159 matches
-
Noul Testament este în fapt rezumatul unei multitudini de texte și legende, pe care Constantin Întâiul i-a poruncit lui Eusebiu din Cezareea, turiferarul lui, să le trieze și să le distribuie sub forma unui corpus coerent principalelor biserici din nou creștinatul imperiu? Mă raliez opiniei lui Raoul Vaneigem: creștinismul „a încetat așadar să mai fie creștin în anul 325“ (La résistance au christianisme, 1993). * Când adevărul începe să ți se deschidă în viață, realizezi cât de fără poveste este acest adevăr
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dar pune niște condiții. ― Și ce dorește Mehter bașa în schimbul daniei făcute? ― Din cele ce spune el, se înțelege că era foarte tânăr. De aceea cred că are și dreptate. Ia să auzim dorințele unui turc tânăr și pe deasupra abia creștinat. ― Sunt cu schepsis, sfințite. Iată ce spune mitropolitul împreună cu episcopii: “Iar de i se va tâmpla să fac(ă) cas(ă), ce să dzice să-ș(i) ia fămeie,... de i să va tâmpla să aibă cuconi, doa dughene și a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
iunie 1621: “Prin prezenta mea mărturie... eu, Stathis telalul, și soția mea, Avghi,... am dat o vie, pe care o aveam la Ursula,... 2 fălci cu livada care este. Și am dat-o mănăstirii Sfîntului Sava”. Or fi niște străini creștinați. Tot ce se poate. Acum sunt sigur ai să mă întrebi ce m-a apucat să vorbesc despre mănăstirea Nicoriță... Mă iei cam pe departe, vere. Spune de-a dreptul ce ai de zis. Întâi am să-ți spun că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
piept într-o chestiune de onoare... Antonescu i-a ținut piept în propriul lui bârlog: dârz,cu modestia cuvenită,a salvat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei” (pag.72). Și acest lucru îl spune un evreu creștinat, respectând cu strictețe adevărul. E un fapt concludent mai ales că afirmația vine de la o personalitate, ca cel citat anterior. La terminarea războiului au început să apară ici colo câte un norocos și lumea aștepta cu înfrigurare, cu teamă, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
realizate au fost culese de Miron Pompiliu, S. Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o variantă se spune că, pentru a ajunge la cer, eroului i-ar trebui „scară de-argințel, / toiag de oțel, / opincă de fier”. Pentru a exprima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
în fosta provincie romană, în a doua jumătate a secolului al III-lea și în secolul al IV-lea. Dacii liberi și carpii așezați pe teritoriul Daciei romane, după 275, perpetuau vechile lor credințe și tradiții, ei nu erau încă creștinați și romanizați, și la fel erau și dacii rămași în ținuturile vestice și extra-carpatice. Carpii și dacii liberi au contribuit prin integrare și asimilare treptată la consolidarea populației daco-romane locale și la compensarea (parțială) a pierderilor demografice ale Daciei, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtoni (romanicii) sunt denumiți după numele acestora. Informațiile furnizate de Priscus din Panion (mijlocul secolului al V-lea) despre locuitorii din Banat și Crișana, agricultori care cultivau meiul și consumau miedul, este posibil să se refere la populația romanică, acum creștinată. În secolul al VI-lea, Procopius din Caesarea amintea, indirect, despre existența romanicilor de la nordul Dunării de Jos, făcând referire la episodul falsului Chilbudios, ant (slav), care învățase bine latina la nord de fluviu. Mărturii despre existența populației autohtone la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
găsit urme creștine, răspândirea spontană a creștinismului nu era posibilă în lumea "barbară". Dacii liberi, în schimb, veniți în fosta provincie romană, după 275, s-au romanizat și creștinat după această dată, prin contactul și amestecul cu populația daco-romană deja creștinată.37 Goții, așezați în Transilvania, în fosta Dacie romană, în secolul al IV-lea, nu erau creștini. Ei se aflau aici, dar practicau vechea credință păgână, izvoarele literare vorbesc doar despre încercările de evanghelizare a goților din regiunile extra-carpatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populație romanică, general latinofonă și creștină. În secolul al VI-lea, creștinismul apare consolidat definitiv la populația din Dacia. Când slavii, păgâni, s-au așezat în regiunile intrași extra-carpatice ale vechii Dacii, ei au găsit pretutindeni o populație romanică, deja creștinată, populația autohtonă cu care au intrat în contact, au conlocuit și au conviețuit în strânse relații social-economice și etno-culturale, rezultatul fiind creștinarea acestora.38 Generalizarea creștinismului În secolul al IV-lea, lumea mediteraneană evolua sub semnul dualismului religios, dar în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine sunt puține, situație explicabilă prin impactul foarte puternic pe care migrația slavilor și apoi a bulgarilor l-a avut asupra populației autohtone și a organizării sale bisericești. Între Carpați și Nistru s-au descoperit mai multe materiale creștine sau "creștinate", realitate datorată calmului "politic" instalat de "pax Chazarica", ceea ce a dus la încetarea migrației neamurilor de stepă în zonă. Ele s-au aflat la: Costești (jud. Iași), Lozna-Străteni (jud. Botoșani), Stoicani (jud. Galați), datate în secolele VII-VIII. Numărul redus de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supranaturale legate de sufletele morților, spiritele casei, vetrei, râurilor și pădurilor. De credințele lor religioase sunt legate și ritualurile de înmormântare ale slavilor, incinerația, însoțită de alte practici rituale, ospețe funebre și ofrande alimentare. În contactul cu populația autohtonă, deja creștinată, din regiunea carpato-dunăreană, slavii au primit influențe privitoare la ritul și ritualul de înmormântare păgâne și chiar unele elemente creștine. În ceea ce privește organizarea social-economică și politică a slavilor în timpul marilor migrații, după izvoarele scrise, sclavinii și anții alcătuiau o uniune de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de bulgari. O parte a populației locale pierise în luptele cu năvălitorii slavi, o parte trăia alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împăratul Manuel Comnenul îi urmărește în persoană la nord de Dunăre. În această împrejurare, în mâinile bizantinilor cade prizonier una din căpeteniile barbarilor (cumanilor), Lazăr, nume neobișnuit pentru turanici, de unde deducem că era un autohton supus cumanilor sau un nomad creștinat.9 După câțiva ani, cumanii organizează o nouă incursiune în Imperiu, cu forțe mai numeroase, ei înfrâng armata bizantină și revin în nordul Dunării cu o pradă bogată. La o vreme, a urmat altă năvălire, dar în urma sosirii trupelor imperiale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un ex-voto fixat în interiorul unei bazilici. Pentru istoriografia română, această inscripție este semnul creștinării exprimat în latină în secolul IV. Este exact ceea ce respinge istoriografia maghiară care consideră că o asemenea inscripție ar putea să provină de la o populație gotică creștinată. Așadar, acumularea de probe eșuează, pentru că sensul inițial implică lecturi și logici opuse. Partea română atribuie fiecare semn al prezenței și al culturii unei populații așezate într-un spațiu dacic anterior și posterior cuceririi romane, în timp ce punctul de vedere maghiar
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
barbari, ne face să credem că la sfârșitul secolului precedent soldații mai erau în mare parte încă păgâni. Episoadele lui Maximilian, Marcellus, Tipasius și Fabius, ne confirmă că Africa, deși era instabilă politico-militar, constituia una dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul barbar era prezentă și marea masă a țăranilor recrutați din regiunile prea puțin creștinate încă la acea vreme, precum ținuturile Galliei și Iliriei. Însă a fost tocmai această armată imperială, cea care după victoria obținută contra lui Licinius l-a aclamat pe Constantin cu strigătul de: Auguste Constantine, dei te nobis servent. După câte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sfârșitul secolului III a avut loc în medii sociale și regionale destul de variate, dependente mai mult sau mai puțin de ariile demo-geografice înrolabile. Mărturiile soldaților creștini, referitoare în cea mai mare parte la zonele orientale ale Imperiului mult mai profund creștinate ori la cele ale Africii de nord, nu sunt nicidecum întâmplătoare. Cazul legiunii a XII-a înrolată la Capadocia ne indică prezența cetățenilor creștini ori deveniți astfel după înrolare. O situație cvasiidentică întâlnim și în cazul legio III Augusta. Am
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar nemaiavându-și locul. În Occident apare o neîncredere tot mai difuză în Imperiu și în capacitatea acestuia de rezistență antibarbară, favorizând unele tendințe antimilitariste. Armata romană de la sfârșitul secolului IV nu este complet creștinată, iar lupta de la Frigidum (394) împotriva uzurpatorului Eugenius este o dovadă în acest sens, într-o istorie care se repetă. Dacă la începutul secolului Constantin beneficia de viziunea miraculoasă a crucii, care îl încuraja legitimându-i voința de preluare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
epoca medievală târzie din Anglia", reprezentat de adolescente ca Margaret, Katherine, Lucy, Christina, Cecilia, Dorothy, Agnes, Barbara și Agatha 115. Sf. Agatha din Sicilia Sf. Caterina din Alexandria Sf. Margareta a Scoției Toate aceste tinere provin din familii creștine sau creștinate bogate, din perioada creștinismului timpuriu sau din perioada medievală, sunt extrem de frumoase, dar total lipsite de interes față de căsătorie. Deoarece au jurat credință Domnului și-au respins pretendenții, au fost pe nedrept persecutate, torturate și în cele din urmă martirizate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
că femeile sînt admise în ritualul de cult ceea ce pentru mozaici este o blasfemie. Antonia Minor, fiica lui Marcus Aurelius cu Octavia era descrisă de un istoric al vremii pe la anul 175 ca fiind ,,complet elenizată și iudaizată” și nu creștinată cum ar fi trebuit să iasă de sub poala acestor apologeți. Toate aceste informații de la mijlocul secolului ll arată fără putință de tăgadă că atunci nu se admitea vreo confuzie între mozaismul ivrit sau ereziile ieșite din el - fariseism și zelotism
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
românii urgisiți și lăpădiți. Așea, după ce gothii au venit în Dachiia, cât au ținut ei Dachiia, mari goane asupra creștinilor au făcut și multă vărsare de sânge și mulți mucenici s-au făcut" (Micu, 1995b, p. 196). Chiar și popoare creștinate au violentat simbolic credința românilor. Primii care au alterat fondul latin al credinței strămoșești au fost bulgarii, care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
câteva mari teme mobilizatoare în momente de criză, susținut public de ceremonialurile puterii (spectaculoase și persuasive în raport cu simplitatea vieții cotidiene); o mitologie dominată de modelele rezistenței creștine împotriva "păgânilor" (spre exemplu, împăratul Constantin I sau Ștefan III al Moldovei) ori "creștinate" imaginar (precum Alexandru Macedon), dar și de imagini ale unor forțe resimțite ca fiind mereu potrivnice (umane, naturale sau divine). Pentru înțelegerea imaginarului medieval, obiectul cercetării de față, ne vom opri atât asupra unor aspecte de ordin teoretic (abordări cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
000), agricultori (orez, tuberculi), crescători de porci, meșteșugari (fier, metale prețioase), locuiesc În „case mari” familii patriliniare extinse, exogame până la a zecea generație, societate divizată și ierarhizată, cu religie anemistă bazată pe cultul strămoșilor și vânătoarea de capete, În prezent creștinați. Niasezii au avut relații comerciale cu arabi, chinezi, portughezi, din secolul al XVII-lea cu olandezii, până la intrarea definitivă În dominația acestora (secolul al XIX-lea)560. Rejang, populație din insula Sumatra (circa un milion), cultivatori de orez, piper, ceai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Malaysia Orientală) și din sultanatul Brunei, din partea de vest și nord a insulei Borneo, practicând cultivarea orezului irigat, iar cei din interior și din nord, cultivatori pe pământuri defrișate, mai păstrează ritualurile tradiționale (preotesele medium), deși sunt În mare parte creștinați 639. Jakun, aborigeni „protomalaezi” din sudul Peninsulei Malacca, veniți din insula Sumatra, au trăsături fizice Înrudite cu malaezo indonezienii: păr drept sau ondulat, piele brună, Înălțime mijlocie și ochi fără bridă laterală. Locuiesc În sate formate din 50-80 de persoane
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
752 Banardo, populație din provincia Sepik Oriental și Madang (circa 2800), trăiește din pescuit, cultivarea itinerantă a plantelor pe terenuri defrișate prin incendiere și din vânătoare, În sate construite pe piloni, practică religia anemistă și cultul strămoșilor, unii sunt astăzi creștinați. (ibidem, p. 76). 753 Baruya, comunitate din districtul Woncnara și Marawaka, În două văi din provincia Eastern Highlands, situate Într-o zonă muntoasă, vegetație de pădure și savană, se ocupă cu cultivarea plantelor pe terenuri defrișate prin incendiere (batate dulci
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]