar dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându-și cu două degete cozorocul deasupra frunții. Nu se ivi nicio șuviță, probabil că tot părul era adunat, ghemotoc, spre urechea stângă și urma, scoțându-și chipiul, să-l netezească peste țeastă, cu podul palmei : Sau, adăugă, ar trebui să știm. Da’ tot e nevoie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de alarmă la capătul culoarului. Alergă, cu ochii în lacrimi și brațul întins, să pună capăt acestei nedreptăți. Dar controlorul îi răsări în față tocmai atunci și-l salută, cu mâna la cozoroc. Îi ceru biletul și-i mulțumi, trecând mai departe. Curând gara se pierdu în zare și Marșul lui Radetzky rămase doar el biruitor sub arcade. Flăcăul căută un loc, la întâmplare, și se așeză. Nimeni nu-i înțelese tulburarea și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se mai rostogolească. Bătrâ nul mergea lipit de ziduri. Din când în când, sălta din umeri și clătina din cap, încât aveai impresia că vorbește cu cineva. Nu se întoarse, însă privi de câteva ori în lungul străzii pe sub cozorocul șepcii. Cât despre motociclistul oprit la vreo douăzeci de metri mai încolo, nu-l băgă în seamă, putea fi acolo din întâmplare. Maca urmă traseul cumpărăturilor bătrânului. La sfârșit, îl așteptă răbdător la cinematograf, unde bătrânul stătu la rând pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]