11,264 matches
-
E. R. Goodenough consideră că vulturul din iudaism este o psihopompă, un purtător al sufletului spre lumea viitoare, și sugerează că însăși elasticitatea conceptului de suflet purtat pe aripi într-un regat ceresc a permis asimilarea ideii în iudaism și creștinism 16. Parte a acestui proces de asimilare a fost preluată din Orient, iar Goodenough susține că Pasărea tunetului este simbolul soarelui în Mesopotamia și, în ultimă instanță, simbol al puterii zeilor; cea mai mare putere și-o adjudecă acest simbol
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
vorbesc despre aripile Duhului care protejează inima credinciosului. „Așa cum sunt aripile porumbiței peste puii săi, și ciocul ei către ciocul puilor ei,/Tot așa sunt și aripile Duhului peste inima mea”27. Conceptul de furnizare a aripilor este evident în creștinismul timpuriu sirian, reprezentând noțiunea de putere și protecție în călătoria sufletului, portretizată de vulturul care se află în planul superior. Tabloul vulturului în zbor poate reprezenta asimilarea concepției platonice a împuternicirii sufletului prin contemplarea frumuseții, a împuternicirii sufletului prin contemplarea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
vie, scînteietoare, consistentă." Zidurile cetăților devin poroase, prin ele circulă zvonuri și doctrine al căror joc dezinhibat îl aruncă pe individ într-o mreajă făcută din independență și instabilitate. Peste ea, ca un soi de clei, a prins, destule secole, creștinismul. Numai că religiile resimt, și ele, schimbările de loc. În partea noastră de lume veche au venit, treptat, comunități musulmane, iar duhurile Răsăritului european au început să jinduiască și la dulceața aromată din Orient. E starea de lucruri de la care
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
referință) unde sentimentul domina plăcerea erotică, în iubirea-pasiune, ,modelată" de contextul religios și cultural al Occidentului medieval de la finele secolului al XII-lea, dorința este cea care declanșează sentimentele și plăcerea. Apărută în contextul aristocrației occitane ca o repercusiune a creștinismului (deranjează ordinea socială și moralitatea creștină prin alegerea personală a partenerului) și, mai ales, sub influența culturii trubadurești, modelul iubirii-pasiune este mitul lui Tristan și al Isoldei: ,iubirea reciprocă nefericită" (Denis de Rougemont), o iubire a iubirii bazată pe un
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
în mentalitățile occidentale solitudinii în frică sau ură a individualismului modern"), în timp ce sexualitatea nu mai este un gaj al alianței bazate pe înrudire, ci devine strict un domeniu al subiectivității. Ca filozofie a dorinței, iubirea-pasiune este o formă deviată prin creștinism a doctrinei platoniciene, arată Aurel Codoban. Dacă la Platon sufletul dorea moartea corpului pentru a se autodepăși și a obține unirea cu transcendența, interesul iubirii-pasiune pentru obstacol arată mai degrabă preocuparea pentru intensitatea afectivă absolută decît pentru Absolutul transcendenței, anticipînd
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
la Freud. De data aceasta, mitul iubirii este, firește, Oedip. Anticipată de Hegel și formulată apoi de Nietzsche, ,moartea lui Dumnezeu" schimbă raportul ontologic: ,Transcendența negativă, goală înlocuiește mai mult sau mai puțin, niciodată însă complet, transcendența plină, pozitivă a creștinismului. În consecință, anumite aspecte ale substituirii transcendenței cu imanența devin, din implicite, explicite: nihilismul, divinizarea Celuilalt, sacralizarea imanenței vieții, sacralizarea sexualității." Iubirea romantică apare ca o ,identificare proiectivă cu celălalt", unde nu o calitate anume seduce subiectul, ci ,calitatea însăși
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este constituită de unitate. Unitatea Bisericii, care implică supunerea față de episcop, este unul dintre însemnele fundamentale ale creștinismului autentic 14. Pentru că obediența față de episcop este echivalentă cu obediența față de Dumnezeu, Sfântul Ignatie poate spune că uniunea pe care o oferă Dumnezeu este el Însuși: „Hristos, nădejdea noastră (I Tim. 1, 1), în Care vom fi găsiți dacă viețuim
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți vedea în parte numai cu mintea, Îl cunoști din operele Sale asupra lumii. Ochii spiritului trebuie să învețe să vadă, iar urechile
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
standard a Gen. 1, 26. 46 Către Autolic, 2.19, loco citato, p. 410. 47 Către Autolic, 2.24, p. 415. 48 Către Autolic, 2.27, pp. 417-418. 49 PG VI, col. 1024-1036; a se vedea și Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 285. 8 murdărie, la fel precum se scoate albeața de pe un ochi bolnav incapabil să vadă lumina soarelui deoarece acesta e prea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este constituită de unitate. Unitatea Bisericii, care implică supunerea față de episcop, este unul dintre însemnele fundamentale ale creștinismului autentic 14. Pentru că obediența față de episcop este echivalentă cu obediența față de Dumnezeu, Sfântul Ignatie poate spune că uniunea pe care o oferă Dumnezeu este el Însuși: „Hristos, nădejdea noastră (I Tim. 1, 1), în Care vom fi găsiți dacă viețuim
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți vedea în parte numai cu mintea, Îl cunoști din operele Sale asupra lumii. Ochii spiritului trebuie să învețe să vadă, iar urechile
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
standard a Gen. 1, 26. 46 Către Autolic, 2.19, loco citato, p. 410. 47 Către Autolic, 2.24, p. 415. 48 Către Autolic, 2.27, pp. 417-418. 49 PG VI, col. 1024-1036; a se vedea și Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 285. 8 murdărie, la fel precum se scoate albeața de pe un ochi bolnav incapabil să vadă lumina soarelui deoarece acesta e prea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
elin. Mai puțin cunoscută tuturor cititorilor rămâne lupta de peste două milenii între două filosofii - cea a lui Aristotel și cea a lui Platon - în forme "actualizate" mai apoi în neoaristotelism și neoplatonism; două filosofii care au stat la originea bifurcării creștinismului între Apus și Răsărit, a luptei intra-ortodoxe în intervalul dintre secolele XV-XIX. Predominaseră și se asimilaseră în creștinism categoriile filosofice aristotelice în tot Evul Mediu, mai ales după eforturile lui Thomas d'Aquino de a face compatibilă filosofia (o
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
cea a lui Platon - în forme "actualizate" mai apoi în neoaristotelism și neoplatonism; două filosofii care au stat la originea bifurcării creștinismului între Apus și Răsărit, a luptei intra-ortodoxe în intervalul dintre secolele XV-XIX. Predominaseră și se asimilaseră în creștinism categoriile filosofice aristotelice în tot Evul Mediu, mai ales după eforturile lui Thomas d'Aquino de a face compatibilă filosofia (o anume filosofie) cu creștinismul. Identitatea elenă însă, suscitată național în formațiunile grecești rămase încă o vreme neocupate de otomani
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
Răsărit, a luptei intra-ortodoxe în intervalul dintre secolele XV-XIX. Predominaseră și se asimilaseră în creștinism categoriile filosofice aristotelice în tot Evul Mediu, mai ales după eforturile lui Thomas d'Aquino de a face compatibilă filosofia (o anume filosofie) cu creștinismul. Identitatea elenă însă, suscitată național în formațiunile grecești rămase încă o vreme neocupate de otomani (după căderea Constantinopolului la 1453), mai ales în Despotatul Moreea (denumire politică pentru aria geografică Peloponez) și în Trapezunt. Îndeosebi școala grecească de la Mistras (Moreea
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
nu împăcarea religiilor creștine. Se aduceau în vederea acestei supuneri atât precepte din cărțile sfinte (Isus: "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului", Pavel: "Orice suflet să se supună forțelor superioare"), cât și recunoașterea în Coran a toleranței față de iudaism și creștinism. "Întâmplarea" istorică a făcut ca atât Moreea (1460) căt și Trapezuntul (1461) să cadă sub turci. Filosofii și învățătorii greci au fugit atât în insulele rămase încă libere cât și - mai ales - în Florența și Roma unde - se precizează în
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
știu că în viață nu ți se întămplă decăt ceea ce ăți rezervă Providența. Am sentimentul că pe mine Providența mă favorizează, și în rău și în bine". Să precizăm însă că "apetitul divinului" pe care-l mărturisește dl Paleologu exclude creștinismul habotnic, ascetic, întemeiat pe o nemiloasă reducție a umanului, în favoarea unui creștinism, am zice, hedonist, legat de împlinirile pe diverse planuri ale ființei omenești, de acea joie de vivre care poate mijloci raportul cu o anume tradiție filosofică și literară
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Providența. Am sentimentul că pe mine Providența mă favorizează, și în rău și în bine". Să precizăm însă că "apetitul divinului" pe care-l mărturisește dl Paleologu exclude creștinismul habotnic, ascetic, întemeiat pe o nemiloasă reducție a umanului, în favoarea unui creștinism, am zice, hedonist, legat de împlinirile pe diverse planuri ale ființei omenești, de acea joie de vivre care poate mijloci raportul cu o anume tradiție filosofică și literară. Lucrețiu, Horațiu, La Bruyčre, La Rochefoucauld, Montaigne, Voltaire, Anatole France sănt cățiva
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Bădiliță numește "o credință naturală și senină în Dumnezeu". Homo religiosus se arată dispus a pactiza cu epicureul, sub acolada voluptuoasă a "veacului luminilor", cănd noțiunea de filosof se întălnea cu cea de "libertin". Avem a face, așadar, cu un creștinism în tratare liberă, oarecum heterodox, însă atăt de pliat pe temperamentul autorului în discuție, atăt de natural încăt nu-l putem decăt omologa drept o "credință personală" (Șestov) la care d-sa are toată îndreptățirea. Dintr-o atare "liberalizare" a
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
pe cei care au citit cărțile de până acum ale lui Aurel Sasu. Să exemplificăm. Autorul vorbește adesea studenților de violența (nu numai de limbaj) a românilor de după 1989, despre degradarea civic-morală a unui popor ce se laudă cu un creștinism chiar al etnogenezei sale; într-o călătorie cu trenul paginile par o schiță caragialescă) observă obedienta lingușire a unor români față de străini, față de tot ce înseamnă occident; la un simpozion din New York - unde se prezenta Dicționarul Scriitorilor Români, Aurora Cornu
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
sclavi ai lui alfa și beta, ai alfabetului și ai literei. Un țăran are mintea plină de literatură. Tradițiile sale sunt de origine literară: cel dintâi care le-a inventat a fost un știutor de carte" (Miguel de Unamuno, Agonia creștinismului, Institutul European Iași, 1993, 40). footnote> care voia să fie acceptat în Biserica creștină își expunea motivele care l-au determinat să o facă și apoi primea o instrucție preliminară; b) instrucția era urmată de mărturisire: candidatul crede în ceea ce
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
motivele de credibilitate sau temeiurile credinței mele. La fel, odată credincios, rațiunea fiecăruia are a se exercita mereu dacă vrea să pătrundă armonia adevărurilor dogmatice între ele sau concordanța lor cu rațiunea. Numai în acest caz credinciosul va experimenta veracitatea creștinismului. Lui Augustin îi place să comenteze un vers din Scriptură: scientia inflat, caritas vero aedificat (1 Corinteni 8, 1 - „numai iubirea zidește, știința îngâmfă”). Asta vrea să spună că falsa știință este coruptă în însăși obiectul ei, și chiar atunci când
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
sur l'oeuvre de Grégoire de Nysse, Paris, 1906. footnote>, Ioan Hrisostom<footnote T. E. Ameringer, The Stylistic Influence of the Second Sophistic on the Panegyrical Sermons of St. John Chrysostom, Washington, 1921. footnote> ș.a.), a relației dintre retorică și creștinism<footnote G. A. Kennedy, The art of Rhetoric in the Roman World. A History of Rhetoric, 2, Princeton, 1972, 607-613; idem, Classical Rhetoric and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
8, col. 699); 1, 8, 48, 1 (PSB 5, 37; PG 8, col. 746); 2, 1, 3, 1-3 (PSB 5, 115; PG 8, col. 939). footnote>, Origene<footnote Orig., Ep. ad Gr. (PSB 7, 354); Cels., 1, 62: „[apostolii] propovăduiau creștinismul cu puterea dumnezeiască, reușind astfel să aducă pe oameni la cuvântul lui Dumnezeu. Ei n-aveau, desigur, nici daruri deosebite de a vorbi frumos și nu stăpâneau nici măiestria de a împodobi predica lor cu podoabe de grai ales și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
care spun mult, a arătat cu insistență că mesajul creștin trebuie să urmărească simplitatea adevărului, întrucât a respecta acest adevăr în toată simplitatea lui poate să-i dea mesajului creștin puterea de a convinge. Rezumat: Persecuțiile fac parte din istoria creștinismului de la început până astăzi. De regulă, ele sunt legate de decompoziția unui sistem politic, social și economic care, treptat, își pierde referințele sale ideologice. Persecuția este deci o manifestare violentă a percepției individuale sau colective a unui pericol. Din această
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]