559 matches
-
India antică și antica civilizație greacă în Sudul Italiei și în Grecia în secolul al VI-lea î.e.n.. În ambele cazuri, dieta a fost corelată cu ideea non-violenței față de animale și a fost promovată de grupuri religioase și filozofi. Urmând creștinarea Imperiului Roman în antichitate, vegetarianismul a dispărut practic din Europa. Câțiva călugări din Europa Medievală au interzis consumarea cărnii din motive ascetice, dar niciunul dintre ei nu excludeau peștele. ul a reapărut în Europa în timpul epocii Renașterii. A devenit o
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
angajat în mai multe războaie pentru a-și extinde puterea. A unit toate regatele france, cucerind Neustria și Burgundia în 687. În conflicte externe, Pepin a crescut puterea francilor prin subjugarea alemanilor și saxonilor. A început, de asemenea, procesul de creștinare a Germaniei. Domnia lui Pepin a fost notabilă pentru diminuarea în continuare a autorității regale merovingiane. Prin urmare, Pepin a fost capabil de a-și numi în calitate de moștenitor, nepotul său, Theudoald. Dar, acest lucru nu a fost acceptat de către fiul
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
Ansfled. Soția sa Anstrude a căsătorit fiul cel mare al lui Pepin, Drogo, duce de Champagne. În următorii câțiva ani, Pepin i-a supus pe alemani și saxoni, aducându-i în sfera de influență francă. El a început, de asemenea, creștinarea Germaniei. În 695, l-a numit pe Drogo Majordom al Burgundiei, iar pe celălalt fiu al său, Grimoald, în Neustria. În jurul anului 670, Pepin s-a căsătorit cu Plectrude, care a moștenit proprietăți substanțiale în regiunea Moselle. A fost mama
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
evita persecuțiile autorităților imperiale anterioare domniei împăratului Constantin cel Mare. Ioan Cassian (360-435), Dionisie Exiguus (470-574) și Ioan Maxentius (liderul călugarilor Sciți) au trăit o mare parte din viata lor în Dobrogea si au promovat creștinismul printre localnici Dar perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare ar fi ele, a lăsat puține mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei, majoritatea dovezilor fiind mai ales de natură lingvistică, iar rarele obiecte cert creștine, cum este Donariul de la Biertan, fiind interpretabile și ca simple
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
sinodului de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități de creștini, a căror amintire este menținută și de tradițiile locale mănăstirești. Tertulian a scris în opera sa despre creștinarea sarmaților, dacilor și a sciților . În 2001, în cetatea antică Halmyris, de lângă Murghiol, județul Tulcea au fost descoperite osemintele a doi martiri, Epictet și Astion. Acestia au fost omorâți (anul 290) la ordinul comandantului militar al provinciei Scythia Minor, Latronianus
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Sfântului Lup de către localnici. Localitatea Novae a fost populată în evul mediu de români, bulgari, greci și migratori. În secolul al IV-lea, episcopul Audias împreună cu adepții săi, exilați de împăratul roman, din Mesopotamia în Scythia Minor, se afirmă in creștinarea populației dintre Nistru și Prut. ""Martirologul Bisericii Ortodoxe Române"" citează, pentru secolele III-X, un număr de dioceze și nume de episcopi, în Dacia, Mesia și Sciția inferioară încă din timpul Părinților Bisericii. La Porolissum (lângă Zalău) s-au descoperit două
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
au mărturisit în timpul represiunilor împăratului Decius (249-251). Marele complex de cult de la Basarabi, întru totul unic, cuprinde Inscripții tombale mai ales grecești, iar la Tomis s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. Despre creștinarea Proto-Românilor există două puncte de vedere, unul religios ortodox, altul laic istoric. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
tombale mai ales grecești, iar la Tomis s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. Despre creștinarea Proto-Românilor există două puncte de vedere, unul religios ortodox, altul laic istoric. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ortodox, altul laic istoric. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere lingvistic, prin formarea limbii protoromâne și generalizarea ei printre Dacii și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere lingvistic, prin formarea limbii protoromâne și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), etnografice (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), arheologice (bazilici, necropole), arhivistice (documentele și cronicile vremii) și istorice (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării poporului român pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin simbioză cu creștinismul ortodox, fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența Patriarhiilor din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
limba slavonă cum ar fi "Rusalka" ("Rusalii"), "duhu" ("duh") și "jadu" ("iad"). La slavi, pentru "a boteza" se foloseste "a crestina"; nu au cuvant derivat din latinescul baptesium. Mai cunoscută și mai puțin controversată (fiindcă este mai bine documentată) este creștinarea în masă și subită a Goților de pe teritoriul actualei Românii în secolul al IV-lea sub influența episcopului Wulfila (sau Ulfila), un adept al doctrinei lui Arius. În anul 369, Ulfila a creat alfabetul gotic bazându-se pe alfabetul geților
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Nucu) pot fi datate, după analiza inscripțiilor, în secolele III - IV d. H., reprezentând o afirmare a creștinismului în stânga Dunării Începând cu anul 814 slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc Persecuția va înceta după creștinarea slavilor sudici. Creștinarea slavilor sudici odată cu populația romanică n-a fost completă decât după secolul al zecelea, cinci secole după forțarea liniei de apărare Constanța-Cernavodă (a "valului "lui Traian"" ) întărit cu toate fortificațiile limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
datate, după analiza inscripțiilor, în secolele III - IV d. H., reprezentând o afirmare a creștinismului în stânga Dunării Începând cu anul 814 slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc Persecuția va înceta după creștinarea slavilor sudici. Creștinarea slavilor sudici odată cu populația romanică n-a fost completă decât după secolul al zecelea, cinci secole după forțarea liniei de apărare Constanța-Cernavodă (a "valului "lui Traian"" ) întărit cu toate fortificațiile limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele vestigii creștine autohtone
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
pătrundă în Anglia, iar vechile idealuri medievale, inclusiv cel monastic erau in declin. Unele idei ale lui Thomas Morus reflectă o nostalgie pentru trecutul medieval. Cartea sa a servit fondării societăților Iezuiți care au înființat asa numitele "Reducciones", folosite pentru creștinarea și civilizarea indienilor Guarani. Cartea sa s-a bucurat de un succes uriaș astfel încât cuvântul și-a lărgit sensul inițial și a început să desemneze concepte, modele societale, propuneri etc. Din acest motiv fiecarea autor care propune o utopie e
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
din acele vremuri: o biserică încăpătoare, case cu băi somptuoase și o clădire mare pentru a-i găzdui pe pelerinii care veneau la sărbătoarea Sf. Lup. La vest de intrarea în biserică a fost descoperit și un baptisteriu folosit pentru creștinarea localnicilor. Novae a făcut parte din provincia romano-bizantină Paristrion (sau Paradunavion), care a fost mult timp un teritoriu populat de români (valahi), bulgari, greci și migratori. Petru, fratele împăratului bizantin Mauriciu (582-602), a trecut prin Novae în fruntea unei armate
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
din ei au primit creștinismul catolic (1227), ceilalți rămânând păgâni. Pentru cumanii creștinați catolic, în Moldova activa episcopatul cuman, înființat mai înainte (prima mențiune 1217) pentru propagarea catolicismului în acele locuri, dar acțiunea are loc în mod organizat abia la creștinarea cumanilor și pus în 1227 sub protectorarul Ungariei. Au existat încercări de implantare a catolicismului și la răsărit (est) și miazăzi (sud) de Carpați. Una dintre acestea a constituit-o Episcopia de Milcovia, a cumanilor, înființată la 13 septembrie 1229
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
rege al Ungariei, iar fratele lui mai mare, Levente, care era un păgân învederat, urma să nu îi conteste domnia. În ciuda acestei înțelegeri, Andrei a fost încoronat rege doar după moartea fratelui său în 1047. Andrei a continuat politica de creștinare dar, în același timp, nu a luat măsuri drastice împotriva păgânilor. După încoronare, regele Andrei a reconfirmat decretele predecesorul său Ștefan I și a invitat o serie de preoți străini în Ungaria, deoarece rebelii păgâni uciseseră membri ai clerului creștin
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
doar 10,1%, iar cei ai tătarei crimeene 11,4%. Dar, în viața de zi cu zi, majoritatea ucrainenilor și tătarilor din Crimeea folosesc și ei rusa.<br clear="all"> Istoria literaturii ucrainene datează din secolul al XI-lea, după creștinarea Rusiei Kievene. Scrierile vremii erau mai ales bisericești și erau scrise în slavonă. Relatările istorice ale vremii sunt denumite "cronici", iar cea mai semnificativă cronică a perioadei este cronica lui Nistor. Activitatea literară a suferit un declin puternic în timpul invaziei
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
oamenii au fost creați de trei șerpi marini și trei entități paradisiace. Chiar dacă poporul român nu are o mitologie de sine stătătoare, mituri cosmogonice și antropogonice s-au păstrat sub formă de legende. Stoparea creării unei mitologii a fost datorată creștinării timpurii a poporului român, mai exact din faza de formare, faza ce s-a întețit după retragerea aureliană din 271. Influențele culturii romane, în special, dar și a celei grecești, compilate în contextul mediului predominant rural și agricultural a dus
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
faza ce s-a întețit după retragerea aureliană din 271. Influențele culturii romane, în special, dar și a celei grecești, compilate în contextul mediului predominant rural și agricultural a dus la formarea unor ființe și a unor obiceiuri endemice. Totuși, creștinarea a împiedicat dezvoltarea lor, acestea transformându-se în superstiții, asociate de obicei răului, dar și binelui, devenind sfinți. Un exemplu de modificare locală a nervurii mitice biblice reprezintă dorința lui Adam și a Evei, morți la vârsta de 700 de
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
dovadă de ateism.Alte statistici sugerează că 44% dintre britanici pot fi atei⁄agnostici. Aceste credințe,toate care sunt considerate a fi păgâne,au fost predominante în regiunile care mai târziu au ajuns în Anglia,deși au fost extinse prin creștinarea. Pe parcursul Epocii fierului,Politeismul celtic a fost religia predominantă în regiunea numită astăzi Anglia. Politeismul Roman a fost introdus în Anglia când Imperiul Roman a invadat și ocupat zona.Cu toate acestea,sub conducerea romană,britanicii au continuat să se
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
la Marea Neagră”. Această constatare este făcută și de Petre P. Panaitescu, Silviu Dragomir și alții, cu formula etnografică „românii sunt urmașii traco-ilirilor romanizați”. Preotul Dumitru Stăniloae observă că romanizarea - subiectul unor dezbateri vaste - s-a realizat în primul rând prin creștinarea traco-ilirilor, proces care determina romanizarea și deschidea calea către o latinizare adevărată și pentru cei din apropierea comunităților creștine. Un rol important în formarea poporului român l-a avut și religia creștină. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Mănăstirii Zamca. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Între anii 1954-1956 s-au efectuat aici cercetări arheologice care au atestat că nivelul de fondare al zidurilor bisericii, ale clădirii de vest, precum și zidul de incintă aparțin perioadei istorice a primei jumătăți a secolului al XVII-lea. Au
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
conducătorilor vikingi din dinastia Rurik, care adoptaseră creștinismul ortodox încă din secolul al XII-lea. După ce Letonia a căzut sub dominația Ordinului Livonian în secolul al XIII-lea, influența Bisericii Ortodoxe s-a estompat până în secolul al XIX-lea. În ciuda creștinării, populația autohtonă din mediul rural și-a menținut credința păgână timp de mai multe secole, practicile păgâne supraviețuind în Letonia până în secolul al XVII-lea. Ca și restul sărbătorilor tradiționale, Crăciunul (Ziemassvētki) și Paștele (Lieldienas) din Letonia păstrează încă în
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]