214 matches
-
în fire. Dar doamnele Epancin nici nu apucară să se îndepărteze cu douăzeci de pași, că se dezlănțui un scandal îngrozitor. Ofițerul, bun prieten de-al lui Evgheni Pavlovici, cel care conversase cu Aglaia, era înfuriat la culme. — Aici numai cravașa-i bună, altfel n-o scoți la capăt cu creatura asta! spuse el aproape tare. (Se pare că și înainte fusese confidentul lui Evgheni Pavlovici.) Fulgerător, Nastasia Filippovna se răsuci spre el. Ochii ei scânteiau; se repezi la un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stimuli sau excitanți cu care acestea Încep, cum ar fi apăsarea cu mâna pe anumite regiuni corporale (crupă, șale, greabăn, membreă, smucituri de lesă sau sfoară, acțiuni cu zgarda de forță și, În mod excepțional, ușoare atingeri cu nuiaua sau cravașa. 4. Comenzile se dau prin viu-grai, portavoce, semne făcute cu brațele, lumină artificială, fluier. Comenzile prin voce se dau cât mai scurte, În raport de situațiile create și natura acțiunii pe care urmează s-o presteze. De exemplu, pentru un
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
întâlnit cu câțiva colegi care îmi sunt dragi pentru că am trăit împreună câțiva ani ca într-o familie, ne-am alimentat de la același cazan condus de maestrul Burac, am încasat bătaie cu aceeași cheie în cap, ba eu și cu cravașa, de la același om. Dar a fost un adevărat om! Plaiurile Bârladului revăzute ne-au produs și ele satisfacție deosebită atât prin frumusețea lor cât mai cu seamă prin amintirile pe care le trăiesc și astăzi. Împreună cu doamna mea, retrăim și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Din vară, din toamnă? Pe unul îl chema Bușilă și mai nu știu cum, pe altul îl știu că tot se-nvârtea prin casă, parcă vrând să arate că are cizme cu pinteni, tot îi pocnea din când în când, cu o cravașă, parcă era la militărie nu în pețit, și tocmai la o domnișoară ca Emilia. Îmi mai amintesc și de ceilalți dar mai puțin. A da și de cel ce a fost accidentat la ochi mi-aduc aminte, îl chema... Vasile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a subțiat la câte o persoană. În capăt, cu fața spre noi, stătea un ofițer SS, Împreună cu alți gradați și soldați SS. Când am ajuns În fața ofițerului respectiv, el ne-a aruncat o privire preț de câteva secunde și, cu cravașa În mână, arăta fiecăruia să se Îndrepte spre dreapta ori spre stânga. Atunci n-am Înțeles nimic din ce se Întâmpla: totul s-a petrecut foarte iute, după un scenariu regizat, bine pus la punct. Mai Încolo am aflat ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bucată de vreme a sosit Mengele, tânărul și chipeșul doctor al morții, curat și elegant, În uniformă de ofițer nazist, cu cizme negre lustruite oglindă, mănuși albe, subțiri, pe care le ținea Într-o mână, iar În cealaltă avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la dreapta, fie la stânga. Stăteam În poziție de drepți și așteptam cu sufletul la gură, cu inima bătându-mi atât de puternic, Încât aproape că se auzea de la distanță, să-mi vină rândul, să se termine odată... Cu această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau Împărțiți, În lagăre, În mai multe categorii? - Hai să ne Înțelegem. Erau niște SS-iști care păzeau aici. Mai era un rând care păzeau În așa-zisele turnuri de pază - În jurul lagărului și chiar În interiorul lagărului. Ăștia nu aveau cravașă, nu aveau nimic. Mai erau SS-iștii care se ocupau de noi și care, În general, nu intrau În lagăr În timpul zilei. Asta era În cadrul unui transport. Pe urmă ieșeau afară când se ducea transportul. Ei veneau la apel. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucrurile. La lagărele de muncă, linia de pază care ne Înconjura, așa-zisele Postenkette, la Început era formată numai din SS-iști... După aia, pe măsură ce războiul se Întețea, mai erau și de la alte arme... Ăia mai și băteau. Băteau cu cravașele, unii aveau un lemn... Unii băteau pur și simplu cu patul armei. O să-ți mai povestesc cum s-a Împușcat unul În burtă. - Ce-a făcut? - S-a Împușcat În burtă. I-a dat În cap cu patul armei, o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei acuzații. Gardienii au tăbărât pe noi și ne-au bătut cu pumnii, cu cizmele, cu cravașele, iar directorul dădea la întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți, au plecat înjurând. Ne-am ridicat unii pe alții de jos, ne-am spălat și ne-am pus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel, și avea un miros vag de votcă, sau de ceva... oricum de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit? Pac! Pac! Și au început unii să spună: Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nimic, și tot repetă... zice: Domnu’ colonel, eu sunt nebun. Și eu sunt nebun... Vă cred! L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit. Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu’60 am mers în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
niciodată, dar ale căror fețe micuțe îmi sunt deja cunoscute: sunt fiii lui. De îndată ce mașina s-a oprit în fața peronului, lângă pragul micului palat fermecat, apare gazda, în uniforma de culoare deschisă pe care o purta azi dimineață, mănușile și cravașa în mână și, surâzător, mă ajută să cobor. Uși larg deschise dau spre un vestibul de marmură. Intrăm din primul moment, și în timp ce eu mă zbat între voalurile pălăriei mele, prințesa imperială țâșnește din spatele unei uși. Fac o reverență. Ea
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
primele și să se oprească la Sans-Souci, pentru că el mână caii mai repede. Contele von Oppen pleacă cu soțul meu, cu un faeton tras de patru cai, asemănător celui pe care-l vom ocupa și pe care îl arată cu cravașa. Dar mai întâi vom vedea copiii. Sunt rugată să mă îndrept spre ei. Cel mai mare e cățărat pe scaunul faetonului pe care-l va conduce tatăl său. E un băiețel de patru ani și jumătate, îmbrăcat cu o cămașă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
-i prea nepoliticos? Se decid în sfârșit, râzând, și mă duc în a treia cameră, unde nu văd decât un cuier mare plin de haine militare, uniforme atârnate, pelerine gri-deschis, centuri aurii pentru fixarea sabiei. Pe pereți, bice și o cravașă pe care le disting cu greu, le privesc pe furiș. Râzând, coborâm toți trei pe o scară care ne duce în camera în care m-am îmbrăcat pentru dineu. De aici trecem în cabinetul de lucru. Auzim voci care vin
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
acolo stăteam și repetam cel mai mult. Nu uita că am cântat acolo Maria Stuarda, Carmen, Don Quijote, Povestirile lui Hoffmann și Hovanscina. Doamne, ce spectacole extraordinare! În Maria nu uit că o țineam pe Montserrat la respect numai cu o cravașă. Acceptă ea o dată, acceptă de două ori toate indicațiile regizorale ale lui Giorgio de Lullo, după care el pleacă. Ei, s-o vezi pe Montserrat cum a refuzat să mai îngenuncheze și să se mai așeze pe jos. Tot actul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
grâul, spre a potoli foametea din Constantinopol. În felul acesta, s-a încheiat capitolul înscris în istoria relațiilor dintre români și tătari, sub marea personalitate a lui Nogai, nume de la care populația Moldovei a păstrat până astăzi cuvântul nogaică, pentru cravașa folosită de cavaleria moldovenească. Merită menționat, de asemenea, ca aparținând aceleiași perioade de fricțiuni dintre genovezi și mongoli, alcătuirea unui lexicon cuman și persan cu o traducere latină, în Crimeea, scris în anul 1303, care cuprinde o serie de termeni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
crezând că dl Breban nu va uita niciodată imensa gură de oxigen pe care i-a oferit-o cronica dlui Manolescu fără de care nu știu cum ar fi depășit acel moment. Un alt intelectual pe care dl Breban în readuce sub limbuția cravașei sale este dl Andrei Pleșu, care, pe când era ministrul Culturii a pus în mâinile dlui Breban o revistă de la buget. Evident însă, pentru gluma de prost gust care se numește Contemporanul - ideea europeană, dl Pleșu nu are nici o vină. Toate
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sare sau poate o casă din care nu se poate ieși pe cine mai interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-și continue studiile. Petre Baicu (n. 1909), coproprietar la o mică întreprindere, este arestat pe stradă, la Brașov, în februarie 1948. Principalii anchetatori sînt colonelul Kalusek și maiorul Gelgakoff. Povestește: "Am fost bătut la tălpi și pe tot corpul cu cravașa de cauciuc și cu tot felul de ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală a NKVD-ului rusesc). N-am fost lăsat să dorm pînă la 5-6 zile și nopți, încît ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ani, ea Înșăși numărând astăzi șapte zeci și trei de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Geacă, cele mai crude, mai dezgustătoare și mai deprimante confidențe ce am auzit despre femei. Fiindcă prietenul Geacă s-a ținut de ele mult mai stăruitor decât mine, și-a purtat printre ele chipiul Într-o parte, cizmele Chantilly și cravașa lui de ofițer sedentar, reușind a se introduce În intimitatea alcovurilor femeilor snoabe din societatea bucureșteană, a actrițelor la modă și a curvelor de clasă mare, ca unul ce le patrona În localurile lui de noapte și de mare lux
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Giurgiulești, lângă Galați, unde rămânem câteva luni, scormonind pământul și construind poziții de apărare. Ne instruiam zilnic și eram în așteptare. Comandantul meu de companie se poartă extrem de dur, umblă călare printre grupurile de ostași, împărțind cu dărnicie lovituri de cravașă, înjurând în numele tuturor sfinților din calendar. Nu l am aprobat, m-a simțit și a început a mă împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat în jurul orașului Tighina, unde ocupăm noi poziții și căutăm să ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: „Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit?” Pac! Pac! Și au Început unii să spună: „Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimic și tot repetă... zice: „Domnu’ colonel, eu sunt nebun.”. „Și eu sunt nebun”... „Vă cred!” L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu ’60 am mers În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]