561 matches
-
la care era abonat și pe a cărei primă pagină „era figura unui pilot în uniformă care își trimitea privirea către un loc fix, o țintă, ce ar fi trebuit să fie atinsă neîndoielnic ( ... Un chip dârz, înfățisare sculptată în cremene ( ... În josul fotografiei, o subtitrare șocantă: Paul Mitu-un pensionar nesimțit” După lectura interviului din interiorul ziarului, interviu care-l tubură și mai mult și care-i răscolește niște amintiri, scriitorul se hotărăște să-i facă o vizită fostului pilot la Breaza
RECENZIE MITU` LU MITU, ROMAN DE DRAGOŞ COJOCARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348072_a_349401]
-
și al tehnologiilor moderne”. Mi-am amintit de maiștrii mineri Tudor Moraru, Pavel Oțel, Alexandru Farcaș, cel care vorbea ungurește cu cumnatul meu. Erau cei mai buni. Ajunseseră, împreună cu brigăzile lor, la performanța de a înainta cu mare viteză în cremenea muntelui. Și ce sărbătoare, ce bucurie la care participau și localnicii alături de mineri, când s-a străpuns tronsonul Cetățuia - Aref al galeriei de fugă, cu circa patruzeci de zile înainte de termen. Pe aici, nu o dată, mi-au călcat și mie
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
și al tehnologiilor moderne”. Mi-am amintit de maiștrii mineri Tudor Moraru, Pavel Oțel, Alexandru Farcaș, cel care vorbea ungurește cu cumnatul meu. Erau cei mai buni. Ajunseseră, împreună cu brigăzile lor, la performanța de a înainta cu mare viteză în cremenea muntelui. Și ce sărbătoare, ce bucurie la care participau și localnicii alături de mineri, când s-a străpuns tronsonul Cetățuia - Aref al galeriei de fugă, cu circa patruzeci de zile înainte de termen. Pe aici, nu o dată, mi-au călcat și mie
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
de câte ori să-mi caut prin buzunare ceasornicul în care cântecul a încetat demult luând forma unor reliefuri ale toamnelor netrăite îndeajuns câtă vreme pot pierde printre drumuri care nu-mi aparțin da. mă opresc. las arginții în palmele lopătarilor dintre cremeni sper într-un argint cât mai viu din care tropotul anului prezentului să se audă clar mă trădez de infinite ori și nu mă mai satur să surprind hohotul oglinzilor care-mi cer tot cer să încarc desaga cu rostirile
ÎNCERCÂND SĂ SAR AMĂNUNTELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365475_a_366804]
-
Popescu „Pumnul și palma”; ori cărțile de mare succes ale Ilenei Vulpescu: „Arta conversației” și multe altele. Multe cărți erau puse la index și tocmai acelea ne suscitau interesul, citindu-le pe ascuns. Mai ales cărțile lui Petre Popescu, Mioara Cremene, Paul Goma și mulți alții. Ne împărtășeam impresiile și discutam îndelung asupra subiectelor dar și asupra mijloacelor de expresie literară folosite de maeștrii scrisului românesc. Despre Olguța Popescu, bibliotecară la Șantierul Naval din Galați se dusese buhul în țară, ea
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
nu se rup de sine în niciun moment, ci întocmai pe sine reprezintă, ca o oglindă a spiritului! Nu numai după cât sunt de dense aceste urme, sunt și constructive, ci și după cum sunt imprimate în cuvânt și-n formă, pe cremenea istoriei care le va întipări. Deopotrivă în cuvânt și imagine, Marilena Rotaru, autor documentarist, jurnalist de televiziune, publicist, romancier, realizator de programe culturale la TVR, prin toată activitatea sa de mare și neîncetată trudă sapă cu prisosință aceste urme pe
MARILENA ROTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364963_a_366292]
-
cum nu mai era alta. Așa o apucaseră bătrânii locului și așa o știau și copiii lor, fiindcă oricâtă vreme ar fi trecut, ea rămânea la fel de frumoasă și de neschimbată. Spuneau oamenii că era Goanța, fiica cea mică a lui Cremene Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață. Ridică atunci brațele și se rugă Cerurilor să oprească acel măcel îngrozitor. Din Înalturi, se auzi glasul Creatorului care-i ascultase ruga: - Din neamul lui Cremene ești, piatră să te faci și pe spatele tău să crească păduri care să fie de adăpost oamenilor și viețuitoarelor acestor locuri. Și nimeni, fără de voia ta să nu poată trece de tine în veac de veci! Și, deodată, se
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
ajuns să se cheme Trotuș așa cum îl știm noi astăzi. Goanța este și acum muntele plin de păduri verzi în care vara găsești răcoare și aer curat și în care trilurile păsărilor spun povestea fiicei cele mai mici a lui Cremene Împărat care a trăit în aceste locuri. Leonid IACOB Comănești, 30 iunie 2015, Povestea aceasta am izvodit-o, având ca bază de plecare cele două denumiri geografice din text: Goanța ( un picior de munte din Depresiunea Comănești) și Trotuș, numele
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
să hălăduiască prin peșteri și să colinde rămășițele pădurilor de altădată, adică pe acolo pe unde și-au purtat pașii frumoasa Tarnița, copila plină de har a vrednicului domn Comanus, neastâmpărații Leura și Urmănaș, Goanța, fiica din urmă a lui Cremene Împărat, frații Garunda, Lapeșu și Nemoras, sasul fugar din Wermesch, oierul turc Šűban și toți cei cărora imaginația prozatorului le-a dat viață. Cu excepția celei din urmă - Poveste cu boieri și răzeși, care are la bază un sâmbure de adevăr
LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUŞENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366509_a_367838]
-
cum nu mai era alta. Așa o apucaseră bătrânii locului și așa o știau și copiii lor, fiindcă oricâtă vreme ar fi trecut, ea rămânea la fel de frumoasă și de neschimbată. Spuneau oamenii că era Goanța, fiica cea mică a lui Cremene Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
cum nu mai era alta. Așa o apucaseră bătrânii locului și așa o știau și copiii lor, fiindcă oricâtă vreme ar fi trecut, ea rămânea la fel de frumoasă și de neschimbată.Spuneau oamenii că era Goanța, fiica cea mică a lui Cremene Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni.În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > ȚĂRANCA DIN MUSCEL ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Țăranca din Muscel Răsărit de soare aruncat peste muchea de cremene a Ghimbavului, la întânirea cu piscul golaș și pe alocuri împădurit al Leaotei, ce-și spală poalele vestice în albia repezită și verzui-azurie a Dâmboviței, nu departe de izvoare. Tremurată, mâna șovăie o clipă deasupra prea albului pânzei ieșită deunăzi
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
vedea aceste frumuseți mai de aproape. Din loc în loc sunt parcări unde ne-am oprit adesea chemați de frumusețea nemaiîntâlnita a pietrelor așezate că într-o intenție de a fi pictate de mâini măiestre sau cantate în versuri că de cremene, ori într-o simfonie care să cuprindă tot spațiul până în slavă cerului. De nu știu câte ori am coborât din mașină și am admirat frumusețea formațiunilor care imi sugerau comparația cu niste uriașe gogoloaie de aluat care nu apucaseră să se unească
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
că o locomotivă. Își făcea el singur papiroasele din mahorca, ce era plină de găteje, si foita de gazeta. Le înfășură artistic și le lipea cu limba umedă de stuchit. Apoi aruncă gătejele ce ieșeau rebele pe la capete, scotea tacticos cremenea, iasca și amnarul și dintr-o lovitură măiestrita, iasca lua scântee și începea să fumege. Toate aceste scule le ținea într-o pungă de piele cafenie moale pe care o strângea cu baierele, tot din piele, apoi mai înfășură cu
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
tăi se zbat zănatic Aștepți să dea în floare iar castanii Sau te hrănești cu vise, singuratic Când numeri rătăcit prin toamnă anii? Clădești din temeri sumbre cazemate Te-afunzi în taine scrise-n spovedanii Refuzi să crezi și-n cremene sculptate Ți-s gândurile. Templul tău e teama? De ce ești prizonier al neputinței De-a-nvinge frici și-a ridica marama Sub care plânge lacrima dorinței? Deschide ochii larg, privește-n zare Și crede-n în dragostea fără păcat De rătăcești
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
se-aștern în rime, pare-mi-se, Ningând cu vată ca de zahăr templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]
-
semne Citesc tot felul de minuni Și ce vor să însemne. Ei cred că Dochia s-a dus Sus la Ceahlău cu turma Și că iubitului i-a spus Să-i șteargă-n lume urma Și s-o preschimbe-n cremene Cu dânsul să rămână Și-n veci de veci să-i semene, Să fie împreună. Iar eu pe-aceștia-i cred și cred În tâlcuri înțelepte, Cu voia-n taine să purced, A Domnului, ce drept e! Referință Bibliografică: Năvalnicul - poem după
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
a deplasa accentul cuvântului, în virtutea valorii lui expresive, de la ansamblu către funcția sa existențială. Fluxul sensibilității spontane răspândește o lumină fantastică cu reflexe lirice fascinante: Iau muntele-n brațe,/ mi-e dor/ de-o spovedanie lungă.// Inima - amnar scăpărând / pe cremenea mădularelor lui/ se visează gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă/ scuturăm veșnicia
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
una rămasă de la iconarii de la Nicula și în care Isus se arată cu un obraz proaspăt ras dar de trei ori multiplicat:Tatăl-Fiul-Spiritul Sfânt. De acolo, din scama de pornire și din starea de scânteie ce-și așteaptă amnarul și cremenea, Dumnezeu mă privește zâmbindu-mi. Mai aruncă în mine, din când în când, cu coji de semințe din dovlealcul pe vrejul căruia vreau să urc la nemurire visând . Când pictează fețe sfinte, icoanele-i vorbesc, îi fac semne și răspund
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
designeri și mulți alți experți-performeri de care a fost nevoie. Ca să vă spun că până și grupurile sanitare și “stația” obligatorie a monorail-ului de la parter, încastrată în corpul ansamblului hotelier erau discret “apretată” de finețea marmorei, de sinuozitățile fibrelor de cremene cristalizate și conținute în materialul de construcție, șlefuit cu migală de artizan, a desenelor și picturilor murale, a azurului furat cerului nostru cel de toate zilele - adus cu migală și măiestrie de “zugravi” și “vopsitori” din împărăția Tatălui Ceresc, în
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ZĂDĂRNICIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Culese în ochi de cremene oasele albe de nesomn ale trupului meu - o logodire de văzduhuri și toamne - Câte înfățișări dai zborului, Doamne, pentru-a înțelege și a urma măreția de zeu ? râzi și spui : Stai să vedem ce va fi dincoace de creșterea ierbii
ZĂDĂRNICIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356093_a_357422]
-
natură cu întregul ei Cer și Pământ. Pe partitura sentimentelor Mamei se compune simfonia Odorului celest. În inima Mamei sunt intonații de rugă, de dor, de har și de grații. În firul de țărână tors de străbuni, s-a miluit cremenea tăriei Ei, pe care s-a zidit o sfântă ctitorie de Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului, un răsărit de soare, un munte de Dor, un
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
moment, ciocănind la ușa de stejar cu clanță din alamă, a intrat Frusina. - Boierule, am venit să aprind candelabrul. - Aprinde-l, Froso! Femeia, urcată pe un scaun, a scăpărat de câteva amnarul, o bucată de oțel cu care a lovit cremenea ce a scos scântei, au aprins cele două fitile ale lămpilor din lustră. - Mă iertați. boierule! După care a pus scaunul de unde l-a luat, și a ieșit. - Cum vă spuneam, copii, noi ne tragem dintr-o familie mare. De
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
neliniștea apelor Răsfrântă peste ecourile triumfale Sau miracolul săpat În tainice, foșnitoare păduri Nici doar cerul ocrotit De izvorul seninului Ci mai este și plaiul Pe care Tâmpla vremii l-a vrut leagăn Nemuririi lui Decebal Și bulgărele acela Din cremene Înfirbântat cu ideal Sub însemnele tăriei Purtat de Bălcescu la Palermo Și gândul stăpânitor peste mâna ce cioplea La Paris Coloana infinitului, purtată în ascuns În sufletul lui Brâncuși Sfântă comoară, turnul veșniciei noastre Stâlp casei și legătura cu cerul
IDENTIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370506_a_371835]