1,945 matches
-
plus, văd locul pe care am încă a-l semăna.” Anna: Știu că trăiesc din plin darul de acum și poate dintotdeauna. Acum simt revărsare de iubire și nu pe sau dintr-un câmp fără rod. Poate sunt una din crăpăturile lui, poate picătură de apă în fântâna de la marginea lui, poate găleata care așteaptă cuminte să se poată umple pentru a potoli setea lui, a ta. Sunt, ești și asta mă umple de bucurie simplă, dar rotundă. Mulțumesc Lui și
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1461692715.html [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
vieții! Văd că ai uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vrea să pască norii? - Ar mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă, s-a îmbătat criță și a scăpat norii din țarc. Tot alergând după ei prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă-ți falca! Vântul
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vieții! Văd că ai uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vrea să pască norii? - Ar mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă, s-a îmbătat criță și a scăpat norii din țarc. Tot alergând după ei prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă-ți falca! Vântul
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
punctul să încalc teritoriul proprietății condamnate din vecini, să intru în livada în mijlocul căreia trona majestuos și fără a face cunoștință prealabilă, neținând seama de manierele mele europene, să-i strâng în brațe trunchiul noduros, să-mi culc obrazul pe crăpăturile aspre și să aspir pe nări parfumul lui bărbătesc de conifer falnic, cu spinarea dreaptă. Cu el se luptau acum cei doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe moarte. Iar eu, cu obrajii în palme
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_copacul_magdalena_bratescu_1387103650.html [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
ești tu ce-mi tulburi limpezimea oglinzilor cu miros de tămâie și flori ofilite Procust râde eu îmi cioplesc gândurile într-o formă doar de mine știută Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din noroi încrâncenată-n mine să zdrobesc pădurile virgine la vânătoare de răspunsuri printre hățișuri până când voi aluneca netulburată de rotirea anotimpurilor într-o a cincea dimensiune Referință Bibliografică: Ceva mai
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1455881765.html [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
rebel cu singurătate și cenușă și marea claustrată în borcane de gem. Caii aceștia verzi îi văd ca niște amerindieni statuari, sculptați de Cristos pe sânii curenților verticali pentru repetabilizarea dinamismului stilistic absurd. Ei au tabieturi solare , crampe artistice și crăpături deocheate, prin care pătrunde singurătatea . Caii verzi joacă leapșa cu psihozele secolului XXI și fac pacte nonverbale cu solitudinea. Ce e oare această mamaie cu coji stacojii? Singurătatea artistului e aidoma unei fecioare, ce adoră necrologurile perfecțiunii. Ea pufăie havana
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1488556377.html [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
copacii prin natura Fredonând o partitură! Cad copacii în genunchi Și deplâng secole lungi ... Cad cu toții într-un cor Al vieții unit popor! Cad copacii și te strigă: Strigate de neuitat, Strigate de diamant, Strigate de mari călugări, Strigate din crăpături ... Însăși sufletul femeii Ce din rădăcini te are Stă și plânge de copaci ... Cad copacii și e viitura ... Tu nu știi să taci, Liniștind natură prin natura! Cad copacii de prin ceruri Cad copaci plângând în coruri Cad copacii Ceru
CAD COPACII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Maria_teodorescu_bahnareanu_1402561494.html [Corola-blog/BlogPost/349804_a_351133]
-
Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bunica_floarea.html [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Taine, va avea oare de acolo o sfințire cu nimic mai mică? Nu oricine, ci numai dacă cineva nu se poate apropia trupește, precum sufletele morților și cum sunt cei ce rătăcesc în pustii, în munți, în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evr. II, 38), cărora le este cu neputință să vadă jertfelnic și preot; căci pe aceștia i-a sfințit cu sfințirea aceasta în chip nevăzut Iisus Hristos Însuși. Dacă însă cineva, deși poate, nu se apropie de Masă
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_problema_desei_sau_rarei_impartasanii_in_conceptia_sfantului_nicodim_aghioritul.html [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
otrăvit și aștepți mistreții întrebând mirat ce te mai așteaptă în râpa vieții. Părăsit, uitat în singurătate, speri chiar și atunci când vezi că-i degeaba, pentru că-n a ta imobilitate șuieră graba. Te prelingi din punct spre virgulă-ntruna pândind crăpături în care s-aluneci, speriat că n-auzi în tine vreo strună, că te întuneci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Locuiești demult La capăt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1445090450.html [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
Taine, va avea oare de acolo o sfințire cu nimic mai mică? Nu oricine, ci numai dacă cineva nu se poate apropia trupește, precum sufletele morților și cum sunt cei ce rătăcesc în pustii, în munți, în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evr. II, 38), cărora le este cu neputință să vadă jertfelnic și preot; căci pe aceștia i-a sfințit cu sfințirea aceasta în chip nevăzut Iisus Hristos Însuși. Dacă însă cineva, deși poate, nu se apropie de Masă
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasanie_in_conceptia_sfantului_nicodim_.html [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472713975.html [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
Căci unirea, desființând separarea, nu dăunează câtuși de puțin deosebirii” spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Toată această relatare avându-o din lucrarea „Rugăciunea lui Iisus” a lui Olivier Clement. De aceea se refugia Sfântul Nicodim în peștera Tismanei și în alte crăpături ori în „cela mai de jos ale pământului” pentru a ajunge la această stare de rugăciune neîncetată - aceasta rămânând moștenire și temei pentru viața monahală, cenobitică de mai târziu. Sfântul Nicodim a ajuns la concluzia și la certitudinea că rugăciunea
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1480421491.html [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
peregrinările mele îi amintesc de serialul românesc de pe vremuri Val-Vârtej! * 100$ plătiți pentru intrarea în Parque Nacional Galápagos. Policía verifică bagajele cu un câine, pentru produse animale sau de plante. Câinele sare pe geamantane, le miroase, își bagă botul prin crăpături. * Cazat în Hotelul Brisas del Pacifico, din Ayora Puerto, Insula Santa Cruz, Arhipelagul Galápagos (25$/noapte). Circa 18.000 locuitori în acest orășel: fermieri (fructe și legume), iar restul în industria turismului. În toate insulele circa 30.000 persoane, iar
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florentin_smarandache_1491913445.html [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
să citesc cartea care mi-a adus atâta bucurie. Seara după ce mama se culca, mă retrăgeam în camera mea și citeam până ce mi se închideau ochii, fermecată, luînd-o cu mine până și în somn. Acum, mama care vedea lumina prin crăpătura ușii dintre camerele noastre, nu mai striga la mine să sting becul... Mai mult, zarea aceea de lumină îi da o liniște, știind că cineva veghează alături. Chiar mi-a spus într-o dimineață: Ce bine am dormit știindu-te
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1446973512.html [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
interpretă le îndrăgește ca pe flori și ca pe păsări, ca pe anii și soarele vieții ce fără ele, nu viață ar avea omul, ci pedeapsa vieții. Cântecele Elenei Plătică dau la iveală ceea ce dă ponoarei iarba, când răzbește prin crăpăturile scoarței, ce dă pădurii frunza când izbucnește din mugur, ce dă mamei pruncul când iese în lumina umanității. Toate cântecele Elenei Plătică surprind în ele aceste năzuințe și izbânzi, iar Elena Plătică valorifică prin ele fiecare grăunte din filonul de
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1394644059.html [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1492772757.html [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
al respingerii multor elemente, existente în cinematografie - își amintește Koncealovski - Aveam senzația că noi știm cum se face un film adevărat. Adevărul esențial se afla în faptul că era necesar să se vadă că totul era real: piatra, nisipul, transpirația, crăpăturile din perete. Nu ar trebui să existe niciun machiaj, tencuială sau orice altceva ce ar ascunde adevăratul aspect al exteriorului. Costumele trebuie să fie necălcate, nespălate. Nu recunoșteam estetica din Hollywood, care pentru noi însemna același lucru ca și estetica
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aliona_munteanu_1405878148.html [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
lăptucă. Soarele se unduia pe bolta senină și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1401306917.html [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul își dorește apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adâncește tot mai profund, sau noaptea așteptând apariția zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină și măreție. Iată că acum visul său se împlinea și se bucura de tot ce și-a putut doar imagina. Niciun
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495426936.html [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
acorduri line nu-i mai rănesc adâncurile arareori mușcă pe la colțuri din cordul încins dar în coșul cu frunze se vindecă ... iubite cu gingășia mâinilor frământ lutul pe care ieri se coceau pâini una după alta potolindu-ți foamea lipesc crăpăturile fiecărui zid cu răbdarea unei încolțiri dezbrac negrul cămășii filele scrise cu arderi până mai ieri le așez sub talpă pădure pe mâini pe coapse pădure pe cerul gurii al buzelor lutul verde- galben strivește visul păcatului privirea se întoarce
MAIA...DOAR MAIA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Maiadoar_maia_maria_ileana_belean_1349326881.html [Corola-blog/BlogPost/343683_a_345012]