197 matches
-
128 se realizează pe "două capabilități ale naturii - variația 129 și ereditatea"130. În prefața la "Originea Speciilor"131, Ștefan Vlăduțescu amintește de trei teorii care ar sta la baza dezbaterii despre originea vieții pe pământ. Este vorba despre teoria creaționistă (care are la baza sa ipoteza existenței unui creator unic), teoria evoluționistă (care are ca punct de plecare ideea că viața este rezultatul unor evoluții naturale, mai mult sau mai puțin spectaculoase) și teoria paleoastronautică (teza conform căreia viața pe
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de niște ființe extraterestre). Numai că trebuie să fim mai atenți la afirmațiile lui Darwin. El nu a negat niciodată existența Creatorului. Deci, teoria lui Darwin nu poate fi privită ca o altă teorie paralelă sau în contrapartidă cu cea creaționistă. Darwin nu și-a propus să se "certe" cu Dumnezeu, el afirmând foarte clar: Nu există niciun motiv întemeiat ca ideile expuse în acest volum să jignească sentimentele religioase ale cuiva"132. Darwin rezolvă întrebarea privind veriga lipsă fără a
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în siguranță în raport cu natura și cu ceilalți oameni. În context viața economică a apărut tocmai din necesitatea căutării și găsirii soluției optime în raport cu infinitele nevoi umane care trebuie satisfăcute într-un context al resurselor limitate. Am respins explicația de tip creaționist 146, nu pentru că nu ar avea valabilitate, ci pentru că această lucrare nu este scrisă din punctul de vedere al unui teolog, ci, în primul rând, din punctul de vedere al unui economist. Explicația teologică, de tip creaționist, este de ajuns
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
explicația de tip creaționist 146, nu pentru că nu ar avea valabilitate, ci pentru că această lucrare nu este scrisă din punctul de vedere al unui teolog, ci, în primul rând, din punctul de vedere al unui economist. Explicația teologică, de tip creaționist, este de ajuns prin sine însăși. "Organizarea neuropsihologică surprinzătoare"147, de care vorbește Constantin Bălăceanu Stolnici, nu mai este la fel dacă o privim în contextul complexității lumii în care trăim și universului în care trăim. Tot surprinzător este și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ceva în plus față de Leon și anume; numește demonstrația lui Paulescu “Paulism” ceea ce prin prisma timpului pare o consacrare, chiar dacă la început termenul s-a dorit a fi o ironie usturătoare. Desigur Paulescu, prin convingerile sale, se înscrie în curentul creaționist, adept al principiului lui Lineu care spune „Există atâtea specii pe pământ câte dintru început au fost create de Ființa nemărginită’’. Fără prejudecată, aplicând metoda experimentală, logica științifică și dovezile științifice acumulate de-a lungul timpului, Paulescu reușește să demonstreze
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la rațiune conduce la apariția acestui tip pernicios de critică, dând naștere perioadei spiritului critic. Există însă și un alt tip de critică teologică care consideră că ordinea obiectivă la care trebuie să se raporteze, inevitabil, toate lucrurile este ordinea creaționistă sau ordinea creației dumnezeiești. Este clar că a formula o critică, în aceste condiții, este echivalent nu cu a emite o judecată, ci, cu un limbaj teologal mai vechi, a ține scaun de judecată. Acum, ceea ce este normal sau nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist vitalist se împotrivea nu numai tuturor concepțiilor statice despre țelurile educației, oricărui ideal educațional impus, ci și oricărei voințe de a preciza metodele de acțiune, deoarece actul educativ trebuia să fie un act de creație unic și irepetabil, căci altminteri
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și la universul în care a apărut și trăiește. Aceasta ar putea fi o imagine simplificată a tabloului general al existenței și evoluției lumii, a universului. De la ciclul primar până la cel liceal, la disciplina Religie, elevii se întâlnesc cu teoria creaționistă (susținută de Biserica Creștină), pentru a explica apariția și evoluția omului și a universului. La rândul ei, știința, în cadrul disciplinelor pe care le studiază, susține teoria evoluționistă (formulată și argumentată de Darwin, în 1858, și susținută de adepții săi). Ambele
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
hotărâtă în trecut, fie să ne imaginăm că a avut loc o schimbare implacabilă în desfășurarea legilor naturale ceea ce reprezintă tot o dilemă care ne-ar conduce la ipoteza creației. În concluzie poate că nu ar trebui să separăm ipoteza „creaționistă“ de cea „evoluționistă“, vorbind fie numai de una, fie numai de cealaltă și să acceptăm ideea că este vorba despre „creație și evoluție“. Pe de altă parte în desfășurarea „evoluției“ există „insule“ neacoperite, domenii în care modelul imaginat de oamenii
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
modelul imaginat de oamenii de știință nu reușește să dea răspunsuri clare privind trecerea de la o anumită „stare“ la următoarea, a Universului. Adesea între două stări consecutive se cască o „prăpastie“, un domeniu de cele mai multe ori obscur. Teoria sau ipoteza „creaționistă“ trece peste prăpastie dintr-un salt. Teoria sau ipoteza „evoluționistă“, mai lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru a explica nașterea lucrurilor (nuclee, atomi, molecule, stele, galaxii ...). „Miracole“, de fapt
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
lor de filozofie naturală. A existat, de asemenea, un grup mai mare de oameni care, chiar dacă nu erau oameni de știință și nu îmbrățișau neapărat eternitatea lumii, erau dispuși să reflecteze asupra implicațiilor ei. Eternalismul chiar a provocat o reacție creaționista în secolul al XVI-lea, contribuind la apariția unei piețe pentru o serie de cronici foarte bine vândute și istorii universale (inclusiv Eneadele lui Sabellico și Istoria lumii a lui Ralegh) și, probabil, influențând frescele de pe tavanul Capelei Sixtine. Un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
poate fi observată printr-o distincție făcută adesea între cronică lui Giovanni Villani despre Florența, scrisă în prima jumătate a secolului al XIV-lea, si Istoriile florentinilor a lui Leonardo Bruni, finalizată în 1442. Într-un mod tipic pentru viziunea creaționista a Evului Mediu, Villani (1990-199, 1:3-6 ) situează cronică să despre Florența în antiteza cu o cronică biblică care cuprinde Nimrod, Potopul lui Noe și Turnul Babel (Clarke 2007). Istoria lui Bruni (2001-2007, 1:6) care este în general considerată
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
doar în viitor, nu în trecut (Morrison 1990, pp. 196-244; Eire, 2010). Astfel, chiar dacă unii filosofi din secolele XII și XIII au încercat să redeschidă problemă eternalismului, istorici medievali cum ar fi Otto de Freising au îmbrățișat strict un model creaționist, dezvoltat șapte secole mai devreme de discipolul lui Augustin, Paulus Orosius de Braga (Morrison, 2002) . In Sapte Cărți de Istorie contra Păgânilor, Orosius susținea că lumea s-a îmbunătățit în mod constant de la venirea lui Cristos, chiar dacă Imperiul Român se
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un loc în Amorosa Visione a lui Boccaccio (V. 65 [1974, 20 ] ). Critică renascentista a lui Orosius O modalitate de a interpreta nouă abordare renascentista a scrierilor istorice este de a o vedea că pe un atac susținut asupra istoriei creaționiste, providențialiste predominant inspirată de Orosius în Evul Mediu. Aceasta s-ar putea numi "Răzbunarea anticilor". Odată cu Petrarca, așa cum se întâmplă adesea, o schimbare devine evidență; Orosius a fost o sursă importantă pentru Petrarca, în special în De Viris Illustribus și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu adevarat (Allen, 2007). La urma urmei, Averroes, ca și Orosius care i-a criticat pe istoricii păgâni, a crezut că toți filosofii antici erau eternaliști. Dacă în cazul în care cititorul modern, Ficino, se putea aștepta la o lectură creaționista directă a lui Platon, situația se complică odată cu scriitori cum ar fi Proclus (2001) care a pledat pentru un Platon eternalist (Hankins, 2003-2004, 2:37-38, pp. 93-142). Pliniu cel Bătrân a cărui Istorie Naturală a devenit subiect de examinare intensă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cărui Istorie Naturală a devenit subiect de examinare intensă în a doua jumătate a secolului al XV-lea includea în primele pagini ale lucrării o puternică declarație de eternalism 21. Filon din Alexandria a fost mai mult ca sigur un creaționist, dar lucrarea care ocupă locul de onoare în colecția extraordinară a scrierilor sale pentru Federico da Montefeltro din secolul al XV-lea primul eseu din primul volum a fost de fapt un eseu anti-creaționist cu mari suspiciuni asupra autorului, intitulat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
devreme și anume ideea că povestea lui Noe a fost o "poveste născocita". Machiavelli nu a fost un eternalist programatic deși a fost citit în acest mod (Sasso, 1987)32. Altfel el poate fi văzut și că un fel de creaționist cel puțin de tip lucrețian sau epicurian acolo unde, de exemplu, în introducere la Discursuri scrie că "la începutul lumii" primii oameni și așa puțini trăiau "împrăștiați că fiarele" (1.2 [2001, 79]). Dar faptul că el ia foarte în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la o menținere constantă a nivelului entropic, ci la o creștere continuă a sa, deci a gradului de dezordine, de degradare. Poate fi corelată această evoluție cu Viața? Da, și să vedem cum. Deși sunt un evoluționist, iar nu un creaționist, admit ideea de stare inițială, dar În sensul de stare din momentul unui salt calitativ În cadrul unei evoluții globale, fără Început și sfârșit. Cum ar fi Marea explozie sau, mai aproape de noi, formarea Terrei. Ei bine, starea inițială a planetei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
evenimentul A, și așa mai departe. Potrivit acestei prezumții, există două posibilități, ambele aruncând o umbră de îndoială asupra validității prezumției inițiale: În cadrul acestei analize, presupunerea inițială trebuie să fie parțial defectuoasă. Se poate rezolva admițând o excepție, un eveniment creaționist (ori creearea evenimentului sau evenimentelor inițiale, ori a seriei infinite de evenimente) care el însuși nu este un eveniment cauzat în sensul în care cuvântul cauzat este folosit în formularea presupunerii inițiale. Un agent anume, pe care multe sisteme de
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
și rotația culturilor, a descris unele boli neinfecțioase cauzate de temperaturi anormale ale aerului. Pe parcursul erei medievale, ca și în alte științe, în patologia vegetală se observă un regres evident. Bolile și calamitățile cauzate de ele se explicau prin dogme creaționiste, iar înlăturarea lor încercau să o facă prin descântece și vrăji. Totuși, pot fi menționate lucrările savantului arab "Ibn al Avam Ibn" "Sina" ("lat". "Avicenna"). El a scris circa 300 de lucrări în domeniul botanicii și agriculturii, în care a
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
de lucrări în domeniul botanicii și agriculturii, în care a descris bolile viței de vie, bolile pomilor fructiferi. A recomandat și unele măsuri de protecție a acestor culturi. În era premodernă, timp de circa 500 de ani, a predominat dogma creaționistă și concepția "autogenitistă" despre originea bolilor plantelor. Conform acestei concepții, microorganismele de pe plantele bolnave erau considerate ca o urmare a bolii, ci nu drept cauza lor. În perioada renașterii (1600 - 1700) patologia vegetală încearcă să se elibereze de dogmele medievale
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
teoriei evoluției în comunitatea științifică este copleșitor în timp ce susținerea alternativelor bazate pe creație este minimă în rândul oamenilor de știință și inexistentă în rândul celor specializați în domeniile relevante. În interiorul comunității științifice nu există nicio controversă între evoluție și alternative creaționiste. Controversa creație-evoluționism își are originile în Europa și America de Nord, la sfârșitul secolului al XVIII-lea când descoperirile din geologie au dus la diferite teorii despre un pământ antic, iar odată cu dezgroparea fosilelor au apărut primele idei despre evoluționism. Cu toate
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
științifică respectabilă. Cartea lui Darwin a revoluționat modul în care naturaliștii vedeau lumea, dar a cauzat o mare dispută teologică. Controversa a fost alimentată de susținătorii lui Darwin, mulți dintre ei fiind atei, care au adus argumente în apărarea teoriei. Creaționiștii din această perioadă erau în mare majoritate premilenialiști, a căror credință în reîntoarcerea lui Iisus Hristos depindea de o interpretare cvasi-literală a Bibliei. Cu toate acestea ei nu erau interesați de geologie, acordându-le oamenilor de știință timpul premergător Genezei
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
a justifica fosilele și descoperirile geologice. După decesul lui Darwin puțini oameni de știință sau clerici au respins antichitatea pământului și natura progresivă a fosilelor descoperite. Tot puțini au fost aceia care au adăugat o semnificație geologică potopului biblic, spre deosebire de creaționiștii ce i-au urmat. Scepticii evoluționismului, lideri creaționiști și cercetători sceptici au avut interpretări diferite ale primului capitol al Genezei, unii au fost de acord cu o interpretare figurativă, alții au spus că cele șase zile ale creației nu au
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
lui Darwin puțini oameni de știință sau clerici au respins antichitatea pământului și natura progresivă a fosilelor descoperite. Tot puțini au fost aceia care au adăugat o semnificație geologică potopului biblic, spre deosebire de creaționiștii ce i-au urmat. Scepticii evoluționismului, lideri creaționiști și cercetători sceptici au avut interpretări diferite ale primului capitol al Genezei, unii au fost de acord cu o interpretare figurativă, alții au spus că cele șase zile ale creației nu au fost neapărat zile normale de 24 de ore
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]