1,093 matches
-
sensul cuvântului "liberal": există o întreagă și strălucită tradiție, din secolul al XIX-lea britanic încoace, care descrie cu precizie ideea de liberalism. N-am să fac trimiteri nici la protoistoria începută în perioada așa-zisului "Luminism", nici la dezbaterea crâncenă ce i-a opus pe "liberalii clasici" "liberalilor sociali" - ele sunt de-acum locuri comune ale manualelor de istorie a politicului. Pretextul acestui articol îl constituie o carte recent apărută, a lui Jonah Goldberg, intitulată Liberal Fascism: The Secret Life
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
caz, căindu-se că pe mai multe drumuri naționale stratul de zăpadă a atins grosimea de zece centimetri. Tonul îi rămăsese dramatic, întrebarea se născu: oare să mai cutezăm a ieși din case, pe un asemenea cataclism? Viața pune asemenea crâncene probleme, te bate gândul că e preferabilă pacea eternă, nirvana, extincția cosmică. Eventual, părăsirea patriei, evadarea în mările sudului, la Pago-Pago, Bali, în Haway. Aventurierii care vor opta pentru rămânere acasă se vor târî cum vor putea în Capitală, printre
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
pagini și în general a lecturilor de avion, plajă sau coafor. "N-o poți lăsa din mână" reprezintă de fapt traducerea unui cuvânt inventat de agenții de promovare americani: unputdownable. Ea sugerează că parcurgerea unei cărți poate induce o dependență crâncenă, la limita patologicului. Mă mir că nici un american cu umor n-a inventat antonimul untakeupable, traductibil la noi prin "pe care nu-ți vine să pui mâna". Dar, declar cu sinceritate că de câte ori aflu despre un roman că "nu-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
Tot atunci, solicitat de Humanitas, nu am fost în stare să dau o antologie. Eram extrem de obosit și de deziluzionat, deziluzionat de mine. Nu am reușit să fiu poetul pe care-l visam în adolescență. Lecturile îmi potoleau scîrba asta crîncenă de mine... Sînt un amator încăpățînat. Aș citi trei sute de ani" D.P.: V-a salvat cititul? E.B.: Cititul, cred, rămîne pînă la moarte... Mă scufund în el... Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei... Cu cele preferate
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
își regăsește corespondentul în familia de nobili polonezi din care descinde tatăl. Victor se încarnează din litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
pot aminti ce au trăit în 1989, ci și altor generații sau, de ce nu, unui public străin. Cartea este și un depozit de amintiri documentare, dar și o asamblare inedită, iar din ele țâșnește câte o viziune de o noutate crâncenă. Un singur exemplu: revoluția ia, ca la 1848, chipul alegoric al unei femei, o tânără frumoasă, reală și uriașă. O mulțime de bărbați netrebnici o pângăresc, pe rând, iar scena este descrisă cu tot naturalismul inerent unui viol colectiv. La fel de
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
și rășină. Aici omul înfige cangea în trunchiul de lemn ca ciobanii direcționându-și berbecii... Pe urmă, cu încetul, totul se transformă într-o frizerie forestieră automată. Hârtia suportă brutalități fără de seamăn. Un vârtej de clor, o fierbere, arderi cumplite, presiuni crâncene, furtuni de gaze, răciri bruște, lichefieri, pompări în sus, căderi apocaliptice în jos, infiltrări prin piatra de vară pentru rafinări, apoi jocul acizilor înverșunat plămădind, prealbind, albind de tot pasta informă ce curge vâscoasă prin hrube... Ce apare, în sfârșit
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
a ne menține pentru suflet reperele, armoniile, muzicalitatea poeziei și credinței și va fi ca o rupere de oase cu durere și lacrimi desfacerea de obișnuințele blândeții, fiecare cu sacul lui de cărți la șold și în memorie, într-o crâncenă negare și singurătate, vom rămâne cumva, plutind în nostalgia lui de a nu fi oprit. Am primit urările de sărbători cu bucuria de a vi le putea întoarce, alegând dintre texte unul singur, și poate cel mai frumos: "Eu mi-
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
prin pasiune extracurriculară, am spune azi, unei școli cu păcatele ei, ale cărei pisăloage sisteme și reguli nu sînt însă nimic pe lîngă programul de "creștere" pe care voința lui reușește să i-l impună. Jurnalul de "lene" ispășită prin crîncenă ambiție e Romanul adolescentului miop, ediția din '89, de la Minerva, prima completă (după apariția primului volum, în 1987, îm "Biblioteca Manuscriptum") cu documentata prefață a lui Mircea Handoca, cel care a și stabilit textul și a redactat tabelul cronologic. Primul
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
el să creadă că ceva nu este curat, intră directorul Mirel Stânescu și când Ștefan Încercă să rostească un „să trăiți dom’ Mirel”, așa cum obișnuia să-i spună În cerc restrâns, privi cutremurându-se fața desfigurată de ură și mai crâncenă ca niciodată a cumătrului său care Îi botezase fata, pe Sorina. Ochii Întredeschiși aruncau scântei, fața sa de om brunet devenise pâmântie iar buza inferioară ieșise și mai mult Înaintea celeilalte. Își privi cumătrul ca pe un gândac de bălegar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În colțul său. Într-o dimineață, simțul ascuțit al securistului observă cum spre masa lui din colțul Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în cuvinte toate durerile adunate în zile lungi de suferință. Charlot făcu un pas într-o parte, în șanțul drumului, când căruța trecu pe lângă el și-și acoperi fața cu mâna, dar Roche nu-i dădu nici o atenție; ochii întunecați, crânceni nu vedeau decât drumul din fața lui, iar bustul lui mutilat se înălța între el și lumea toată ca un zid prăbușit. Charlot constată cu timpul că erau prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, prima posibilitate o determină, în chip firesc, pe cea de a doua...” Lunile trecură, însă, una după alta, și iată că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
erau privite din deal, se observa bine cum alunecările de teren le afectase, una din ele părea că, iată-iată, se va cârliga, dar reușiseră să rămână la locul lor falnice. Păreau ultimii doi ostași ce rămaseră biruitori în urma unei lupte crâncene. Așa au rămas încă mulți ani, chiar și după trecerea din viață a stăpânilor lor. În rest, nu rămase nici un semn din ceea ce fusese mai înainte pe acele locuri. Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să le înțeleg sensul și misterul. Pentru mine experimentarea bolii și învingerea ei în final îmi dă dreptul să spun ceea ce spun în această carte și îmi asum întreaga responsabilitate pentru tot. Au fost pentru mine câțiva ani de luptă crâncenă cu durerile mele și în final a trebuit să renunț la fabrică. Nu mam pensionat pe caz de boală așa cum fac mulți, chiar dacă doctorii miau făcut dosar de pensionare, spunându-mi că destinul meu era prevăzut și eu nu mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
toți cei care am luptat pentru eliberare, iar armata română a decorat post mortem pe sergentul major Arhire Ștefan cu cea mai înaltă distincție pentru subofițeri și trupă „Virtutea militară” La rândul său, Ioan Arhire își amintește: „Luptele erau din ce în ce mai crâncene și spre sfârșitul lunii februarie 1945, nu am mai primit nici o veste de la fratele meu. M-a pus pe gânduri faptul că mi s-a înapoiat pachetul și pentru motivul că și legăturile telefonice erau întrerupte, am întrebat în scris
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru ani de ură crâncenă îndreptată împotriva lui Tojo, Hitler și Mussolini, și de dragoste pentru această republică bravă și fermă! De jertfire a inimioarei mele ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când dolarul trebuie să-ncapă pe mâna altuia. Nu-mi spune mie că nu joacă pe bune! Să pierzi și să câștigi nu-i o glumă... și totuși, este! Iar asta mă farmecă în cea mai mare măsură. Oricât de crâncenă ar fi întrecerea, nu se pot stăpâni să nu facă giumbușlucuri și să nu chibițeze. Să nu se dea în spectacol! Ce mult o să-mi placă să ajung și eu bărbat evreu! Să locuiesc de-a pururi în cartierul Weequahic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a realizat unificarea teritoriilor Chinei și a pus bazele dinastiei Qin. Dinastia Qin Perioada "Statelor Combatante" (475-221 î.e.n) din istoria Chinei a fost ultima fază din orânduirea sclavagistă, în care au existat numeroase state independente. În urma unor lupte crâncene, dar și a unirii acestora, au rămas statele Qin, Qi, Chu, Wei, Yan, Han, Zhao, cunoscute în istorie sub numele de "cele șapte mari puteri". Statul Qin a aplicat primul reforma militară și agricolă, ca urmare, puterea statului a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
opera sa monumentală, episodul istoric în care cele trei regate în care era divizată China (220-280 e.n.), purtau lupte politice și militare pentru acapararea puterii supreme a împărăției. Valoarea artistică a romanului este incontestabilă. Prin descrierea luptelor militare și politice crâncene și recurgând la diferite maniere artistice, autorul zugrăvește un mare număr de personaje în carne și oase. Cartea are peste patru sute de personaje, dintre care, migălos creionate și bine individualizate sunt câteva zeci. Regele statului Wei, Cao Cao, viclean, suspicios
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
35 de căpitani ai săi și cu 8.000 de viteji, Jangar reușește de fiecare dată să-i alunge pe invadatori și să apere glia strămoșească. Numele lui ajunge să fie slăvit în 44 de state. La capătul altor bătălii crâncene și dând dovadă de un talent cu totul excepțional, el întemeiază "un stat ideal", în care locuitorii au parte de "tinerețe fără bătrânețe", pe tot parcursul anului este primăvară și peste tot domnește bucuria. Iată cât de frumos este descrisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit, inteligent, înțelept și puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul poporului. Un alt erou al poveștii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai lui Han Xin s-au năpustit în ea, au înfipt în toate colțurile drapelele armatei lor și au bătut tobele victoriei. În lupta crâncenă, ostașii statului Zhao observând că în tabăra lor erau numai drapelele militare și ostașii armatei inamice, au intrat în derută. Han Xin a contraatacat imediat. Armata din Zhao a fost decimată. Comandantul-șef Chen Yu a fost ucis, iar regele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Lingzhi, singura care-i putea reda viața soțului ei. Nu i-a fost ușor să urce pe munte pentru că era însărcinată în șapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de conducere de către toți activiștii de partid, fără a se judeca cine sunt cei care au făcut efectiv rău. Și credeți că o asemenea lege va trece prin Parlament? - m-a întrebat dl Patapievici. Evident că ar întâmpina o opoziție crâncenă, dar asta înseamnă că lupta nu merită începută? Aceasta este o soluție rațională. Irațional, prin minte îmi bântuie însă o imagine, pentru care Adam Michnik nu m-ar condamna: să nu mai fiu nevoit să rup certificatul de înger pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]