3,021 matches
-
anima cu vârtejul lor locul pustiu unde răsună trâmbița îngerului la unison cu cea bătrânului nebun de la ospiciu, mărșăluind triumfător pe aleile parcului din preajmă, vestind apropierea judecății de Apoi? Sunetele ei le percep cei ce și-au cusut pe creștet urechi de tablă, nu două, ci un șir întreg, asemenea mâinilor zeului Șiva. La ce ne pot servi mai multe urechi, odată ce și două, pentru sufletul omului, sunt de prisos?! Sunetele prefăcute în abur intră pe una și ies pe
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
-i se închideau ușor. Pieptul îi tresărea din ce în ce mai rar. Perigeu simți. Cutremurat, se ridică. O spaimă cumplită-i cuprinse oasele. Mâinile-i fierbinți îi cuprinseră chipul. Căuta să-nțeleagă și răceala trupului ei creștea. Fiori de groază-l străbăteau până-n creștet. Geea! Geea! strigă disperat. Ea nu-i răspunse. O durere nebună îl țintuia. Dorea să facă ceva, orice. Trupul iubitei devenise rece,dar de o strălucire marmoreică. Și un glas sfâșie văzduhul ! Perigeu, tu cel mai nelegiuit dintre muritori! O
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
alcătuirea lor de taină. Și îmi fac irupție în memorie, laolaltă, etapele unui întreg itinerar, ce ne-a purtat pe urmele lui Caravaggio, dînd ocol Siciliei, confruntați la Messina cu spectrala Înviere a lui Lazăr, apoi trecînd în Malta, unde creștetul retezat al Sfîntului Ioan Botezătorul fierbe de un roșu clocotitor, fără precedent în pictură ; unde creatorul vijelios a avut curajul să semneze chiar în sîngele victimei sacre, desemnîndu-se cu numele lui, recent primit la noviciat, Fra Michelangelo.... Prieteni generoși mi-
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii săi: „Ce neastâmpăr va fi făcând pe zeiță să calce așa iute pământul... Pe cine
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
în momentul în care le pierdem. Spunem mereu: „Văzul este cel mai important!” Cum poți trăi „pierzând din vedere” lumea multicoloră pe care o trăim? Cum să nu mai pot să văd un apus de soare în mare, zăpada de pe creștetul munților, chipul copilului meu sau să nu mă mai pot bucura de o carte bună? Mi se pare imposibil. Există atâția orbi pe lumea asta”, mi-ar răspunde interlocutorul meu invizibil. Ei nu se plâng niciodată de viața lor, din
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
mai există nobil simbol; Ca pentru viață-întru Înviere Umple din El ce-n tine ai gol. (Glasul Bisericii) A ști să înalți cântecul precum o troiță a răbdării, din fărâme de cuvinte, o troiță străjuind semeț înălțimile și atingând cu creștetul cerul înalt, cu brațele cuprinzând munții bătrâni, săpând cu unghiile la rădăcină, în catedrala plină de foșnitoare vitralii, a pădurii... Cuvinte precum bănuții de rouă în iarbă. Monade?... Steluțe de apă tremurătoare? Dar unde să găsești un bob de rășină
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > MULȚUMESC! Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului MULȚUMESC Părintelui Vicențiu M-ai dezvelit de nemiloasa beznă Care m-acoperea din creștet pan’la gleznă Nu mai lăsat să zac în țină Mai scos cu îndrăzneala la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi
MULTUMESC! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381725_a_383054]
-
pe verticala mea șubredă îl simt cum mă lovește mi-l înfășoară în jurul gâtului prinde bine și mă scutură tare de atâtea gânduri negre deșirate în inima mea mă zbat ca prada prinsă în capcană iar El mă mângâie pe creștet îmi spală ochii cu propriile-mi lacrimi mă stropește cu puțin infinit din Universul Său. Mihaela Moșneanu Referință Bibliografică: Poem pentru Domnul / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
POEM PENTRU DOMNUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381741_a_383070]
-
iar plenar sărbătorește viața Cu gingășie scrie iar poeme Cu razele de soare luminându-i fața. Iar noaptea când se lasă ca-n minune, Compune-n ape de izvoare dulce cânt... De florile adorm când vântu-n strune, Le mângâie pe creștet suspinând. Cluj Napoca 20 aprilie 2016 Primăvara în noi Printre flori de cais Eu te caut ca-n vis Și își scriu mai gingaș Un poem pe-al petalei răvaș... Strâng la piept azi cireși Toți în floare îmi spun că
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
treceau. Călăreți în uniforme de gală care treceau pe aleile asfaltate, pe lîngă oamenii care îi priveau zîmbind. Pompieri în uniforme de gală, cu căști semănînd cu cele nemțești din primul război mondial, căști metalice cu un vîrf ascuțit în creștet. Cu aceștia, lumea se fotografia, cum de fapt se fotografia cam peste tot, individual sau în grup, aproape imediat ce intrau în incintă. O pauză s-a făcut doar atunci cînd Familia Regală a apărut în balcon și a salutat invitații
Garden Party la palatul Elisabeta [Corola-blog/BlogPost/99402_a_100694]
-
s-a uscat, dar mi s-a udat trupul, ca să zic așa, din cauză că dădusem aerul pe cald, ca să nu-mi înghețe creierii și să fac meningită. Așa că am mai făcut o dată duș și am plecat val-vârtej, cu părul uscat în creștet și ud pe la vârfuri. Arătam ca scăpată de la ștrand. La întâlnire am stat cu ochelarii de soare pe figură, ca să nu se vadă că arăt ca Amy Winehouse după o megabeție, din cauză că nu mă atinsesem nici de anticearcăn, nici de
Chinul s-a terminat, bine m-am întors în viața mea! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20783_a_22108]
-
îi plimba pe unde aveau ei treabă, făcea tot ce pofteau respectivii și, paraii curgeau. Seara, oricât de târziu îl eliberau din funcție mușteriii, tot cumpăra o votculiță și se ducea cuminte la madam Firuța, care îl săruta afectuos în creștet, pe chelie: --Așa, Tricuță, mamă! Lasă, că ne întărim noi! Poate ți se ivește ocazia și dai și tu un tun. Atunci să vezi cum ieșim noi în față! Însă, oricât alerga el cu mașina, purtând chinezii și sirienii prin
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
de veacuri, din 24 în 24 de ore. Fiecare pas pe care-l facem e o minune a descoperirii centimetru cu centimetru a unui loc, neînsemnat de multe ori, pe care-l trecem sub imperiul obișnuinței. Fiecare privire aruncată peste creștetul munților, fiecare sclipire a talazurilor înspumate, fiecare gură de aer proaspăt din diminețile încremenite în poveste, orice miros de floare înstelată, toate sunt minuni. Minune e și surâsul mamei, minune e și mâna bunicului pe creștet, minune e nepăsarea lumii
Minuni obişnuite [Corola-blog/BlogPost/96892_a_98184]
-
Fiecare privire aruncată peste creștetul munților, fiecare sclipire a talazurilor înspumate, fiecare gură de aer proaspăt din diminețile încremenite în poveste, orice miros de floare înstelată, toate sunt minuni. Minune e și surâsul mamei, minune e și mâna bunicului pe creștet, minune e nepăsarea lumii ascunsă-n vârf de deal atunci când tolănit pe spate iei un fir de iarbă-n colț de buză și aștepți să-ți treacă norii prin față. Minune e numele fiecărei file de carte pe care o
Minuni obişnuite [Corola-blog/BlogPost/96892_a_98184]
-
cui ce-i mai place și care la ce comentează sunt niște chestii atât de perisabile și de futile, încât zău dacă înțeleg de ce dracu' fac și eu parte din gașca de oameni care și-ar băga un cablu-n creștet și s-ar conecta la o MEGA-HIPER-ULTRA rețea universală. Dacă ar exista așa ceva. Well, prieteni, dacă vă ajută cu ceva, îmi cer scuze. Îmi cer scuze că nu ies cu voi la film. Răzvan, îmi cer scuze că nu mai
Nu vreau Second Life! [Corola-blog/BlogPost/97594_a_98886]
-
de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămureleși-n zare simți venind iar rândunele!Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea,Plâng mugurașii că deja plesnesc,Și doar căldura soarelui-și doresc,Să-i mângâie pe creștete de muguri...Auzi? A prins să crească iarba...Și tulburat de-atâta veselie,Un ghiocel s-a ridicat din glieși cântă-acum sfioasă simfonie...Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale,Din ghioceii care-mi ies
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
n-au mai încăput așa cum în mine acum nu mai încape aripa îngerului furios că am călcat pe umbra copacului din care aripile lui s-au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între creștetul mâinile și tălpile amorțite de vârste s-a ridicat din pasăre plictisit a strigat un cuvânt pe care nici acum nu-l înțeleg de nerăbdare a devenit rod oval jumătate gând jumătate mișcare între statică și sfera de soare a
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
mai auzit eu cuvântul ăsta? Și m-am înfuriat. Da...rău de tot! Nervos, m-am urcat pe scaunul de lângă masă. Acum eram cu cinci centimetri mai înalt decât el. L-am privit de sus și l-am scuipat în creștet. Apoi, i-am șoptit duios: -Faci pe șmecherul cu mine, mă? . Dar el, impertinentul, o ținea într-una: -Șa-se,șa-se! Sictir, sictir! Vă închipuiți că m-a scos din sărite. Nu mai puteam răbda aroganța lui. M-am stăpânit
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
veșnicie!) iar privirea îmbrațișa cu iubire tot ce întâlneam în cale. Simțeam în clipele acelea cum bunătatea și bucuria îmi inundă interioarele, le simțeam ca pe o licoare dulce care s-a strecurat în arterele mele și mă colindă din creștet până-n tălpi și înapoi... Între timp am ieșit din parc și ne-am amestecat în mulțimea veselă a bulevardului. Tăcerea a fost întreruptă de întrebarea lui: - Unde propui să mergem? Am la dispoziție doar două ore după care am o
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
acest prim pas, negocierea are mari șanse să eșueze. -Pentru că ne este ostilă ! se auzi după câteva minute, timp în care doar bâzâitul butoanelor atinse se auzi, încet, ritmic, enervant că la picăturile de apă ce-ți pică în creștetul capului dintr-o crăpătura din tavan. - Eu nu zic ostilă, eu zic diferită. Suntem diferiți, dar egali. Cum ar fi că lumea să fie alcătuită din șapte miliarde de indivizi, toți că ține sau ca mine ?... Ar fi foarte, foarte
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
cu ochii ca să simt ce e iubirea chiar din floarea grea a gropii și pe scările de aer am urcat până în stele ca să torc al vremii caer cu-a ei fire mici rebele se făcea lumini că port și pe creștet și pe mâini ca viața mea un tort să fie— în dragostea dintâi umbre pași și voioșie să-nflorească ori pe unde glas născut din veșnicie în lumină ce te ascunde 31-10-2016 cluj Referință Bibliografică: AM CUSUT LUMINA CU PRIVIREA
AM CUSUT LUMINA CU PRIVIREA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378144_a_379473]
-
cu ochii ca să simt ce e iubirea chiar din floarea grea a gropii și pe scările de aer am urcat până în stele ca să torc al vremii caer cu-a ei fire mici rebele se făcea lumini că port și pe creștet și pe mâini ca viața mea un tort să fie— în dragostea dintâi umbre pași și voioșie să-nflorească ori pe unde glas născut din veșnicie în lumină ce te ascunde 31-10-2016 cluj ... Citește mai mult am cusut lumina cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378153_a_379482]
-
cusut lumina cu privireași-am tăiat-o apoi cu ochiica să simt ce e iubireachiar din floarea grea a gropiiși pe scările de aeram urcat până în steleca să torc al vremii caercu-a ei fire mici rebelese făcea lumini că portși pe creștet și pe mâinica viața mea un tortsă fie— în dragostea dintâiumbre pași și voioșiesă-nflorească ori pe undeglas născut din veșnicieîn lumină ce te ascunde31-10-2016 cluj...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378153_a_379482]
-
vrem pasteluri, Să nu mai fie țipete, doar șoapte. În suflete doar dragoste, nu ură, Luminile s-alunge orice bezne Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom atinge lesne, Când ești aici cu-ntreaga ta făptură, Din creștet pân’ la mijloc, pân’ la glezne. GAMBIT E-atât de viu imboldul de-a învinge, Că îndurăm durere și suplicii Și facem numeroase sacrificii, Ca soarta crudă s-o putem convinge. Din viață nu gustăm numai delicii, Iar lacrima pe
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]