156 matches
-
statornic și n-are osteni buni în jurul său...”. Opinia este împărtășită și de către A. Decei. Anumite opinii asociază numele (V.)N.nd.r. cu alte popoare. V. Minorski socotește că ar fi vorba despre onoghunduri sau onoguri, un trib bulgar creștinat ce și-ar fi întins dominația peste teritoriile amintite. H. Grégoire a considerat la început că textele arabe se referă la Vangari, un echivalent în limba slavă pentru unguri. Ulterior, opinia sa s-a schimbat, în sensul că N.nd
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
refugiaților politici și religioși, fapt pentru care în anul 1003 va fi atacat și dus în captivitate de regele Ștefan I al Ungariei. Fiii lui Iula, s-au ridicat mai tarziu, în 1046 împotriva regelui Petru Orseolo, sprijinind un pretendent creștinat răsăritean. Războiul civil care a urmat, a dus la moartea regelui Petru, la moartea episcopului Gerard și la domnii instabile.
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
mod particular în cea bizantină. Cei mai mulți dintre ei au învățat limbile greacă, arabă sau alte limbi vorbite în regiune și s-au căsătorit cu membri ai comunităților creștine locale (grecești, siriene sau armene) și uneori cu membri ai comunității musulmanilor creștinați. Cu toate acestea, principatele france au rămas colonii occidentale distincte în mijlocul teritoriilor musulmane. Despre acest fapt, cronicarul Fulcher din Chartres scria: „noi, care eram occidentali, fusesem transformați în orientali”. Fulcher, care fusese participant la prima cruciadă, și-a scris cronica
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
biserică, iar grupările care se distanțau de aceasta erau privite ca un pericol pentru unitatea bisericii și în general a ordinii. Astfel, Heinrich der Löwe (Henric Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba, creștinați parțial. De asemenea, până în 1150 are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”. Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
situație disperată. În 1002, englezii au masacrat mai mulți coloniști danezi, ceea ce a dus la represalii, și la instalarea stăpânirii daneze, în 1013. Creștinarea, însă, s-a dovedit a fi soluția pe termen lung împotriva atacurilor barbare. Scandinavia fusese recent creștinată, iar în regiune au apărut regatele Norvegiei, Suediei și Danemarcei. Rusia Kieveană, recent convertită la ortodoxism, era cel mai mare stat al Europei. Islanda și Ungaria, au devenit ambele creștine în jurul anului 1000. Tot în această perioadă a început dizolvarea
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Tropaeum Traiani. Printre barbarii care au început să apară pe teritoriul Dobrogei în secolul al III-lea se numără goții, gepizii și hunii. Odată cu împărțirea definitivă a imperiului roman din 395, Dobrogea intră în componența Imperiul Roman de Răsărit, treptat creștinat și denumit mai târziu (de istoricii mai recenți, începând cu germanul Hieronymus Wolf) "Imperiul Bizantin". Odată cu împărțirea definitivă a imperiului (395) Dobrogea (numită pe atunci Scythia Minor) intră în componența Imperiului Bizantin. Împăratul Iustinian I a întărit cetățile de pe Dunăre
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător. Între 1352-1359, odată cu scaderea puterii Hoardei de Aur, Țara Românească ia în stăpânire gurile Dunării cu cetățile Oblucița (azi Izmail, Ucraina) și Chilia, și Insula Șerpilor, în timp ce un nou stat apare sub jupânul tătar creștinat Demetrios în zona Vicinei (actualul masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Tismana. Toate lăcașurile de cult de pe teritoriul orașului Tismana au fost construite pe locul sau lângă vechi biserici creștine de lemn, care la rândul lor au fost construite pe vechi locuri de cult getice, „păgâne”, care au fost mai apoi creștinate. Vechile denumiri de cult precreștin au fost adaptate, bisericile purtând pecetea hramurilor creștine. Astfel, „locul amenajat” („diz” + „meni”) pentru întruniri păgâne în perioada precreștină, legate de cultul mamei, este creștinat prin construcția unei biserici întru "adormirea prea Sfintei Stăpânei noastre
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
la nevoie, serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie, iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi, ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat. De asemenea exista mii de karaiți, evrei creștinați - majoritatea membri ai unor comunități protestante, denumite evrei mesianici, și un număr foarte mic de evrei romano-catolici, câteva sute de samariteni. Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri. Druzii, care, în general, se consideră arabi
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
să fugă. Cam 7.000 de evrei au reușit să se refugieze în Ungaria. Mai multe mii de evrei au încercat să scape de deportare prin convertire la creștinism. Monseniorul Tiso a oferit cam 2.000 de grațieri prezidențiale evreilor creștinați. Începând din iunie 1942, guvernul slovac a devenit mai puțin cooperant în acțiunea de deportare a evreilor slovaci în Germania. În acel moment, peste 52.000 de evrei fuseseră deja deportați, dar mai rămăseseră încă 30 - 35.000 de evrei
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
regiunea a dus lipsă de organizare administativă până în secolul XII și pentru că invaziile mongolilor au distrus evidențele scrise odată cu invazia și prăduirea zonei în 1241. Poporul Român (valah) apare pentru prima dată în documente în secolul al-X-lea când era deja creștinat, creștinismul fiind adoptat mai devreme în aceste ținuturi, sub influență latină. Cu toate acestea, românii medievali vor adopta treptat, ca și majoritatea popoarelor din Balcani, Ortodoxia răsăriteană, sub influența Constantinopolului (dar prin mijlocirea slavonă). Unele obiceiuri, nume și substratul unor
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
genoveze, care poate fi, conform presupunerilor isorice, fie Balcicul, fie Cavarna) la Caliacra (unde ruinele unei cetăți pot fi admirate și astăzi). Obârșia lui Dobrotici rămâne subiect de discuții între istorici, el fiind considerat fie bulgar, fie român, fie turc creștinat, și în fine, turc sau cuman. În forma „Dobrotici”, numele său este slav, dar P. P. Panaitescu observă că forma „Dobrotă” este foarte răspândită la români și concluzionează că în acest stadiu al surselor disponibile numele nu poate furniza informații
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
Masá Nemirov” (Profeția din Nemirov) în ziarul ebraic „Hazman” (Timpul) al lui Ben Tzion Katz la Sankt Petersburg. I s-a schimbat titlul și câteva versuri au fost eliminate pentru a putea ca publicarea să fie permisă de cenzorul evreu creștinat Landau. La început Bialik a fost consternat de aceste modificări, dar în cele din urmă le-a acceptat, pentru ca poezia să apară. Ea a fost tradusă în rusă de Zeev Jabotinski, și în acest fel a ajuns la cunoștința întregului
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
termelor, cunoștintele medicale, scrisul, sistemul monetar, tehnicile de producere a cimentului sau a sticlei etc. Între timp, Imperiul Roman de Răsărit (sau Imperiul Bizantin), a continuat să prospere. împăratul bizantin, Iustinian I (cel Mare), care dorea să reconstruiască Imperiul Roman (creștinat) prin unirea celor două imperii, de apus și de răsărit, a reușit în parte prin generalul său Belisarie care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii. Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. Opozanții lui Iustinian
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
prerogativele reprezentanților regali, drepturile oamenilor liberi, iar Marele Consiliu al nobililor putea contesta ordinele regelui. În 1265, va fi convocat primul parlament din istorie, care era format din Camera Lorzilor și Camera Comunelor. În estul și centrul Europei, triburile slave creștinate și alfabetizate de Chiril și Metodiu, se vor stabili spre sec. VII-IX, ce vor pune bazele statelor slave ca Țaratul Bulgar sau principate și cnezate ca Novgorod și Kiev (create de vikingi),și ulterior, Cnezatul Moscovei. La începutul mileniului II
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
terenul vinului sau a strugurilor), au construit o așezare temporară L'Anse aux Meadows, în zilele noastre numită Newfoundland. S-ar părea ca nu au format așezări permanente. Sub domnia regelui Harald Bluetooth la mijlocul secolului X, Danemarca puternică, unificată și creștinată a marcat începutul apogeului vikingilor. Raidurile pe scară largă, de multe ori organizate de liderii regali, au lovit coastele Europei și în special Anglia. Fiul rebel al lui Harald, Sven Forkbeard, a condus raidurile vikingilor în Anglia în 991 și
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
întrat în componența statului feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea Nistrului - calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
etimologii ale rădăcinii ჯუღა ("jugha"). Conform unei versiuni, este de origine osetină. Numele "Jugaev" este comun printre osetini și, înainte de revoluție, numele din Ossetia de Sud erau, în mod tradițional, scrise cu sufix georgian, obicei răspândit în special printre osetinii creștinați. Conform unei alte versiuni, numele vine de la satul Jugaani din Kahetia, în estul Georgiei. Un articol din ziarul "Pravda" din 1988 afirma că supranumele dictatorului deriva dintr-un vechi cuvânt georgian care ar fi însemnat "oțel", acesta putând fi motivul
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Center a notat că 65% din musulmanii albanezi nu se consideră membri ai vreunei denominații musulmane (suniți, șiiți, sufiți). Albanezii apar pentru prima oară în izvoarele scrise bizantine la sfârșitul secolului al XI-lea. În acest moment, ei erau deja creștinați. Islamul a apărut apoi ca religie dominantă în secolele de dominație otomană, deși o minoritate importantă au rămas creștini. După independența obținută în 1912, regimurile albaneze republican, monarhic și apoi comunist au acționat sistematic în vederea excluderii religii din funcțiunile oficiale
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Singidunum", în primul secol d.Hr. La mijlocul secolului al II-lea, orașul a fost proclamat municipium de autoritățile române, evoluând într-o colonie complet dezvoltată (cea mai mare clasa de oraș român) până la sfârșitul secolului. Constantin cel Mare, primul împărat creștinat, s-a născut în Șerbia, la Nis, în anul 280, iar Iovian, un împărat român cunoscut sub numele "Flavius Iovianus", restauratorul creștinismului, s-a născut la Belgrad, în anul 332. Iovian a restabilit creștinismul că religie oficială în Imperiul Român
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
sursă a mitologiei nordice este scrierea daneză "Gesta Danorum" ("Faptele Danezilor") scrisă de Saxo Grammaticus, însă în care se remarcă un puternic euhemerism și care are o prezentare destul de confuză. Un avantaj al mitologiei nordice este faptul că în Islanda, creștinată destul de târziu (în anul 1000), s-a păstrat o tradiție orală destul de coerentă pentru a reconstitui, în linii mari, miturile și cultul. Dar informațiile privind credințele imigranților norvegieni în Islanda, valabil pentru întreg ansamblul triburilor germanice se cer coroborate cu
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
binevenit. Data exactă a botezului lui Mindaugas nu este cunoscută. Soția sa, cei doi fii și membrii de la Curtea sa regală au fost botezați; Papa Inocențiu a scris ulterior că mai mulți supuși ai lui Mindaugas au primit, de asemenea creștinați. Procesul de încoronare și înființarea unor instituții creștine a durat doi ani. Conflictelor interne au continuat, în primăvara sau vara anului 1251, Tautvilas și aliații săi rămași au atacat războinici lui Mindaugas și oamenii importanți din ordinul livonian în Castelul
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
atestă existența certă îi prezintă deja înrobiți: Robia este așadar atestată în secolul al XIV-lea, legată fiind deja de rromi, de Domnie și de mănăstiri, ca în alte părți în Europa, unde cu secole mai înaite, slavii încă ne-creștinați erau luați ca sclavi în regatele creștine din occident (Franța, Imperiul Germanic, Regatul Ungariei), etimologia cuvântului "sclav" provenind de la slavi (nu de la "servus" din latină), alt exemplu fiind sclavia reciprocă practicată între sarazinii musulmani sau evreii hazari pe de-o
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
misiuni evanghelice s-au stabilit în zona samburu. Se estimează că 12% dintre camus au acceptat creștinismul și doar 8%-9% dintre samburu (scepticii dau rezultate mai mici de aprox. 3%), Bătrânii și conducătorii au rezistat schimbării, astfel că majoritatea creștinaților sunt femei și tineri, bărbații petrecându-și cea mai mare parte din timp cu cirezile, izolați de comunitate. Majoritatea facilităților medicale și de învățământ fiind administrate de creștini, în ultima vreme s-a creat un contact regulat cu etnicii samburu
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
(în arabă "العرب المسيحيين ") sunt arabii de religie creștină, cel mai adesea locuitori ai lumii arabe, cu toate că există și o numeroasă diasporă. Ei sunt urmașii anticelor triburi arabe creștine și a celor creștinate. Mulți dintre creștinii arabi actuali sunt descendenții triburilor arabe creștine preislamice, și anume vechile triburi Kahlani și Qahtani din Yemen (Gassanizi, Lahmizi și Banu Judham). Între secolele V și VI Gassanizii, care au adoptat creștinismul monofizit, au creat una dintre
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]