3,263 matches
-
e filantrop și nici democratic), cu apariția unei oligarhii a cărei putere nu poate fi înlăturată decît prin provocarea anarhiei. Și apoi ciclul se repetă: anarhiștii sînt împușcați, stabilitatea e restaurată pînă cînd se preschimbă în dictatură, iar etuva dictaturii crapă prin fisurile unei noi anarhii. Optica nu e defel roză, căci, dacă o accepți, ești silit să recunoști că intențiile bune provoacă catastrofe. Motivații ce par benigne sfîrșesc malign, dar și invers, mobiluri ce par dăunătoare au fețe binefăcătoare. De
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
ocazie m-a văzut în plină creație: Am venit și noi la școală Ia uită-te bă, domnul candidat la secția științifică Cărticică să-nvățăm, face poezele. D-aia habar n-are de o ecuație. la care, fără dirijor (Să crape Burtică de necaz) s-a Uite ce e băiete, la mine nu mai ai ce căuta. Poți nici făcut un cor pe trei voci, unii cântând: să nu mai vii la ore (mai erau două luni de școală). Și dacă
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
termenele lansării la apă, necunoscând legile fizicii, acele cuvinte ale tatălui meu n-o convingeau pe mama, curgeau pe lângă ea fără să o atingă, ricoșau ca niște mingiuțe, făcându-l și mai singur, și mai părăsit. - Acel arbore cotit va crăpa după douăzeci de mile, încerca să mai explice, însă fără nici un rezultat. Mamei nu-i ardea de nici un arbore cotit, ci de ostentația specială cu care tata mătura gara. De ce s-o facă? De ce desfidea soarta? Căci astfel îi provoca
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
neutre ale limbii docte. E asprimea fățișă a gesturilor grobiene din care s-a ivit apoi eleganța tropilor. Dar, fără rădăcină etimonică, cele mai simandicoase figuri de stil sînt pași de menuet pe o scenă șubredă, a cărei podea se crapă din prea multă sterilitate. Cele trei tipuri de paraziți lexicali care omoară azi limbile sunt: clișeul, abstracțiunea și neutralitatea. Clișeul e simptomul mimetismului social, mintea vorbitorului fiind stăpînită de expresii-șablon pe care le repetă ca atare. Abstracțiunea e ștergerea reziduului
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
drumul spre alte pământuri, numai că altceva s-a întâmplat; nu ni se mai nășteau copii și femeia s-a întors la copacul ei de unde m-a alungat tocmai la timp, căci începuse să mi se usuce și să-mi crape pielea. Poate vreți să vă spun ce era cu fructele astea despre care tot încerc să-mi amintesc, creșteau din flori transaprente, (creșteau) unele albe, altele negre, rotunde. (iar) Când apropiam mâna de ele începeau să se zbată cuprinse de
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
mâncasem și nici câte pierdusem, nedumerit m-am așezat pe pământ între ele, cu coatele pe genunchi, capul în palme rămase așa, fără să știu cât timp a trecut. Până când a început să ?? ??, în cer, iar cerul mai întâi a crăpat așa cum pielea mea uscată prinsese o dată crăpături, apoi, mari deschizături s-au ivit în ele, întâi de culoarea prafului, apoi din ce în ce mai luminoase și cu toate că nu vedeam lumina, ea era acolo, apoi am simțit cum mă înalț dar fără să merg
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
te privesc adversarii, ricoșeul pe care cîmpul de invidie al rivalilor îl răspîndește în jur. Cu cît ești mai pizmuit cu atît frontul de bîrfă dă naștere unei consternări admirative: e stupefacția cu care vrăjmașii îți contemplă refuzul de a crăpa mai repede. Treptat, conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
cresc brațe din umeri, îmi cresc degete din atingeri. Se cioplesc urechi din vibrații. Mirosul se evaporă ca un abur din flori și îmi cresc din lumină ochi. II Dacă ochiul se deschide, dacă pleoapa se înlătură, dacă vederea se crapă, dacă impulsul vestește, o barcă le pescuiește și le cară în susul râului. Dacă barca e urcată în cer prin apele verzi ca printr-un tunel luminat, vâslașul cântă toată noaptea cu pieptul gol, fără frică. Îi apar în cale capete
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
Dacă apoi curgerea se evaporă, suflul devine ardere, dacă arderea se trezește, atomul fierbe și cerul lui se revarsă în noi, adormiți în paturi de fier. Dacă noi ne trezim, vedem cum ochiul se deschide, pleoapa se înlătură, vederea se crapă și cădem în arena goală. III Îmi cresc din voință picioare, aripi se înmulțesc din uimire. Ideile se deschid pe câmpiile albe și din burta lor cad vulturi peste nefire, planând nevăzut peste nori. Vederile se topesc în mine, se
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
Vânzătoarele de semințe profită de mulțimea de oameni adunată în orașele din toată țara la protestele anti-Băsescu. Pe un frig de crapă pietrele ele vând semințe calde și scandează pentru demisia președintelui. Cele două vânzătoare din imagine îi îndeamnă pe protestatari să cumpeere semințe sub deviza "Hai la semințe/ Jos Băsescu!"
Vânzătoarele de seminţe fac un ban cinstit la mitingurile anti-Băsescu- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/23870_a_25195]
-
începutul anilor ^90. Instituțiile occidentale au continuat să-l ofere cetățeanului occident drept prototip de identitate personală și culturală. Nici n-au apucat odgoanele să tragă de statuia lui Lenin, ca în Occident, modelul "individualist" de identitate a început să crăpe pe la încheieturi. că și est-europeanul, occidentalul a intrat într-o criză de identitate. Obligat să acționeze într-un environment mondializat, cetățeanul din clasa de mijloc, acel stîlp al democrației occidentale, se simte din ce in ce mai marginalizat. Cu greu s-ar recunoaște azi
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
important și mai greu decît toți ceilalți, pentru că nu mai putem trăi sugînd din deget. Nu mai ține să trăim într-o hibernare economică, cu labă ursului între buze, supraviețuind din puțină grăsime rămasă de la Ceaușescu. Ori ne trezim, ori crăpam, trăind mai prost și făcîndu-ne de rîsul lumii. Anul 1999 va fi anul în care va trebui să dovedim în interior că merităm statutul de parteneri economici și politici, că știm să fim europeni nu în declarații de parada, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
tragică. Țăranii trăiesc tragedia care este mult mai cumplită decât a celor care au apucat-o în anii 1945-1946. De o săptămână, în județele Ialomița, Călărași, Brăila și Buzău au fost temperaturi de 38-40 de grade, la umbră. Pământurile au crăpat de scapă picioarele animalelor mari în ele. Porumbul este uscat precum tutunul. Sunt lucruri pe care Câmpia Bărăganului nu le-a mai întâlnit de mai bine de o jumătate de secol. Țăranii sunt efectiv disperați, grădinele de legume s-au
Mărturii din Câmpia Bărăganului. Oamenii nu beau apă, ci iau și ultimul mililitru pentru a-l da animalelor () [Corola-journal/Journalistic/21897_a_23222]
-
există vreun semnal că eforturile Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, alături de cele ale enoriașilor, vor beneficia de ajutorul Guvernului pentru a putea accesa banii europeni. În timp ce acest sprijin continuă să întârzie, surparea pământului de sub biserica mănăstirii avansează, pereții bisericii s-au crăpat și dislocat, existând un real pericol ca acest monument arhitectural medieval să nu mai poată fi salvat. În plus și calea de acces este grav avariată și provoacă mari probleme locuitorilor din comuna Berca. Vă solicit domnule Prim-ministru, în
George Scutaru (PNL), scrisoare pentru Victor Ponta. "Mănăstirea Rătești trebuie salvată" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21917_a_23242]
-
lor cohorta de "paranormaliști" se înghesuie adorator mai ceva decât la statuia Sfintei Bernardette. Nu mai vorbesc de realizatorii emisiunilor de televiziune. Parcă au turbat cu toții, ahtiați după reclame electorale și după subiecte al căror senzaționalism oligofren îi face să crape de râs și pe copiii de grădiniță. N-am să mai dau nume - le știe toată lumea - pentru c-aș face o reclamă inutilă combinației de balamuc și hazna ce proliferează sub privirile mioape ale Consiliului Național al Audiovizualului. Cum ele
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
voi muri.// Viața îmi va ajunge la gât/ și mă va sugruma, mă va îneca. Viața îmi va hăpăi/ mărul lui Adam./ De prea multă viață or să țâșnească afară rinichii mei/ și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
Știu că am încercat și eu să beau-dar cailor le plăcea. De fapt nici acum nu știu dacă nu era și puțină șmecherie din partea cailor căci cum ajungeau în dreptul fântânii trăgeau la troc și beau apă până credeai că le crapă burta. Dar eu cred că trăgeau de timp că fusese greu urcușul și apoi îi apuca și pișatul. Dar nu pe amândoi deodată, nu. Când termina unul și strângeai de hățuri să dai semnalul de plecare, începea și celălalt. Ce
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
a unei însemnate părți din populația țării: înjunghieri, violuri, incesturi, hoții, bătăi (cu cruzime), hrană deficitară, îngrijire medicală precară, igienă discutabilă, copii abandonați la vîrstă preșcolară, dar și azvîrliți, pur și simplu, la ghenă, tați firești și tați adoptivi (concubini) crăpînd în bătaie capul micuților năpăstuiți de soartă, educație sexuală rudimentară, confuză, cu perversiuni, spargeri de case, escrocherii de diferite grade, alcoolism, retardare mintală, vocabular minim și adeseori deosebit de abject, folosit - în gura mare - pretutindeni etc. Acești oameni sînt aceia cărora
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
în La hanul Mînjoală, a patra e clasa în care se poticnește Cănuță și personajul din Lanțul slăbiciunilor, după patru săptămîni și nu după șase se botează același Cănuță, dar mai ales, "patru kilograme de crap și o nevastă care crapă, sau mai bine zis leapădă, se prăpădește..." Într-adevăr, mult mai bine zis! Concluzia stabilește de obicei o relație cauzală, categorică între niște ocurențe despre care un cititor mai sceptic continuă să creadă că sînt absolut întîmplătoare și simbolismul unui
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
al țării: sănătatea. E suficient să pui în paralel serviciile "clasice" de salvare din județe sau din București, care atunci când n-au viteza melcului nu se sfiesc să depună - creștinește, nu? - bolnavii în plină stradă, pentru a-i lăsa să crape acolo, cu viteza de reacție realmente stelară a doctorului Arafat. E suficient să asculți ce spun târgmureșenii despre stația de salvare a acestuia și ce spun despre nesimțirea unora dintre doctorii plătiți de la buget. E suficient să faci contabilitatea răniților
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
și ce trebuie să facă pentru a-l evita, ca și pentru a-l simula dacă e nevoie; ironia lui Queneau, umorul de cea mai bună calitate vor satisface chiar și cele mai exigente gusturi. Mama numitei Zazie i-a crăpat capul tatălui acesteia cu un topor pentru că l-a prins încercînd să o violeze pe fetiță. Zazie însăși îi va povesti unui personaj scena, cum o povestise, de altfel, și la procesul din care mama ei a ieșit aplaudată și
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
căsători cu amantul Georges măcelarul (posesorul toporului...), hotărîse că își supune fiica la riscuri mult prea mari lăsînd-o singură cu tatăl acasă... Inutil de precizat că și următoarele legături ale mamei amenință integritatea fiicei ' dar nimănui nu i se mai crapă capul pentru că 'mămica a zis așa că nu putea oricum să-i omoare pă toți, pînă la urmă și-ar face o reputație cam ciudată, atunci l-a dat dracului afară, s-a lipsit de gagiu' ei din cauza mea. Nu-i
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Constantin Țoiu Evreu de origine, născut în Ucraina, Lev Davidovici Bronstein, cunoscut sub numele de Troțki, este expulzat din URSS în 1929, se refugiază în Mexic, unde un agent al lui Stalin îl asasinează în anul 1940, crăpându-i țeasta cu o toporișca. Cu mult înainte, așadar, de pretinsul complot al "halatelor albe", de după război, antisemitismul visceral al teologului, seminaristului gruzin Djugașvili, ajuns șef de stat, avea să debuteze prin omorul bestial săvârșit de un grădinar plătit de
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
Ioana Băețica Poate că cel mai simplu și, în cazul de față, mai adecvat - este să asculți de vocea poetului caracterizându-și propria operă: "...ceva impersonal și plin, gata să crape de mișcare și viziuni." Într-o Austrie sclipind de luxul sălilor de spectacol, animată de o viață mondenă înveșmântată în borangic, plină de seva rafinată alt Wien, Georg Trakl întrevede, ca și Robert Musil sau Ernst Weiss, o structură deficitară
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un motiv suficient pentru a-l reconsidera, pentru a ne teme de el? * Politețea arogantă: teribilul ei succes se datorează faptului că ea satisface
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]