239 matches
-
se întoarce spre mine uimit, și îmi răspunde cu un zâmbet împăciuitor: "Sunt măgari!". Sunt măgari: asta spune tot... În 1889, la Torino, ieșind din hotelul unde stătea și văzând un vizitiu care-și biciuia calul cu lovituri brutale de cravașă, Nietzsche se apropie de animal, îl îmbrățișă pe după gât, își ceru scuze pentru Descartes și izbucni în plâns. Din clipa când a lăcrimat pentru soarta calului, Nietzsche s-a rupt de umanitatea rațională. A doua zi, se prăbușea în nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu brațe tari arbaleta. În amurg când trofeele erau suficiente, având alături pe voievodul Costea, prințesa rostea rugăciuni de bogdaproste și mulțumire, avântându-și alaiul către cetatea de scaun. -Vezi gorganul acela mare de acolo-arătă prințesa lui Costea, cu mânerul cravașei, o movilă de pământ cât un munte. Bogdan infidelul a hăcuit tătarii care prădau țara. Se spune că acolo în gorgan au fost aruncate o mie de leșuri de tătari. Alături de ei și cei din rândul tătărașilor, robii țigani ferarii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
erau conduși de Petre Petre. Venind din București în calitate de ziarist, Titu Herdelea urmărește îngrozit executarea unor țărani și unele secvențe inexplicabile: Niculina, fiica preotului, a vrut să ridice cadavrul tatălui ucis de un glonte rătăcit și a fost lovită cu cravașa de maiorul Tănăsescu. Romanul este alcătuit din două părți: "Se mișcă țara!" și "Focurile", împărțite în câte șase capitole. În prima parte, întâmplările se acumulează și acțiunea se desfășoară lent; în partea a doua, ritmul este dinamic, evenimentele sunt dramatice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei acuzații. Gardienii au tăbărât pe noi și ne-au bătut cu pumnii, cu cizmele, cu cravașele, iar directorul dădea la întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți, au plecat înjurând. Ne-am ridicat unii pe alții de jos, ne-am spălat și ne-am pus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel, și avea un miros vag de votcă, sau de ceva... oricum de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit? Pac! Pac! Și au început unii să spună: Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nimic, și tot repetă... zice: Domnu’ colonel, eu sunt nebun. Și eu sunt nebun... Vă cred! L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit. Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu’60 am mers în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo stăteam și repetam cel mai mult. Nu uita că am cântat acolo Maria Stuarda, Carmen, Don Quijote, Povestirile lui Hoffmann și Hovanscina. Doamne, ce spectacole extraordinare! În Maria nu uit că o țineam pe Montserrat la respect numai cu o cravașă. Acceptă ea o dată, acceptă de două ori toate indicațiile regizorale ale lui Giorgio de Lullo, după care el pleacă. Ei, s-o vezi pe Montserrat cum a refuzat să mai îngenuncheze și să se mai așeze pe jos. Tot actul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sare sau poate o casă din care nu se poate ieși pe cine mai interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
crezând că dl Breban nu va uita niciodată imensa gură de oxigen pe care i-a oferit-o cronica dlui Manolescu fără de care nu știu cum ar fi depășit acel moment. Un alt intelectual pe care dl Breban în readuce sub limbuția cravașei sale este dl Andrei Pleșu, care, pe când era ministrul Culturii a pus în mâinile dlui Breban o revistă de la buget. Evident însă, pentru gluma de prost gust care se numește Contemporanul - ideea europeană, dl Pleșu nu are nici o vină. Toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de ani, ea Înșăși numărând astăzi șapte zeci și trei de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Geacă, cele mai crude, mai dezgustătoare și mai deprimante confidențe ce am auzit despre femei. Fiindcă prietenul Geacă s-a ținut de ele mult mai stăruitor decât mine, și-a purtat printre ele chipiul Într-o parte, cizmele Chantilly și cravașa lui de ofițer sedentar, reușind a se introduce În intimitatea alcovurilor femeilor snoabe din societatea bucureșteană, a actrițelor la modă și a curvelor de clasă mare, ca unul ce le patrona În localurile lui de noapte și de mare lux
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Giurgiulești, lângă Galați, unde rămânem câteva luni, scormonind pământul și construind poziții de apărare. Ne instruiam zilnic și eram în așteptare. Comandantul meu de companie se poartă extrem de dur, umblă călare printre grupurile de ostași, împărțind cu dărnicie lovituri de cravașă, înjurând în numele tuturor sfinților din calendar. Nu l am aprobat, m-a simțit și a început a mă împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat în jurul orașului Tighina, unde ocupăm noi poziții și căutăm să ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întâlnit cu câțiva colegi care îmi sunt dragi pentru că am trăit împreună câțiva ani ca într-o familie, ne-am alimentat de la același cazan condus de maestrul Burac, am încasat bătaie cu aceeași cheie în cap, ba eu și cu cravașa, de la același om. Dar a fost un adevărat om! Plaiurile Bârladului revăzute ne-au produs și ele satisfacție deosebită atât prin frumusețea lor cât mai cu seamă prin amintirile pe care le trăiesc și astăzi. Împreună cu doamna mea, retrăim și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
grâul, spre a potoli foametea din Constantinopol. În felul acesta, s-a încheiat capitolul înscris în istoria relațiilor dintre români și tătari, sub marea personalitate a lui Nogai, nume de la care populația Moldovei a păstrat până astăzi cuvântul nogaică, pentru cravașa folosită de cavaleria moldovenească. Merită menționat, de asemenea, ca aparținând aceleiași perioade de fricțiuni dintre genovezi și mongoli, alcătuirea unui lexicon cuman și persan cu o traducere latină, în Crimeea, scris în anul 1303, care cuprinde o serie de termeni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Din vară, din toamnă? Pe unul îl chema Bușilă și mai nu știu cum, pe altul îl știu că tot se-nvârtea prin casă, parcă vrând să arate că are cizme cu pinteni, tot îi pocnea din când în când, cu o cravașă, parcă era la militărie nu în pețit, și tocmai la o domnișoară ca Emilia. Îmi mai amintesc și de ceilalți dar mai puțin. A da și de cel ce a fost accidentat la ochi mi-aduc aminte, îl chema... Vasile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mare a cetății era zguduită de spasme, de fiecare dată când animalul se lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise agonia și murise, într-o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
auzise glasul. Se repeziră la grajd și Îl urmară pe terenul de călărie. Nobunaga nu spuse nimic, dar expresia sa arăta un reproș, clar pentru Încetineala lor. Uzuki, calul lui favorit, era alb. Când era nemulțumit și Îl lovea cu cravașa, bătrânul cal reacționa alene. Nobunaga avea obiceiul să-l ducă pe Uzuki de căpăstru, plângându-se cât de greoi era. Apoi, spunea: — Dați-i apă. Luând găleata, un grăjdar deschidea botul calului și turna apa, iar Nobunaga Își vâra mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Niciodată! Să-l lăsăm pe seniorul nostru să moară singur? — Atunci, vă veți da cu toții viața pentru un nebun ca mine? — Nici nu e nevoie să ne Întrebați, replică unul dintre generali. Nobunaga Îi dădu calului o lovitură zdravănă cu cravașa. Înainte! Clanul Imagawa e În față! Călărea În fruntea trupelor, dar Îl ascundea praful stârnit de galopul Înainte al Întregii armate. În norul cețos, forma neclară a călărețului semăna cu o apariție divină. Drumul străbătea o râpă și o trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puternice și generali inteligenți, se aflau Într-un dezavantaj serios. Își simțea și mai mult povara responsabilităților și o luă la fugă spre poale, cu iuțeala unei rândunici. Luă un nou cal din satul Kajikazawa și, cu o lovitură de cravașă, porni În galop spre Kofu. Castelul fortificat al lui Takeda Shingen se Înălța În Golful Kai, umed și fierbinte. Chipuri care rareori se vedeau În afara perioadelor cu probleme grele și consilii de război intrau acum pe porțile castelului unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Poate că le fusese milă, dar aveau ordin să nu riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind În jos, la sângele proaspăt de pe pământ și În sus, la norii roșii de pe cer, Mitsuhide se ridică În scări, Înălță brusc cravașa În aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne Îl urmă, Îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și Încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii Îl aduseră la tabără, Își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi Încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, Împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake Împreună. Ordonă-i din partea mea să se Întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul Își lovi calul cu cravașa și porni, grăbit, În direcția satului Kinomoto. În dimineața aceea, Kuwayama Încercase de două sau de trei ori să-l convingă pe Nakagawa să se retragă, dar nu-i oferise absolut nici un ajutor și-și pierduse complet capul În fața asaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem lăsa numai pe tine. Trebuie să vii și tu cu noi. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei În vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja În depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și Încălecară În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici măcar un fir de praf În ochii lor. Însă, chiar În timp ce treceau, fură Împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră toată energia ce li se acumulase. Cei doi comandanți, În fruntea a câte o mie de oameni, luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]