322 matches
-
să întâlnim, cu înțelegere deplină, aceste culturi atât de diferite și condițiile lor religioase? Așadar aici își văd șansa un anumit tip de apologeți. Dacă asiaticii, în fapt complet necunoscători ai problemelor cercetării religioase, aceasta fiind o invenție occidentală, se cramponează de propria lor religie cu îndărătnicie și fără nuanțe, de ce să nu înlesnim contactele prin concesii diplomatice? Rețeta ne-a dat-o de curând profesorul Carl-Martin Edsman, în Finsk Tidskrift. Conținutul afirmațiilor sale limitate poate fi rezumat, fără riscul simplificării
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sub formă de senzații vizuale sau auditive; nu gândim o idee sau o comandă, ci o vedem, o auzim; ne vom lăsa absorbiți de viziunile și reprezentările imaginare ale diverselor comenzi cuprinse în formula exercițiului. Nu trebuie însă să ne cramponăm de formule, ci se va da frâu liber imaginației, chiar dacă aparent se capătă senzația îndepărtării de la formula tip. i. Problema formulării exercițiului diferă de la autor la autor. Esențială rămâne respectarea desfășurării exercițiilor; important de reținut este faptul că la
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
un dulce dor de ducă mai departe, până-n pânzele albe chiar: exersând prinderea acestui joc nou, la fel de bine se putea spune că mâna-i era cerută nupțial de el; neînceputul era deja nesfârșit. Ca tot omul de rând, Rică se crampona mai mult de documentele de identitate nesolicitate decât de cele solicitate. În așteptarea evidenței capabile să-i dovedească masculinitatea cu brio, îl cotropeau timpi mici și arizi ca firele de nisip - un întreg fragmentariu de trăire irelevantă, aspirând prin osmoză
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Rusia, Poarta Otomană, imperiu în agonie, mai spera să revigoreze și să păstreze legături, devenite caduce, în baza vechimii lor și a unei îndelungate colaborări româno-otomane, bazate pe raporturi suzeran-vasal. Ce-i determina pe otomani și diplomația lor să se cramponeze într-o atitudine intransigentă față de Țările Române, considerându-le parte integrantă a Imperiului Otoman, când, cu siguranță, știau că o graniță pe linia Dunării era mai ușor de apărat? Privind retroactiv, putem spune că Poarta se opunea în mod conștient
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a se deplasa mai departe, pentru a rămâne Într-o mișcare, pentru a se Înscrie Într-o traiectorie, Într-un spațiu intermediar deschis. Tanizaki scrie că: Noi ne delectăm cu această claritate subtilă, rezultată dintr-o lumină exterioară aparent incertă, cramponată de suprafața zidurilor de culoare crepusculară și care conservă cu greu o ultimă rămășiță de viață [...]. Pentru noi, această lumină proiectată pe un zid - sau, mai degrabă, această penumbră - face cât toate ornamentele din lume, vederea ei nu ne plictisim
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pe care o împărtășim. În centrul lumii, în om, Dumnezeu e prezent prin Eucharistie, printr-un nume, prin Marele Lui Nume secret, unic ca și cele două naturi ale lui Cristos, numele de care uneori în doctrinele ordinelor noastre ne cramponăm și nimic nu ne indreptățește să-l rostim. Această mare tăcere seamănă cu versurile lui Rilke, când Invizibilul este Tăcerea insăși, iar noi oamenii suntem albinele Invizibilului 574. Și Goethe înțelegea că transformarea ciclică a forțelor din noi e o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și Buddha, Pitagora și Confucius, până în zilele lui Dante, Leonardo da Vinci, Cervantes, Cantemir, Goethe, Mozart, Newton, Franklin, Hugo și de azi. Poate efervescența spiritului și lucrării lor este adevăratul secret al francmasoneriei. Care secret? Exact adevărul de care se cramponează toți că nu-l știu și care e înscris pe fruntea fiecăruia de-a lungul ritualurilor și al istoriei. Este adevărul, filosofia autentică a muncii relevată plenar, în interpretarea omului modern prin frățiile medievale, nu prin tradiție și filosofie ci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
altfel: în toate aceste mecanisme și procese sunt implicate cu mare pondere concepte precum „valori”, „schimbare de atitudine”, „încredere”, „solidaritate”, „mobilizare”; în tentația de a oferi o imagine cât mai veridică și completă despre un fenomen, nu trebuie să ne cramponăm de granițele ponosite ale disciplinelor academice. Șovinismul este dezastruos și în perimetrul cunoașterii științifice. Iar vocația psihosociologiei constă prin excelență în integrativitate, adunarea și străduința de a articula cât mai eficient date concrete, concepte și teorii pertinente din discipline multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
prin rezultate; el comandă, controlează, este impermeabil la critică, elimină pe cei în dezacord cu el, nu ține seama de opiniile altora, face totul ca ideile sale să fie acceptate, dacă are o idee proprie sau o atitudine proprie se cramponează de ele, tinde să se afirme chiar dacă relațiile cu alții au de suferit; persoanele sunt considerate instrumente de producție; comunică puțin cu subordonații, și mai ales pentru a le transmite ordinele. b) Stilul de tip 9.1 se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rearanjarea circumstanțelor pe care, însă, părțile implicate nu o recunosc și nici nu recurg la ea. Acest tip de conflict apare atunci când, deși părțile implicate au la dispoziție mai multe obiecte a căror folosire ar putea asigura realizarea scopurilor, se cramponează de utilizarea unuia și aceluiași obiect. Conflictul deplasat - presupune centrarea părților pe unele aspecte nereale, greșite, altfel spus, pe alte aspecte decât cele care au generat conflictul. Acest tip de conflict conține în el o dialectică subtilă între ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
textului haiku-ului, spunînd: nu căutați (sau nu veți găsi) În text nicio poveste, nicio descriere, nicio afirmație, nicio declarație, nicio Încercare de a vă convinge de ceva, nimic din ce găsiți În mod firesc În textele literare. Nu vă cramponați de cuvintele haiku-ului, lăsați le să vă conducă În lumea (reală) În care rezonați la ceea ce comunică doar obiectele Însele (bineînțeles fără cuvinte) simțirii voastre. Stați În fața lor pentru a vă forma o imagine (nemediat) fără ajutorul sau impedimentul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
recunoscuți” (de peste 150 de țări...), atât de bine instalați în fotolii. Democrația înseamnă lumină, cu alte cuvinte mereu reînnoita posibilitate a schimbării, iar aceasta poate fi și în bine nu doar în rău, sau și spre răul celor care se cramponează astăzi de putere. O putere pe care au fetișizat-o, uitându-i responsabilitățile, pentru că nu cred în virtuțile jocului democratic - această „formă fără fond” importată și în Basarabia după ’89. ianuarie, 1996 Mărturii ale timpului Situate la poluri opuse ca
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se leagă de numele ei (E. Cioran). Deși nu mai comunică prin cuvinte și cunoaște că „adevărata viață” este în afara lor, nu se poate lipsi totuși de ele și, mai mult, cu căt se îndepărtează de ele cu atăt se cramponează mai tare. La antipod se află antidotul acestei neliniști: scepticismul, surăsul ce domină cuvintele, după părerea lui Cioran. De îndată ce suferi ispita scepticismului, exasperarea față de limbajul utilitar se atenuează și se convertește cu timpul în acceptare, resemnare si admitere. Cum lucrurile
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-am întrebat de ce ai râs (acum un an!)". Ezitările exprimă nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a oamenilor care se cramponează de existența unor adevăruri absolute. Conștiința că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin ezitări, ambiguizări. Textul dă impresia că este compus din replici date cuiva, frânturi dintr-un posibil dialog, " Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au ales ca lider, Gh. Gr. Cantacuzino („Nababul”). În egală măsură regele a dorit ca noul guvern să fie condus de Cantacuzino și de liderul junimist Petre P. Carp, dar disensiunile dintre cei doi, Încăpățânarea cu care Carp s-a cramponat de atribuirea ministerului de Interne, au determinat eșuarea acestei combinații politice și puterea a rămas În mâna lui Cantacuzino . Alegerile de la sfârșitul lui mai au adus guvernului obișnuitele majorități: la Cameră, 157 de deputați, la Senat, 86 de senatori. Doar
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
refuzul de a recunoaște importanța colaborării dintre puterea publică, mediul afacerilor, sindicate și universități pentru a crea condițiile necesare creșterii economice. Prin urmare, manageriatul, sindicatele, patronatele și puterea publică se găsesc În fața unei opțiuni strategice cruciale. Dacă ele se vor crampona de valorile și practicile tradiționale, credem că urmarea va fi escaladarea conflictelor și deturnarea resurselor spre utilizări nonproductive. 4.4. Neglijăm resursele umanetc "4.4. Neglijăm resursele umane" Conform „Principiului lui Peter”, fiecare salariat Își atinge, pe scara ierarhică, nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
drept comun. După niște statistici foarte generale, marea majoritate a căsătoriilor se situează între 20 și 29 de ani și înrădăcinarea socială are loc între 25 și 30 de ani. În realitate, totul se petrece ca și cum teroriștii politici ar rămîne cramponați de un aspect al tinereții, refuzînd intrarea în vîrsta adultă. Este neîndoielnic faptul că ar trebui mai mult decît cele două biografii ale lui Andreas Baader și Gudrun Ensslin pentru a încerca schițarea unei apropieri psihologice directe față de terorist și
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
cu ele, ce este pe loc nici secundei zburînd pe roate nu-i aparține, nu momente, monumente Caragiale! fasonate din priviri, cu expectativa puțin lucru, ochii la ziar, mai mult ar vrea căutătura, semn ce-și caută locul, dar mă cramponez de etapa cizmei lustruite, schelălăind scurta sonorizare a gării Lețcani, neoanele cu băiatul pe locul ancestral între părinții grași în paltoane, mai de departe un adio, te-ai grăbit să te ridici și să pleci și din dreptul ușii m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pot să le las! mielul l-ai cumpărat? cît l-ai hîțînat a început să plîngă copilul, trece-i-l fetei, să-i dai țîță! vorba ne este românească, pe undeva prin sală întîmplările luate ca atare, de care ne cramponăm din sentiment de real, cel mic și mai adormit, mă scutură să eructez, ce ai, ce ai? roșul costumului, și ești băiat! mielul îl ține țiganca pe stomac, avea și clopoțel, behăie, bătrîna sforăie, are baftă de unul liniștit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
este serios chibzuit și deosebit de incitant. In fața atâtor probe de onestitate și de bune intenții morale și economice, Curtea din Viena nu va avea nimic de adăugat, doar că aprobarea ziarului o face fără scutire de taxe. Inițiatorii se cramponează de a obț ine scutire de taxe. Inițiativa este respinsă în final, dar ea este urmată de altele, similare, în 1793, 1794, cu același rezultat. Văzând I. Molnar Piuariu că stăpânirea este amarnic de pornită împotriva încercării de a se
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
imagineze nici unul dintre cei care m-au cunoscut bine, nici Sidney, nici Peregrine, nici Fritzie, nici Wilfred, nici Clement, pe când mai trăiau. Și n-a fost vorba doar de o înțeleaptă retragere “în culmea gloriei“ (Câți actori și regizori se cramponează, patetic, de teatru chiar după ce au pierdut simpatia publicului!). Eu însă m-am plictisit de toate. S-a petrecut în mine o prefacere morală. Foarte bine, pleacă, mi-au spus, dar să nu-ți închipui vreo clipă că te poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă obosească. Sper că am izbutit întotdeauna să pregătesc podul de aur al despărțirii, ori de câte ori s-a ivit nevoia. Dar Rosina, când a simțit că mă răcesc de ea, nu era pregătită cu asemenea instrument. A început să se cramponeze din ce în ce mai puternic, și să strige din ce în ce mai tare. Fusese tot timpul de o gelozie morbidă, chiar mai geloasă decât mine. Câtă cantitate de gelozie, de spectacol al geloziei, de torturi ale geloziei, au constituit o parte activă și caracteristică a vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
picioare suficient timp încât să te poți smulge din apă. Cât m-am scăldat în mare, m-am gândit la lipsa de importanță a faptului că Hartley își pierduse frumusețea. Consideram că acesta e un gând bun, și m-am cramponat de el, pentru că îmi aducea, o dată cu duioșia, un strop de calm. După aceea m-am lungit stupid la soare, dar era prea arzător și, la urma urmei, cufundarea în apă nu mă îmbogățise cu prea multă înțelepciune. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ucide-o? Ar însemna că eu am înfăptuit crima. Puteam oare să mă văd pe mine deschizându-i ușa și spunându-i: „Foarte bine, mă predau, te poți duce acasă“? Nu. Unica frântură de vorbire rațională de care mă puteam crampona, și care mi se părea extrem de prețioasă, era ceea ce-mi spusese Hartley despre miracolul din mintea ei, care încă nu se petrecuse. Din moment ce era măcar în stare să rostească asemenea vorbe, nu însemna oare că mintea ei era divizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au întins în gol, încercând să se agațe de ceva. Picioarele, încă simțind contactul cu stânca de care se dezlipeau brusc, mi-au zvâcnit într-un spasm slab, zadarnic, o încercare fantomatică de a-și menține echilibrul. Apoi s-au cramponat de spațiul gol și am început să cad cu capul în jos, de parcă umerii și capul meu ar fi conținut o greutate de plumb. În timpul ăsta simțeam, sau gândeam într-un soi de ultim gând, la fragilitatea capului și știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]