107,738 matches
-
scrum. 6. Vrăjmașii mei ? Ruine sunt acum, Uitate, fumegând sub brațul Tău. 7. Dar Domnul veac de veac Împărătește Pe tronul purității. Judecând 8. Și indivizi și neamuri, rând pe rând, Spunându-le că nu-s decât pământ În timpul care crește și descrește. 9. Domnu-i scăparea celui asuprit E adăpost la vreme de durere. 10.Cel ce-Ți cunoaște numele nu piere, Cel ce Te strigă nu e părăsit. 11.Cântați, deci, psalmi puterii demiurge Din Muntele Sion. Și, printre nații
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
-I fapte laudati-I. 12.Căci El răzbuna sângele ce curge Și nu abandonează Întristații. 13.De mine, Doamne, bietul, fie-Ti milă ! Mă sting de ură celor plini de ură - Smulge-ma, Doamne, din a morții gură 14.Să crească iarăși vocea mea umila La porțile Sionului, dând știre Că doar În Tine este mântuire. 15.Popoare-ntregi se surpa, cad În groapă, În sântul ce-l săpaseră altóra. Aceasta este soarta tuturora
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
ziarul dlui Popescu conține exact "cultura" pe care pariază d-sa, iată cîteva titluri din paginile culturale ale Adevărului din ziua care a urmat notiței despre noi: Se cîntă rock Unplugged cu Direcția 5, Frank Sinatra, un maniaco-depresiv care a crescut natalitatea americană, Premieră la "Academia Vedetelor", Britney Spears, un Mickey Mouse al tv etc. Să nu omit capitalele informații din rubrica Ochii și urechile lumii (din care aflăm, între altele, de ce regizoarea franceză Josée Dayan a declarat că iubește femeile
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
mișcă în țară, profitorii nesătui din vârful piramidei s-ar risipi precum păpădiile în vântul de vară. Cum propria cămașă e mai aproape de piele decât binele general al românilor, șansele noastre de-a rămâne în vecie o țară a securiștilor cresc invers proporțional cu cele de-a intra în N.A.T.O. Așa să le ajute Dumnezeu!
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
aceste cuvinte, hopa cu nevasta de podea! Nevasta și-a stîlcit toată mecla, stă întinsă pe podea și plînge. Iar prințul s-a înfășurat în manta și s-a dus în turnul său, unde avea o cușcă. El, să vezi, creștea acolo găini. Iată că a ajuns prințul în turn, iar găinile țipă, cer de mîncare. O găină chiar a început să zbiere. "Bă, - zice prințul - , șantoclior! Liniște, pînă nu ți-am dat peste dinți!" Găina nu înțelege cuvintele și zbiară
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
și a pornit spre casă. Ajungînd, îl vede pe tatăl său care se joacă singur cu biluțele de fier la măsuța de biliard. Natașa s-a mirat, dar n-a zis nimic și s-a dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
pornit spre casă. Ajungînd, îl vede pe tatăl său care se joacă singur cu biluțele de fier la măsuța de biliard. Natașa s-a mirat, dar n-a zis nimic și s-a dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată rîd vreo
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
casă. Ajungînd, îl vede pe tatăl său care se joacă singur cu biluțele de fier la măsuța de biliard. Natașa s-a mirat, dar n-a zis nimic și s-a dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată rîd vreo douăzeci de
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Juan Carlos și regina Sophie. A venit muntele la Mahomed. Investigarea confesiunii ca gen literar cuprinde un câmp larg de domenii. Maria găsește premisele în însăși plângerea lui Iov, în mod sigur Sfântul Augustin e un "confesor", și frecvența mărturisirii crește după idealismul german. Dintre funcțiile limbajului, ea răspunde nevoii de "descărcare", dar e și o exagerată dilatare a eului, o întârziată autoapreciere a propriei adolescențe (sunt aici ecouri din Freud și Jung). Filosofic, Maria argumentează și cu teoria autocunoașterii, a
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
unor case sau întregi cartiere. În Sibiul copilăriei mele, pe lîngă cartierele noi, de blocuri, cum ar fi Hipodrom și Vasile Aron, începuse prin anii '80 dărîmarea orașului de jos: de la gară pînă la Strada Sării, blocuri fără personalitate au crescut peste noapte în locul unor case vechi de sute de ani. Dacă Ceaușescu nu ieșea din scenă, buldozerele ar fi ajuns la Cibin. Situația nu e unică. Vechile case, nu toate ucise de geniul arhitectonic al lui Ceaușescu, dau, astăzi, edililor
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
vor fi considerați urmașii lui, totuși se va naște și din Ismael neam mare, fiind și el tot din sămânța lui Avraam. După ce îngerul a ajutat-o din nou pe Agar în pustiu să nu moară de sete, Ismael a crescut în Arabia, s-a făcut vânător, s-a căsătorit cu o fată din țara Egiptului și astfel s-a născut neamul ismaeliților, despre care nu se mai scrie nimic în Biblie. Istoria legendară însă ne spune că Ismael este strămoșul
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
și pentru a nu face notă discordantă în această nouă ambianță în care, spune ea, numai exteriorul contează. Așa, "nu mai e o ființă împuținată în zdrențele bătrâneții, ci revine de la egal la egal în câmpul acțiunii umane". Atunci confuzia crește fiindcă rolurile se inversează. Întrebări fără răspuns apar: cine e încă tânăr și cine mai bătrân? Cine e părintele protector și cine copil supus? Cine e mai trist: adevăratul bătrân sau cel care în bătrânețea celuilalt își vede propria bătrânețe
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
doi copii la Târgu Neamț, apoi la Roman și, În sfârșit, la Iași. Veronica a primit la naștere numele mamei ei, Ana, dar ea și-a schimbat numele În cursul primar și astfel a devenit Veronica. A fost un copil crescut În răsfățul dragostei de mamă, deși au trăit Înfruntând multe nevoi materiale. Ea a urmat școala primară și cursurile gimnaziale la Iași, la Școala Centrală, unde a fost bursieră. A fost o elevă excepțională, dând dovadă de o inteligență deosebită
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria și Virginia, le-a dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei. Valeria a fost solistă de operă și i se spunea „Privighetoarea Iașului”, iar Virginia a studiat științele. Amândouă au scris poezii. Veronica disprețuia distracțiile ușoare și festivitățile, pe care le
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria și Virginia, le-a dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei. Valeria a fost solistă de operă și i se spunea „Privighetoarea Iașului”, iar Virginia a studiat științele. Amândouă au scris poezii. Veronica disprețuia distracțiile ușoare și festivitățile, pe care le ocolea, cu toată poziția socială
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
și două CD-uri. Pe scurt: numitorul comun al unei cărți și a două CD-uri este o altă carte. Să mă explic. După un astm editorial prelungit, Editura Muzicală începe să dea semne de învigorare. Producția de carte a crescut, cea de partituri de asemenea, revista Actualitatea Muzicală a suferit o transformare de formă (de la alb-negru la color) și de fond, s-au produs și câteva CD-uri. Semnele, așadar, sunt bune. Evenimentul editorial pe care-l voi lua ca
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții.. Ori, faptele sunt cele care dau identitatea. De ele îi e mai simplu omului să se ascundă. Nu există nimic ca somnul. Tot restul e înșelătorie și aparență
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
din 1932 și în Azi, din 1934. Îmi rezerv plăcerea să citez măcar o dată cum se materializează scrupulul exactității: "Intitulat Ce rămîne din L. Rebreanu, textul lui E. Lovinescu apare în Azi, nu în Ziua, cum se consemnează". Și cum crește în informații și nuanțe scena pusă de autoarea notei la adăpostul "putem presupune - cu un risc minim de a greși -" momentul relatat de Eugen Ionescu în Nu, al confruntării lui Camil Petrescu, evident, cu opinii total negative ale lui Eugen
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
care și acum îmi amintesc cu emoție. El mi-a dat să beau din sîngele lui ca să prind puteri cînd, la opt ani, am avut prima criză de isterie. El mi-a dat să trag din țigara lui ca să-mi crească mai repede mustața cînd, la doisprezece ani, mi-au ieșit primele coșuri. El a început să mi se adreseze cu dumneata la paisprezece ani, cînd părinții mei au luat hotărîrea să-mi facă prima pereche de pantaloni lungi. Sunt trei
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
nu numai războiul, ci o întreagă cultură. Cei din Sud au spus: Noi suntem obișnuiți să supraviețuim unei tragedii. Am mai trecut prin asta. Dar cei din Nord, nu". Prin urmare, au suportat mai bine șocul. Care sunt urmările? A crescut tensiunea în societate? Da. S-a instaurat un climat de suspiciune și neîncredere între oameni. Acum nu știm în cine trebuie să avem încredere și în cine nu. Am să-ți povestesc o scurtă întâmplare. Am primit într-o zi
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
n-ar fi stat pe gânduri. "Uite ce se întâmplă când le dăm voie arabilor să ne invadeze țara, a spus. De condus o mașină cum trebuie nu sunt capabili să învețe, în schimb ne bombardează țara..." În America a crescut xenofobia. Care a fost atitudinea autorităților? Sunt unii care încearcă să profite de pe urma fricii noastre. Se spune tot timpul că după atentate lumea s-a schimbat definitiv. Mi-ar face plăcere să cred că nu e adevărat. Noi vrem să
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
citim blasfemiile lui atât de încântătoare despre istorie, insomnie și lume ca și cum ar fi simple declarații despre autor. Nu căutăm un autor în afară de personajul care face confesiunile. Puritatea lor sfântă ne orbește. Acum situația începe să se schimbe, și, încet-încet, crește interesul față de viața autorului Cioran, ca și față de perioada interbelică petrecută de el în România. Au fost traduse în America două carți, Pe culmile disperării și Lacrimi și sfinți, și odată cu ele au început să apară studii în reviste cu
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
-ți facă și șapte-opt copii, ca să te lege definitiv de mîini și de picioare... Unul singur este altminteri o plăcere și o bucurie, care te face să uiți de tot ce te-ar împiedica să trăiești așa cum ai vrea. Copilul crește, timpul trece, curge în legea lui, și mai repede și mai încet, oricît de aprig ți-ai pune soarta la cale, sau oricît de mult te-ai lăsa în voia soartei... N-ai decît să crezi că lucrurile se îndreaptă
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
numai Matusalem ar ridica probleme... În timp ce întreaga suflare a nației, inclusiv puzderia de minorități, simte euforia creșterii pe al doilea an cu 5% a P.I.B.-ului, și se înghesuie la ghișeele circumscripțiilor financiare, la plata impozitelor, pentru ca P.I.B.-ul să crească la 5,2%, scriitorul nostru rebifează - cer scuze pentru barbarism dlui Pruteanu - ricanează, reniflează - sper să nu mă lege - , reproșează, răbufnește - în fine, un termen neaoș - răstălmăcind rebarbativ remarcabile realizări rostuitoare reformiste, restituindu-ne renovator recunoscătoarei Europe, simțitoare la silințele
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate bucuriile îndătinate. O copilărie abuziv redusă la ecranul alb al devalorizării: " În țarcul rotund al zilei, mai ții minte, plictiseala era cea mai gravă amenințare. Creștea din unghere, nu știai cînd. Ce era strălucitor prindea fără avertisment o boală. Rîsul stătea sălciu între maxilare. Nimic din ce-ți plăcuse nu mai avea gust.// Între tine și lucruri - un perete lăptos. Urîtul ca o durere. Arlechini vlăguiți
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]