539 matches
-
religii, în concordanță însă cu fondul dogmatic moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile cele mai fantastice și imoralitatea cea mai crasă se îmbină adeseori cu o pietate șovăielnică și cu falsa credință într-un Dumnezeu, căruia i se ascriu aproape toate defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe păgâni și pe necreștini și ocupându-ne numai de creștini, vom
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rebut inofensiv. Citind o mulțime de încercări literare de toate calibrele ale unor autori de diferite vârste și inegală pregătire, am întâlnit destule cazuri care asociază limbajul poetic neapărat unor forme de exprimare specială, "poetică" de obicei de o desuetudine crasă, forme ce nu se regăsesc în limba vie, vorbită de respectivii autori. Dezgustul cititorului modern, și așa rebel, și așa intolerant astăzi cu ideea de poezie, și așa justificat prin lipsa reală de timp, se adâncește. Pentru poezie, care are
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
impietatea e un atentat nu atît împotriva lui Dumnezeu, meditează Al.Paleologu, cît împotriva civilizației pe care Dumnezeu o dorește făurită și dezvoltată de oameni în conformitate cu aspirațiile lor cele mai înalte. Departe de-a reprezenta un indiciu de emancipare, necredința crasă nu e decît o dovadă de îngustime vinovată, de dezumanizare: "Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
o ceară. Dar Basarab este o poreclă. Numele lui adevărat era Ivanco, deci Ioan. Toate documentele spun că era român și ortodox. Argumentul că numele, dacă este de origine turcă, înseamnă că posesorul are și o origine cumană arată ignoranța crasă - folosesc o sintagmă a domnului Djuvara, care se raportează însă la alții - a acestui domn. Este ca și cum ai spune că Johnny Răducanu era american pentru că-l chema Johnny. Mai aproape de zilele noastre, toți românii din Transilvania, în epoca ocupației maghiare
Scandal în lumea cărților: "Djuvara are teorii elucubrante" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/68555_a_69880]
-
carte ca cea a lui Hurduzeu și Platon este un gest de francă sfidare a stării de lucruri. Un afront impardonabil și cu totul imprudent. Dar e îndeajuns să-ți amintești că doar intelectualii care mai sunt în stare de crase imprudențe sunt și cei care încă nu au fost neutralizați, ca să realizezi că, odată cu Hurduzeu și Platon, asistăm la resuscitarea unui gen de conștiință pe care actuala ideologie și-ar fi dorit-o îngropată de mult: intelectualul care privește cu
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
emisiei monetare din inflația financiară) cu o dilatare a volumului universului. În realitate, nici vorbă de o creștere a masei, deci de inflație, ci doar de o creștere a volumului, adică de umflare. Rezultatul neinspiratei calchieri este că la neputința crasă a cititorului de a pricepe ce vor fizicienii să spună printr-un "univers inflaționar" (care, la un moment dat, s-a dilatat mai repede decît o facuse mai înainte) se adaugă și confuzia pe care ne-o strecoară în minte
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
în trecut. El dă asigurări că echipa va evolua în preliminariile Ligii Campionilor, adăugând că e convins de calificarea Stelei în grupele celei mai importante competiții europene de fotbal intercluburi. "Trebuie să fii înfiorător de prost sau de o incompetență crasă ca să compari cazurile Fenerbahce și Juventus cu ceea ce s-a întâmplat azi...ori să te orbească ura
Mihai Stoica pe Facebook: Hateri obosiți, Steaua va juca în Europa by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75063_a_76388]
-
la Caragiale. Cu subînțelesul că știința de carte a călăuzitorului o întrece doar cu puțin, și nu în punctele esențiale. Unchiul din fabulă e unul dintre acei cetățeni care se enervează și speră, amestec de superioritate fără temei și naivitate crasă. De ei este plină lumea lui Caragiale. Și ei, apărători ai progresului cu orice chip, care se-nchină la anul 1900, precum Alexandrescu la 1840, sunt cei care țin lumea pe loc. Perplexitatea acestui al doilea vițel, comparabilă, în manifestarea
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
și vervă poate arăta fiecare protagonist. De fiecare dată, tema le-a fost sugerată de o știre din ziar, de o întîmplare neobișnuită sau de un citat exotic. De aceea, criteriul de care au ascultat în alegerea temelor a fost crasa lor anormalitate: o situație neverosimilă, un episod grotesc, sau un amănunt de o absurditate seacă. De pildă: 1) o cofetărie americană a refuzat să scrie pe un tort onomastic numele copilului aniversat, pentru simplul motiv că pe micuțul de trei
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
altul. La fel se întîmplă cu fenomenul de manipulare psihică: refuzăm să admitem că ne putem număra printre victime. Întotdeauna alții sunt predispuși fenomenului și de aceea naivii, prost-informații sau credulii aparțin taberei adversarilor. În realitate, e semn de îngustime crasă să-ți închipui că poți fi imun la actualele tehnici de înrîurire mediatică. De aceea, cartea lui Kathleen Taylor se cuvine a fi citită cu ochii îndreptați spre noi, spre a căuta simptomele influențelor la care suntem supuși. Spălarea creierului
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
într-un cuvînt ea nu e „muncă cu mintea", ci oțiu închinat contemplării și prefirării tentelor transcendente, de aceea orice demers volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim carapacea unor doctrine ce plutesc inerte, în derivă istorică, fără o
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
vorba părintelui Gherman, patriarhul Constantinopolului, „după ploaie poți tăia ceapa". O icoană nu se judecă estetic, ci se simte în chip înțelegător. Din acest motiv, o icoană nu poate să fie o exponată de muzeu, expozițiile de icoane fiind forme crase de incultură teologică. O icoană nu e o plăsmuire, ci o actualizare pneumatică (pneuma=spirit), și de aceea în fața unei icoane nu te desfeți, ci te înfiori. Dar pentru a provoca în credincios o asemenea trăire, un iconar trebuie să
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011, 426p. Ca să comentezi un filosof trebuie să îndeplinești trei condiț ii: 1) fler discreționar în alegerea temelor, asta însemnînd că nu te împiedici în scrupule de politețe cînd trebuie să separi insignifiantul de esențial; 2) intuiție crasă, adică miros în adulmecarea formulei lui de spirit; și 3) privire de învăluire, adică voința de a nu abdica în fața problemelor punctuale pentru a neglija întregul. Vasile Băncilă are fler discriminator și are intuiție, dar nu are lărgime a vederii
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
de publicistică, coordonate din 2006 până acum sub egida Academiei Române), dar simte nevoia să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism, carierism, interes imediat (social și material)” suferă ușor de o nobilă naivitate umanistă, însă sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute cu vederea, deși e drept că mobilurile care au stat la baza înrolării sale ca tovarăș
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
drept care se distribuie echitabil tuturor. Oricine poate deveni un inițiat, important e să vrea. Se vede bine că între cele două poziții domnește o contrazicere ireconciliabilă: e cea dintre educația bazată pe prestigiul unei autorități rare și educația prin ambiție crasă pusă în vederea unui scop social. Cum trebuie să fie o educație ca să fie de rang elevat? Cînd George Steiner și-a ales tema relației „maestru-discipol“ în anul academic 2001-2002, în cursul prelegerilor pe care le-a ținut la Universitatea Harvard
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
religiilor de a explica universul, iar credinciosul, recunoscînd precaritatea revelațiilor scrise, își găsește consolarea în reglajul extrem de fin al actualelor constante cosmologice. O cale de mijloc ar fi să accept că textele sacre sunt o întocmire precară mustind de infantilisme crase, dar că litera lor nu e obligatorie pentru a crede în Dumnezeu. De aici încolo accentele se înăspresc, căci voi ajunge să cred într-un Dumnezeu al naturii pe care nici o dogmă religioasă nu îl poate prinde, și atunci sunt
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
o abilă campanie de imagine, iar Sarkozy va lua pielea tot de pe francezul de rând, cum au făcut și capii altor țări europene, mimarea solidarității sociale îi face plătitorului francez de taxe o impresie mai plăcută decât sfidarea sau indiferența crasă cu care-l tratează pe cel român afaceriștii locali. Nu-i vorbă, și Bettencourt a fost acuzată la vremea ei de evaziune fiscală, dar, în numele unei politeți care în partea noastră de Europă încă nu s-a abătut, ea și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5295_a_6620]
-
e înfocat, debusolat și senin în aberațiile pe care le rostește cu poftă. Punctul de plecare al discuției stă în constatarea unei evidențe: spiritul Occidentului e pe năsălie și situația nu oferă motive de încurajare in spe. Trăim o secularizare crasă sub imperiul căreia cultura a devenit un cuvînt gol, iar spiritul o farsă mediatică. O sleire cronică din care Occidentul, nemaiputîndu-se reface, se va stinge în favoarea valurilor migratoare care-i pătrund fără opreliște granițele. Să vedem atunci cum s-a
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
și prin scoatere din context. În primul caz, negi o evidență și o modifici, spunînd de pildă că reputatul lingvist Eugen Coșeriu, pe vremea cînd era student la Chișinău, nu purta cămașă verde, ci avea simpatii bolșevice. Minciuna ar fi crasă și în ea ar sta condiția inițială a falsificării biografiei lui Coșeriu. În al doilea caz, cel al culpei de omisiune, nu negi faptul ca atare, ci doar îl treci sub tăcere, falsificînd istoria în aceeași măsură. În aparență, procedeul
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
așterne în urma lui după moarte. Un autor fără talent și fără stofă, căruia flerul cu care a simțit din timp încotro bate vîntul i-a asigurat o carieră netedă și mereu ascendentă. Concepția lui Verfassungpatriotismus (patriotism constituțional) descinde dintr-o crasă deformare a unui imbold de apartenență nativă: nu poți modifica un sentiment firesc, de aderență spontană la o colectivitate, la o etnie și la o limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
ale cărei sensuri să umple spațiul cu tensiunea unei alte lumi, de unde și neputința de a vorbi de artă acolo unde ficțiunea lipsește; viața de zi cu zi nu poate fi material de spectacol, fiindcă nu e ficțiune, ci realitate crasă; ea poate fi motiv de inspirație în nașterea unei ficțiuni, dar în nici un caz plăsmuire artistică, de unde și confuzia frecventă între lume și teatru, în descendența ilustră a versului lui Shakespeare din Cum vă place?: „Lumea întreagă e o scenă
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
nici aceia într-o stare de sănătate mulțumitoare, argumentele privitoare la frumusețea vieții de muzician sînt postișe. Nemuritorul Schubert a murit repede, iar interesul crescînd pe care posteritatea l-a arătat pieselor sale a fost în contrast flagrant cu neglijența crasă pe care compozitorul a dovedit-o în privința destinului lor. Cauza stă în neîncrederea pe care o avea în cea mai mare parte a bucăților pe care le crease d’emblée, dintr-o suflare și fără reveniri ulterioare. Apoi, dacă l-
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
al filosofilor Greciei antice este din ce in ce mai palid, mulți oameni suferind din cauza lipsei de repere morale, sau de exemple personale pozitive care să fie vii în memoria colectivă. Un motiv pentru care s-a ajuns la această situație este și lipsa crasa de cultură a multor tineri, înlocuită de surogatele acesteia oferite de civilizația moderna-informatia dezordonată a internetului, siteurile de socializare (ce amintesc mai degrabă de oracolele pe care le scriam când eram în clasa a VIII-a) și rețelele de mesagerie
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (5) () [Corola-journal/Journalistic/66883_a_68208]
-
ce anume califică spusele lui drept o abureală categorică. Știm sigur că omul vorbește aiurea, dar habar n-avem în ce constă mai exact aiureala. E clar că spusele politicianului nu au sens prin simplul fapt că reprezintă o minciună crasă. Vorbitorul este un ipocrit, un individ care dezinformează, un vînzător de gogoși. Așa cum delicat ar formula chestiunea un om de știință sau un epistemolog, afirmațiile respectivului nu corespund cu faptele reale. Noi însă nu vom urma acest fir - în parte
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
scrisorii adresate directorului publicației "Cațavencii", Mircea Dinescu „Domnule Mircea Dinescu, Considerăm articolul apărut în ziarul «Cațavencii», ziar al cărui președinte sînteți, o jignire la adresa întregii bresle atoricești, nu numai la adresa doamnei Oana Pellea. Știm că trăim vremuri murdare, de incultură crasă, incultură la care ziarele și televiziunile contribuie din plin. Totuși, chiar în jalnicul context cultural în care ne aflăm, articolul scris de Radu Alexandru «Oana Pellea și valorile» a reușit să ne agreseze într-un mod foarte personal pe toți
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]