170 matches
-
foloseam gurița în alte scopuri, dar acum, dacă vrei să fac copii, trebuie să-mi rup de la gură cum zic franțuzoaicele! Hai să ne apucăm de treabă!" (p. 88) O femeie care se privește pe sine cu atîta dezinvoltură, trebuie crezută și atunci cînd judecă performanțele (nu numai sexuale) ale bărbaților care îi marchează viața. Văzuți prin ochii acestor femei, bărbații își dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să rupă gura tîrgului, fapt ce explică, poate
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
unor protestatari sunt greșite. Nu le susțin pe toate, dar cred că într-o oarecare măsură societatea a obosit și va face ceva în această privință”, spune unul dintre manifestanți. Protestele vin pe fondul organizării de către Brazilia a Cupei Confederațiilor, crezută a fi o competiție ”de pregătire” pentru Cupa Mondială din 2014. Mulți blamează costurile mari, serviciile publice de proastă calitate, sistemul educației și cel al sănătății. Guvernul este încrezător că evenimentele sportive, inclusiv Olimpiada din 2016, vor ridica rangul mondial
Brazilia, cele mai violente proteste din ultimii 20 de ani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56002_a_57327]
-
rămână internat timp de trei luni într-un spital din capitala României, Embirikos renunță la intenția de a emigra în America și se întoarce în patrie. Leonidas Embirikos a citit în premieră un poem (inedit, descoperit recent în arhiva poetului crezută multă vreme pierdută), tradus pe loc de Tudor Dinu, în care sunt evocate meleagurile românești. Versurile care răsunau acum prima dată în Casa Embirikos au impresionat și fermecat asistența. Leonidas Embirikos s-a referit totodată la prieteniile cu alți confrați
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
de cazuri. Siropul de tuse cu heroină Siropul de tuse cu heroină a fost creat în 1898 laboratoarele farmaceutice germane Bayer. Bayer a încetat producerea de heroină în 1910 când a descoperit că efectele ei sunt mai puternice decât cele crezute inițial. În 1924, SUA a interzis producerea de heroină. Mercurul În anii 1500, mercurul era folosit în tratarea sifilisului. Doctorul John Hunter susținea că s-a vindecat de sifilis cu ajutorul mercurului. Acesta a murit ulterior din cauza unui atac de cord
Top 10 tratamente dăunătoare promovate inițial ca benefice pentru sănătate by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/65763_a_67088]
-
își asuma această disponibilitate la modificări când, în prefața la volumul IV, reflecta: "Suntem perfect conștienți de faptul că, în chiar lista scrierilor reținute în ansamblul lucrării noastre, Timpul va opera firești deplasări de poziții, chiar și eliminări din rafturile crezute astăzi cele mai reverberante, după cum, dinamica scrisului românesc va obliga la noi înregistrări. Prin definiție, o cercetare ca aceasta trebuie să rămână o operă deschisă, un șantier reluat periodic, pentru renovări de prespective și noi contrucții". Cu ușoare modificări, aceste
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
clasică. Și, ca orice obiect, se dezvăluie privirii în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
propune o suită nesfârșită de situații, scene, dialoguri, personaje de comedie absurdă, obiecte însuflețite de o viață secretă, peisaje impregnate de neliniște și melancolie... Într-un asemenea peisaj se încheie, simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus nocturn al cloșarzilor, printre resturi și gunoaie, ca în piesele lui Samuel Beckett. O tăietură de ziar anunță, la capătul cărții, moartea "omului pierdut", strivit de trecerea unui tren de marfă și
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Moș Nae), stârnitoare de râs, în Haplea, în Coana Frosa, în Porumbița și Timofte, în Goangă și Târlică. Și pot să înșir la nesfârșit referințe culturale care să ilustreze talmeș-balmeșul lecturilor mele din copilărie. Prin 1960, într-un moment de crezută (dar repede infirmată) relaxare ideologică, un critic literar, Mihail Petroveanu, a lansat pe piața ideilor estetice (foarte săracă de altfel) conceptul de „turn Babel armonios". Definind astfel, neortodox, realismul socialist, criticul miza pe o îmblânzire a rigorilor dogmatice atunci în
Un talmeș-balmeș armonios by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6081_a_7406]
-
spun "orice epocă își are sfîrșitul pe care îl merită" sau "de un gîndac nu trebuie să te temi, dar o mulțime te mănîncă de viu" și "în tot ceea ce faci, ai grijă să poți da vina pe cineva" trebuie crezuți întrucît personajele romanului figurează un sistem și o lume create de persoanele (istorice) ce le-au dat viață; mai mult încă, acest mod de relaționare și regulile codului de procedură sînt ale unei viziuni în istorie petru că, iată, de la
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
dintr-un motiv simplu. Nu vreau să creez un precedent, ca mâine să mă întrebe, 'păi ne-ai spus cu Iohannis, spune-ne dacă a venit ăstălalt la tine'. E problema de credibilitate a lui Iohannis, să fie sau nu crezut. Eu nu voi spune niciodată, nici SPP-ul nu va spune cine a intrat la președinte în casă. Evidențele se distrug după 24 de ore, asta e regula lor. Deși nu am să vă spun dacă a venit cineva la
A fost Klaus Iohannis acasă la Traian Băsescu? "SPP distruge evidențele după 24 de ore" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22058_a_23383]
-
și grătar, la urmă, fiind pusă într-o plasă, (Blandina - n.n.) a fost aruncată unui taur și, fiind azvârlită în sus de mai multe ori de animal, ea n-a simțit nimic din cele întâmplate, având speranța și așteptarea celor crezute și vorbirea cu Hristos; apoi i s-a tăiat și ei capul. Păgânii înșiși au mărturisit că niciodată la ei n-a suferit o femeie atâtea și așa de crude chinuri”. (Actele martirice, Martirii de la Lyon, I, 56, în PSB
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dumneavoastră artistic ce poate oferi un relief deosebit personajelor interpretate. Vă mulțumesc pentru amabila dumneavoastră propunere, dar nu cred că spiritul meu aventuros este atât de dezvoltat încât să merg la Berlin pentru a filma între două alarme. Nu trebuie crezute zvonurile care arată Berlinul în ruine. Glorioasa noastră Luftwaffe 46 poartă lupte victorioase cu acești gangsteri zburători, care nu excelează decât în bombardarea orașelor fără apărare. În acel moment, ospătarul sosește cu felurile de mâncare. Depune expert farfuriile pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu-i părea prea mare pentru aceasta. Ca și când ar fi fost
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce a auzit sau văzut "acolo". Accesul la Spectacolul Lumii are loc, pentru marea majoritate a oamenilor, prin delegație și ei trebuie să-l creadă pe cel răpit, sau textul revelat, pe cuvânt. Nimic nu este de verificat, totul trebuie crezut. " Problema" pe care o ridică revelația este că ea nu face parte din subiectivitatea universală a subiectului. Ea este, chiar, opusul acesteia: ea este o facultate excepțională și validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oracole, fantome, asemănări izbitoare și coincidențe surprinzătoare, toate aceste fire se adună și se înnoadă în ultimul act al piesei - „actul Paulinei”, așa cum am mai spus -, actul tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viață ale unor morți adevărați sau doar crezuți ca atare, al efectelor produse de prezența fantomelor; în sfârșit, actul în care „uluirea”, stupoarea chiar, ating apogeul. Este și apogeul întregii povești, poveste care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantoma de o făptură asemănătoare ei, înainte de a introduce în scenă statuia, Shakespeare tratează întoarcerea Perditei ca și cum ar fi vorba despre revenirea unei „arătări” ce seamănă izbitor cu propria-i mamă. Reîntâlnirea cu Perdita sau scena dublei fantome: fantoma Perditei (crezută moartă) și, prin asemănarea perfectă cu răposata ei mamă, fantoma Hermionei însăși... „Ești maică-ta! Ești maică-ta!”, va exclama uluit Leontes. Se pare că acum totul este pregătit pentru dezvăluirea faimoasei statui. Despre statuia aceasta, care aparține Paulinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acest timp, Hermiona n-a încetat să trăiască ascunsă undeva sau a murit și s-a întors acum de pe lumea cealaltă? Întrebările lui Polixenes mențin incertitudinea: oare să se fi întâmplat cu ea ceea ce s-a întâmplat și cu Perdita, crezută moartă în vreme ce trăia? Piesa va întreține, până la capăt, tensiunea între adevărata și presupusa moarte. Paulina cultivă ea însăși în mod voit dubiul, echivocul situației. Tot ceea ce a făcut, declară ea, a fost să treacă dincolo de iluzia, atât de tulburătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
exclamă: „uite că mortul nostru este viu”, iar Belarius se întreabă: „nu cumva a înviat?”, neputându-se hotărî dacă e vorba despre o asemănare perfectă sau despre reîntoarcerea unui strigoi. O asemănare perfectă cu atât mai derutantă, cu cât tânărul crezut mort are acum înfățișarea unei femei ce seamănă ca două picături de apă cu „răposatul Fidele, cel rumen în obrăjori și atât de blând”, după cum și-l amintește Arviragus. Moartea presupusă, dar falsă, asemănarea și travestirea își dau aici mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
oase. De fapt, nu chiar în fața mea. Nu se uită la mine niciodată. Pur și simplu se află acolo”. Se află acolo, înăuntrul ei, în mintea ei, cu toată puterea tăcută a unui duh întrupat. Forța dominatoare a fantomei bărbatului crezut mort, forța prezenței lui fantomatice sunt atât de mari, încât copilul născut din căsătoria Ellidei cu Wangel îi moștenește culoarea ochilor, „schimbătoare ca marea”. Ellida avusese, într-adevăr, în timpul sarcinii senzația că logodnicul ei se întorsese. O prezență, așadar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
printre lucrurile pe care o să le regret va fi și faptul că Al. Cistelecan "a rămas dincolo". (AAG) Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie Domnule Al. Cistelecan, sunteți unul dintre cei mai crezuți critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciați unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grave și mai cu seamă nedureroase? Și unde a găsit pianistul femeia aceea de viață pe care dac-o iubești cu patimă și ea să te iubească cu patimă? Totuși, și Fellini, și Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuți. Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul meu stâng, în țigara pe care nu trebuie s-o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și mai cu seamă nedureroase? Și unde a găsit pianistul femeia aceea de viață pe care dac-o iubești cu patimă și ea să te iubească cu patimă? Totuși, și Fellini, și Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuți. Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul meu stâng, în țigara pe care nu trebuie s-o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ori. Margaret i-a auzit râzând În valuri staccato, punctate de o tuse tabacică. Omul de care vorbiți, omul care-i marioneta voastră mizerabilă, coruptă, nu mai e ministru. Nu mai e unul dintre ăia care lucrează pentru voi. Nu crezut. Sunați ministrul Hartono imediat! Soldatul a dat din umeri. — Cățelușul vostru Hartono a fost... scos din funcție. Nu credem că va mai reveni. — Asta minciună! Ieri la telefon vorbit! — Iar azi-dimineață e la pușcărie. Acum faceți bine și plecați. Da
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintre băieții din școală visau și putea avea ca prieten pe oricine. Nu înțelegeam de ce mă alesese pe mine? De ce trebuia să plătesc pentru o faptă pe care n-o comisesem până la capăt? Nu mă durea că minciuna era mai crezută decât întâmplarea reală, nu mă deranja că povestea lui Shumy căzuse tot în spinarea mea, dar sufeream că ființa pe care-o iubeam în secret își pierduse încrederea în mine. Acum devenisem și eu unul din băieții ăia care gândeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]