454 matches
-
înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la alta. Citadinismul d-sale înfățișează totodată savoarea artificiului și organicitatea proprie unui nou crez, precum în cazul unui credincios care-și schimbă confesiunea cu o alta.
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
supremă altitudine... Măreția artistului, frumusețea gândirii, „conștiință care fărâmă limita trecătoare a secundei” sunt aspecte care ne-au mișcat pe noi toți cei care am avut privilegiul de a-l cunoaște pe Aurel Stroe. Intransigența gândirii sale nu era o crispare încremenită în proiect. Nici nu putea fi astfel. Era rezultatul unei deveniri inexorabile a unui proces creativ, complex, manifest la nivel ideatic, la nivel conceptual, la nivel muzical artistic. Nu este de mirare faptul că Nichita face referire la două
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
nu știe de la început ce va spune, dar știe că, începînd să scrie, îi vor veni mai apoi și gîndurile. Printre aceștia se numără și Samuil Rosei, un meticulos fierbînd în suc propriu și trăind actul scrisului ca pe o crispare dureroasă. Scrie ca să-și aline neîmplinirea, într-un gest instinctiv de compensație secretă. Cînd nu ești nimic sub unghi social, încerci să fii ceva în chenarul unor caiete. Născut în 1923 în Bazargic, în acea zonă a Cadrilaterului care avea
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
culorilor, și în laboratorul de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța, și în imponderabila culorilor, el se mișcă fără crispare, dar și fără superbia celui care știe deja drumul, transformîndu-se în ghid autorizat fără să-și piardă nici o clipă calitatea esențială de partener. În această lume, în acest univers fascinant și infinit al culorilor, profesorul descoperă, înțelege și analizează, dînd
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
masculine. Iată de ce, pentru un ochi receptiv la detalii umorale, nu doar înfățișarea Zoiei Dumitrescu-Bușulenga emană o virilizare evidentă în muchia sprîncenelor, în proeminența pomeților și în prognația bărbiei, dar chiar spiritul ei se arată mlădiat după un calapod de crispare ofensivă. O mimică distinsă altoită pe o iactanță comportamentală de iz cavaleresc, un timbru vocal cu inflexiuni aspre însoțind o puternică înclinație spre abstracțiuni, într-un cuvînt o materie feminină turnată în cofraj bărbătesc. O făptură care ar fi strălucit
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se împacă cu timpul în care le-a fost dat să trăiască. Toți au ceva din crisparea unor spirite dezrădăcinate care se străduiesc, măcar la suprafață, să se plieze pe tiparul vremii. {i fiindcă nu se pot adapta, se acomodează: adică întrețin legătură cu o epocă la care nu pot adera sub nici un chip. Șunt niște rătăciți
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Pavel Șușară Nenumărate țări de pe toate continentele, moduri foarte diverse de a privi lumea și tot atîtea modalități de exprimare se întîlnesc aici fără prejudecăți și fără crispări, construind unul dintre cele mai fascinante spectacole ale comunicării și ale solidarității din geografia noastră culturală. Zeci de țări și sute de artiști s-au întîlnit și acum, ca și în alți ani, într-o tentativă nemărturisită, dar nu mai
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
elegant biruința. Cînd, mai tîrziu, ne-am întîlnit, într-un simpozion UNESCO pe care-l conduceam la Praga, și apoi în atelierul prietenos, din La Vallée de Chevreuse, mi s-a întipărit tocmai putința ei de a-și recunoaște fără crispare îndatoririle și filiația ei morală; fervoarea cu care, tînără emigrantă, abia prinsă în agitația Parisului, dorise a se confrunta cu magistrala simplitate, pilduitor întruchipată de Brâncuși. A disloca sculptura din spațiul ei securizant, a o trimite dincolo de soclul și de
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
într-o cursivitate nelimitată: „Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste/ Cu lampioanele ei strada e îndeajuns de grea/ Și despre dragoste ce-aș spune/ Mai multe decît stilul Empire” (Distanțe). Impresia curentă: o crispare aparent calmă, un mister abia tremolat de teama unei decriptări, ca-n tablourile lui De Chirico: „Seara, strada face gesturi ciudate/ Oamenii/ ajung cuțite pînă trec drumurile/ chinuitoare mere-ispite/ Întreb fiecare de gîndurile lăsate acasă/ care sînt întotdeauna mai limpezi
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
ajutat cu nimic. Abia mă țineam pe picioare, și pentru că nu voiam ca asta să se vadă am decis să ies eu la atac, ce-aveți cu noi, de ce nu ne lăsați dracului în pace. Întrebările îl puseră în gardă. Crisparea feței încerca să-i ascundă consternarea. Nimic mai dezarmant decît un interlocutor nebun doar pe jumătate, cum îi păream eu, și înclin să-i dau dreptate, nebuni se dau mulți, puțini sînt cu adevărat, fără acest incident nici eu nu
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
iar în alta vorbeam despre mâinile ei, care cântă și vorbesc. Tot astfel am reîntâlnit-o și de astă dată, mai ales în al doilea act, cu acea mișcare clar definită și totuși plutitoare, jucăușă sau, în final, cuprinsă de crispările morții. În același rol, Sena Hidaka a configurat un personaj de o fluiditate delicată, detaliile mai cerându-se modelate. În rolul lui Effie, Diana Tudor, din cea de a doua distribuție, a fost mai caldă decât Oana Babușca, iar în
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
care pictorul o face Nodurilor și semnelor merge pînă la o suită de îndemnuri adresate cititorilor. Cine nu vrea să trăiască descumpănirea de a nu pricepe nimic din volum e rugat să respecte cîteva reguli: 1) să lase deoparte orice crispare estetică sau teoretică, fără să se mai întrebe mereu „ce zice“ Nichita în fiecare vers; 2) să nu creadă că are de-a face cu cimilituri ingenioase sau cu șarade copilărești; 3) să nu caute idei sau stări, ci „știri
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
epopeei din Munții Făgărașului. În a doua categorie intră deținuții de la Aiud și Doftana, de la Sighet și Pitești, preoții greco-catolici sau grupul sașilor din lotul brașovean „Biserica Neagră“. Paginile, sunt lugubre, cu neputință de a fi citite „estetic“, senzația de crispare pe care ți-o dă cruzimea detaliilor sporind pînă la repulsie. Un singur exemplu: țăranul Corneliu Călin, participant la revolta țăranilor din Siliștea, drept pedeapsă că a distrus tabloul lui Stalin, este vîrît pe întuneric într-o celulă cu opt
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
pe nesimțite de la drăgălășenia cîte unui calambur la ,vesela ferocitate" a sarcasmului. S-a observat că, într-un mod oarecum paradoxal, ironistul nu ocolește sugestia de gravitate a istoriei, ci dimpotrivă: încearcă din răsputeri să-și gîndească onest și fără crispare epoca. Intransigent cu propriile naivități, are totuși abilitatea epică de a le transforma în tot atîtea uși întredeschise spre bunăvoință și compasiune. Așa se întîmplă de exemplu cînd, deși mare admirator al lui Camil Petrescu, se vede nevoit ca în fața
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
profesionalismului și a performanței artei noastre. O multitudine de formule estetice, de la cele tradiționaliste pe linie pastoralo-etnografică, la cele de filiație academistă și pînă la acelea așezate fără echivoc în zona avangardelor și în aceea a cercetării limbajelor, coabitau fără crispare și fără frustrări, genul lor proxim nefiind componenta stilistico-formală, ci autenticitatea expresiei și nivelul valoric. Deși între Corneliu Michailescu, de pildă, și Gh. Petrașcu sau N. Tonitza există o mare deosebire în ceea ce privește opțiunea estetică, faptul că ei se regăseau pe
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
bun să ne tot îndepărtăm?/ datoria omului este să-și aștepte nașterea. ca pe o poiană furată./ dar ei furau visul de la gura copilului meu, înțărcîndu-i mintea". Idila e visceralizată, transpusă în analiză suprarealistă. Abandonată fiind amestecului de tandreți și crispări, de porniri extatice și spasme ale dezolării, de așteptări și căderi, devine un enigmatic simbol al Destinului: ,atelier de corpuri muzicale. alunecări în simboluri tantrice superflue. patricia îl întîlnse pe pablo la lăptăria lui enache./ își numărau coastele./ ea îi
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
care nu mai este marcat acum nici de granițe fizice și nici de limitări culturale. Nenumărate țări de pe toate continentele, moduri foarte diverse de a privi lumea și tot atîtea modalități de exprimare se întîlnesc aici fără prejudecăți și fără crispări, construind unul dintre cele mai fascinante spectacole ale comunicării și ale solidarității din geografia noastră culturală. Zeci de țări și sute de artiști s-au întîlnit și acum, ca și în alți ani, într-o tentativă nemărturisită, dar nu mai
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
câte un cal alb rătăcit, băștinași aproape goi, ai senzația că timpul a stat pe loc. La sfârșit, când a venit vremea autografelor, spațiul devenise neîncăpător, Horia Barna încerca să însuflețească atmosfera, spunând tuturor celor de față să renunțe la crispare, vor primi cu toții câte un autograf, iar Mario nu mai prididea să semneze. I-am atras atenția, zâmbind, Patriciei, că în România încă se mai citește și mare parte din cititori sunt bărbați, deci nu-i totul pierdut cum se
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
are în schimb organ pentru poezia lui Nichita Stănescu, îl amuză superlativ ritualismul lui Ioan Alexandru (în jurul căruia construiește calambururi), îi spune deschis lui Dimov ce nu-i place când nu-i place (de pildă celebrul Poem al odăilor), denunță crisparea din scrisul lui Florin Mugur cât se poate de fățiș. Despre sine are certitudini relative (nu degeaba îi emulează pe clasicii ruși): „I. Negoițescu, într-un articol scris prin 1971 și apărut abia acum într-un volum, spune ceva de
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
fumul, graba sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața de masă, crisparea sau moliciunea gestului cu care apuci ceașca de cafea ducînd-o la buze și tresărind iritat cînd bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
o poți metaboliza într-un tonus de ordin afectiv. Dar frumusețea ritualului e nu numai aceea că îți înlesnește depășirea unor limite, dar că, pe deasupra, te face să le îndrăgești. Fără ritual aș urî hîrtia, stiloul, bătătura de la degetul mijlociu, crisparea și transpirația, petele de cerneală, tremurul mîinii ce-mi stîlcește caligrafia, și tot așa. Prin ritual însă, toate piedicile care mi-aminteau cît de mărginit sînt în ființa mea de scrib manual capătă înfătișarea unor aliați, a unor prieteni de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
Important este a ști că orice stare, orice efort mintal se materializează pe planul sensibilității somatice corporale, printr-o senzație de tensiune musculară care, la rândul ei, va întreține tensiunea psihică inițială sau poate va genera o nouă stare de crispare. Așadar, relaxarea nu este nimic altceva decât o modalitate psihofiziologică de depășire a crizei de adaptare proprie omului din zilele noastre. Epuizarea energiei, a combustibilului de adaptare, prin solicitări prea frecvente sau prea intense, se traduce prin stare de epuizare
Agenda2005-41-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284308_a_285637]
-
colecționat și le-a adus acolo. Grija pentru ele o ține plăcut ocupată și îi produce bucurie. Oare ce face acum, madame Mia? Iată o întrebare nepotrivită, pe care mi-a adresez fără să gândesc, doar pentru a-mi domoli crisparea. N-am pornit niciodată, de-a lungul acestui coridor, noaptea, așa cum fac acum, când mai este puțin până la ora unu. Și aceasta, pentru că mai devreme, când toți s-au strâns să îl întâmpine pe Fred, eu am părăsit sufrageria Nonei
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Dar chiar cînd totul pare-atît de bine, Sau cel tîrziu cînd ne-am mai liniștit, Să fim conștienți că-n legea firii vine O despărțire, poate și-un sfîrșit. Ne vom pîndi, fără cuvinte,-n
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Citește mai mult Cînd ne iubim parcă fugim departe,Spre ceru-mbrățișării ca de foc,Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte,Noi, două simple stele de noroc.Sîntem eroi într-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]