577 matches
-
ale băieților luau sfârșit odată cu ejacularea și că, În fine, Între bărbați și femei erau diferențe uriașe, ca aceea dintre o râmă și universul nemărginit. Keiko Kataoka făcu o pauză ca să bea niște apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
te Întrerup. Hei, Noriko, nu spuneai tu că ai vrea să Încerci orice droguri, numai să te facă să te simți bine? Ei bine, am adus cu mine ceva de la Londra, săptămâna trecută. Vrei să Încerci? Auzindu-l, Noriko se crispă puțin. Tocmai starea aceasta de crispare nu trebuia să o lase să dispară. — Poftiiiiim? Ce spuuuui? răspunse Noriko, prelungind finalul cuvintelor și mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lase să dispară. — Poftiiiiim? Ce spuuuui? răspunse Noriko, prelungind finalul cuvintelor și mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă sex, după atâta vreme În care nu mai făcuse. Era crispată deoarece nu Înțelegea legătura dintre Keiko Kataoka, camera de hotel și vagabondul pe care-l Întâlnea după un an, și mai ales nu Înțelegea care era rolul ei În toată povestea. Prin felul Împiedicat de a vorbi al unei studente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și până în epoca comunistă. Vor fi toate acolo. N-o să renunț nici la „Lumina-i steagul nostru-n zare”. Sunt cântece foarte frumoase, sunt ale istoriei mele. Dar o să cânt și două cântece legionare foarte frumoase, de altfel. - De ce se crispează unii când se fac demersuri de asumare a istoriei naționale? - N-am înțeles nici eu de ce. De frică și din nevoia de a cataloga. Eu am fost întotdeauna un personaj foarte ciudat și n-au știut niciodată unde să mă
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
că nu merit iertarea ta și a lui Dumnezeu, dar eu te rog pe tine, în numele iubirii ce nu am încetat niciodată să ți-o port, uită durerea ce ți-am pricinuit și iartă-mă! Liviu și fiul lui ascultau crispați de emoție. Lea auzise și ea cuvintele răscolitoare ce-i curgeau în ureche și le răspunse cu o suavă strângere a degetelor mamei, ce le descoperi între ale ei. Nu era în stare de mai mult, deocamdată, dar speră ca
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte fraza care i se năpustise către buzele crispate fără voie: începe vânătoarea. Îi trimise pe toți la treburile lor, îi mută pe studenți în biroul lui Preda și îi invită pe oaspeți la masa de protocol din biroul lui. Trepădușii se așezară admirând fazanul împăiat. Se legă o
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
am cum se numește totuși strig în mine să mă aud oricum strig tăcerii să-mi ardă cuvintele trece un tramvai cu un număr simplu: 1 al doilea urmează cifrele unui început și mai ales al unui sfârșit răsunetul lor crispează degetele pe clanța celor care celor când celor în care celor nu contează cine sunt. cândva erau acum sunt și atât. la fel ca mine rotesc o clipă cadranul ceasului de mână. îmi agăț pielea. senzație de pișcătură. aha! sunt
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
totuși să audă țârâitul mobilului lui Julian, precum și fragmente din convorbirea acestuia. "Bună... Nu, nu sunt singur. Fraiera doarme... Dacă bănuiește? Nu, nu. Mâine noapte am să trec pe la tine. Pretextez că m-au trimis în delegație". Lisa a rămas crispată între perne, șocată, nevenindu-i să creadă. Fraiera doarme. A durut-o atât de tare încât n-a putut să articuleze niciun cuvânt, n-a mai avut puterea de a schița niciun gest. A strâns doar perna tare, foarte tare
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
toți dinții armonioși și egali. Ea-și simte stomacul sărind dintr-o gaură neagră în alta. - Iar o să fie o zi minunată! Hai să mergem la plimbare! Sunt sigur c-o să-ți placă. Hai! ... El îi leagănă mâinile. Ea își crispă fața ca și cum ar fi mușcat dintr-o măr pădureț. - Mă duc să pregătesc micul dejun. El se înclină să-i atingă obrazul cu buzele umede. Ea își simte inima ca un zbieret fluid preschimbat în piatră. - Ceai sau cafea? El
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
indiferent atunci când, bună parte din cei care s-au străduit să învețe ies din sală stăpânindu-și, cu greu, lacrimile. Să te concentrezi, asupra subiectelor, devine o povară suplimentară. Albert este întrerupt de examinatoare : - Văd că știi.... dar ești prea crispat ! Încearcă, te rog, să fii mai degajat ! Albert ar trage o înjurătură. Babeta asta, care în timpul cursurilor se prezenta cu ștrampi ce ar fi trebuit, neîndoielnic, remaiați, care își aprindea, în timp ce preda în sala de curs, câte o țigare fără
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
Versuri > Iubire > NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-am împărțit unul altuia pământul Cu rădăcini avide de plăcere Din reavănul prea verde s-a crispat avântul Nu ne-a păsat! Vrut-am abisul să ne dea durere Din pieptul meu de ceară s-au mai topit fiorii Din mintea ta de sculptor s-au amăgit apusuri Am înghițit lumina, am sărăcit și norii Cu ale
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în coșmar
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
colecția SATHYR a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, o nouă antologie a scriitorului adjudean ION CROITORU, intitulată FOTOGAGA (schițe umoristice). Cronicar savuros al timpului său, epigramistul și umoristul Ion Croitoru reușește să readucă zâmbete pe fețele contemporanilor săi, crispați de ubicuitatea neajunsurilor cotidiene. Mijloc de evadare în și prin doză bine proporționata de ironie, dar și instrument alternativ de descoperire și investigare a realității, fiecare schița a sa este un nou motiv de bucurie și bună dispoziție. Multe dintre
– „FOTOGAGA” (SCHIŢE UMORISTICE) DE ION CROITORU (ADJUD, VRANCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351696_a_353025]
-
proasta din gură ca să crească în ochii bărbaților ce o dansau". Poate că și din această cauză o privea pe Anca cu suspiciune. Era contrariat și nervos că, pe timpul singurului dans pe care-l aveau la activ, ea a fost crispată, fără chef, total indiferentă, rece, deși a văzut-o cât de degajată era cu alți parteneri de dans. Acasă, în pofida planurilor inițiale, a fost nervos și cuvintele de reproș nu au lipsit. De aici, la acuze justificate ori ba, nu
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Atlantida unei gări de provincie”, lecția despre zbor și aripi a lui Anteu (matahala „depanată” de Hercule prin tăierea „împămîntării”, strămoșul ștecherului Schuko de azi), zei stochastici, tăietori de lemne povestind despre Aziyade, licurici fantomatici, șopîrle întinse pe stilobați, „iedera crispată pe cumpăna unui / panou diptic / din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie” etc. etc. Luat în ansamblu, tărîmul liric al Luminiței Petcu îți readuce aproape reflex în fața ochilor năucitorul, flamboaiantul bazar mitologic din Jupiter și Semele sau din
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
fața sa. Doar sprâncenele s‑au ridicat ușor a aprobare ori a nedumerire. După ultima filă citită a închis mapa și a privit liniștit femeia obosită ce‑l observa în acest timp cu speranța și teama întipărite pe chipu‑i crispat. - Doamnă, în ultimele 24 de ore nu s‑a înregistrat niciun eveniment rutier soldat cu victime de vârsta fiicei dumnea �voastră. Nici în alt gen de evenimente, numele ori descrierea făcută în fața mea, nu sunt evidențiate. Totuși, a adăugat ofițerul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcție intensivă a ochiului”.(T.Vianu-Ion Barbu) Este interesant că singurele descrieri de natură, de
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
nu-ți amintești, ticălosule? șuieră primarul scrâșnind din dinți. Ești mai periculos decât Bucluc. Ăla vrea doar să fie corect, dar tu, lichea ordinară, vrei să-mi iei locul. Fălcuțele lui Dolofanu începură să tremure, pe când fața-i lividă se crispă într-un rânjet cu gura întredeschisă ce se forța a fi un zâmbet. --Glumiți, dom’ primar...Mă faceți să râd. --Râzi, pe mă-ta, de nemernic! Adu contractul, că te mănânc cu fulgi cu tot! țipă Bățălău. --Calm, domnu’ primar
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Bate a frig și a vecie peste timpul vinovat; peste viața câinoșie, vânt și ploi acuma bat- haos veșted, anarhie. Zbor de pasăre înceată, aburii crispează ape; ceas nomad de zi frustrată, la greața soartei să se-adape- peste tot lume șocată. Scapă orele deduse și erezii cu miezul tare, ducă-se și ducă-se, rămân demn în dezolare- un fior în disperare. Bate a frig și
TIMP VINOVAT de GEORGE PENA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354339_a_355668]
-
VENIT, MOISE Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului BUN VENIT, MOISE! Tata cobora treptele una câte una abia trăgându-și sufletul, arăta peste măsură de obosit și fața i se crispase într-o parte, cu o mână, cea dreaptă, se ținea de-a curmezișul pieptului de reverul hainei, iar cu cealaltă se apucase de balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
de lucru cu el, și, cum ridicasem instinctiv mâna să mă apăr de lovitura lui, dăduse cu palma în obiectul acela. Și sângele începuse să-i țâșnească șuvoi din palmă, iar el se uitase la mine așa, dușmănos, cu fața crispată într-o parte, crezusem că mă va face bucăți, dar nu, stătea cu mâna însângerată la piept, ca împietrit, iar mama țipase: Te doare la glonț?, apoi îl ajutase să se culce pe dormeză și alergase să caute ceva ca să
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
desiș, abia auzit, îl făcuse să tresară. Om sau animal? se întrebase, ca de obicei, instantaneu. Stătuse în încordată așteptare, aproape una cu bușteanul, a cărui răceală o simțea strecurându-i-se tot mai adânc în trup. Degetele i se crispaseră instinctiv pe armă, în timp ce capul prinsese să i se rotească, cu încetineală de melc în direcția zgomotului suspect. Își simțea bătăile inimii urcându-i în coșul pieptului, până la rădăcina gâtlejului. Ei, da! Senzația asta n-o mai avusese de mult
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]