631 matches
-
echipează supusă, pasivă și toropită, lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El nu era dispus s-o privească sau să o lămurească. Pe chipul lui era evidentă expresia de încordare. Carmina știa că nu i se poate opune, că se afla în mâinile lui. Poate o să se întâmple acum, își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al lui, ceva care îmi pare respingător, stă crăcănat și îmi propune un sport în 2 care nu se va transforma nicicum în viitor, cad într-o cursă și eu simt, nu mă cheamă nimic spre gura lui, am senzația crispată că totul s-a aranjat în sensul aranjat atât de plictisitor de cuplu și de previzibil că mă scoate din minți, băi, e bine? îți place, eu mă uit la mine și la el și la tot ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de rîs. Rîsul nostru absurd-voios. E mai vivantă, mai tonică decît mine. Stăm, și eu și ea, cu ochii pe realitatea care dă-n clocot (pe mai-mult-ca-prezent, e zisa ei!), dar Magda U. preia altfel decît mine evenimentele. Eu mai crispat. Ea mai ironic. "Să spui adevărul e o chestiune de temperament". Rîde enorm și vede monstruos", scria Val Gheorghiu. Eu o știu mai bine decît el pe Magda U.: Nu regret, nu revendic, încerc să nu-i urăsc. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii de iarbă. Șirul nesfârșit de vele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dacă nu v-ați dat seama, aflați că eu v-am pescuit pe voi, și nu invers, cam așa stau lucrurile, și după ce-o să scot de la voi tot ce mă interesează, o să-mi văd de drum. Chipuri zbîrcite, fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă mai aveți tupeul să faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei.“ Și nimeni nu a văzut vreo doamnă procuror punând o hârtie pe funie. Putem să ne închipuim sala de spectacole în care se joacă o asemenea piesă. Spectatorii tac, crispați, și, din când în când, câte unul se ridică și pleacă pe furiș. Cât privește cartea... Cartea are, din nefericire, toate șansele să stea cu anii necitită într-o bibliotecă și să se acopere încet de praf. Hart ´ uirea poetica
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
profundă și neobișnuită făcu femeia lui Victor, în inima căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără reacție, specifică tuturor celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă desfaceți puțin picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îndrăgostiți, care să se plimbe ore în șir inspirând aerul sărat, purificator, să se piardă pe cărările sălbatice ale muntelui, să uite de aglomerația orașului și de sine, într-o dulce visare? Ei bine, ne-au explicat japonezii cu obrazul crispat, rușinați încă o dată de ceea ce ei percepeau ca fiind o inferioritate a naturii lor față de modelul străin de carpe diem, liber și imaginativ, așa ceva este imposibil. Nici un japonez nu face o călătorie doar de plăcere, pentru a se relaxa. Japonezul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-au desfășurat pe veceu. Henry Miller Tânăra poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-a dreptul în marele său athanor poetic: "mă duc să mă cac stau pe veceu cu pixul și caietul pe genunchi pe corpul meu crispat". Desigur, Diana Geacăr nu este unică în trăirea intensă a acelor "chinuri ale creației" despre care vorbea Flaubert: iată-l pe Mozart povestind (cel puțin Amadeus al lui Milos Forman) cum, așezat pe veceu voi păstra cu tenacitate grafia poetei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
epoci istorice, precum și faptul că Gide nu lansase încă pe piață trucul de mise-en-abyme auctorială, care a făcut de atunci atâta vogă, l-au împiedicat pe Mozart să se introducă pe sine în Idomeneu, stând pe veceu, pe corpul său crispat, și compunând chiar Idomeneu. Este adevărat, nu toate veceurile care apar în literatură sunt veceuri auctoriale. Din nefericire, de această dată pentru literatura română, Diana Geacăr nu se numește Leonard Cohen pentru a transforma veceul în poezie: "Nimeni nu vrea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așa părea; Însă don Francisco nu era dispus s-o treacă cu vederea: O să-mi ung versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau să-și ceară scuze, iar căpitanul și ceilalți meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
notele aprobării sau ale umorului... Dar cum crează, de fapt, mai mult ori mai puțin iubiții noștri confrați? Să stabilim mai întîi cum se înscriu în orarul zilei. Declară Livius Ciocârlie, cu o emfază laconică, cu o modestie atît de crispată, încît devine stilistic savuroasă: „Scriu numai dimineața, foarte devreme, și asta îmi dă un soi de complex de inferioritate, fiindcă știu de la Lucian Raicu, prietenul meu, că scriitorii de linia întîi scriu nocturn. N-am ce face, eu sînt matinal
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
A. Gh. Olteanu Este vizibilă, în anii din urmă, o anumita tendința de "relaxare" în actul comunicării, în sensul că acela care îl săvârșește e mai puțin crispat când folosește codul, evident, în primul rând limba naturală, în cazul nostru limba română. Cauzele sunt numeroase și, printre ele, cele de ordin politic nu sunt de neglijat. S-a adoptat ferm, în domeniul învățării limbilor moderne îndeosebi, un anume
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
singuratici, pariind pe himere mai mult decît pe realitatea la care nu consimt. El, omonimul aceluia din Femei, e un rezistent, un retras, dar unul de cursă scurtă: „unsprezece luni pe an sunt și eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș, să iau lecții de lene, dela piatra asta, dela copacul ăsta." (p. 64). Își construiește, bruscîndu-i pe ceilalți, un paradis artizanal. Un
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
Viena și se adunaseră o groază de prieteni, admiratori, să-i sărbătorească succesele. în sala unui mare hotel din centru, unde, după ce el luase cuvântul, încet-încet începuse să se răspândească un miros fetid care creștea, creștea, în timp ce Mereuțeanu vorbea, oarecum crispat, palid și cu o dicțiune anevoioasă... Ceva insuportabil. La un moment dat se oprise și începuse să-și facă în cap ineluțe-ineluțe, părul pe care și-l păstra și acum tuns scurt, cu acea coroniță din jurul capului înconjurându-i-l
Un personaj... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7934_a_9259]
-
cele ce au fost/sunt acum în vogă, printr-un gen, am zice, de impresionism obiectivat adică adus la treapta unui discurs în care miza sensibilității personale se dizolvă precum un cub de zahăr într-un pahar cu ceai. Nimic crispat, contorsionat, patetic în propozițiile d-sale ca și cum valorile asupra cărora referă și principiile pe care le împărtășește ar fi subînțelese, astfel încît postura combatantă în favoarea lor s-ar dovedi inutilă. E la mijloc o coerență psihostilistică bizuită pe un optimism
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
pădure, un armăsar splendid, cu ochii înnebuniți de groază, gonind în neștire, trăgînd după el, în spinare, un lup care-i sfîșie beregata. O altă variantă sînt tablourile din casa soților Willer, care reprezintă făpturi grațioase și slabe, cu trupul crispat și nemișcat, în întâmpinarea fiarei rapide, exersate în rapacitate, care nu se vede pe pînză, dar care e prezentă în tremurul și în frenezia vînatului ei. Atunci, ieșite din toropeală, simțurile sînt în alarmă spre a înlesni atracția și devorarea
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
de brocart de la Versace, a păstorițelor în ii de mătase, în fote brodate cu fir de aur și în opincuțe de marochin cu tocuri înalte, a miniconteselor ambalate în crepdeșin cu trene de la madam Ricci... Iată, mi-am zis, fețele crispate ale mamelor, zâmbetele superioare ale taților - la amintirea sumelor scrise pe cecuri, lacrimile de înduioșare ale bunicilor și clientelei... În așteptarea deciziei juriului. Și iat-o, în sfârșit, fericita câștigătoare ia loc pe tron, peste buclișoarele asupra cărora a trudit
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
așteptarea deciziei juriului. Și iat-o, în sfârșit, fericita câștigătoare ia loc pe tron, peste buclișoarele asupra cărora a trudit câteva ore madam Mimi i se pune coronița cu perle. Sala explodează de aplauze și ovații, Fața, pănă mai adineaori crispată, se destinde într-un zâmbet uriaș, repetat de acasă, celelalte fețe, toate, iau aspectul unei disperări nemaipomenite: cum o să-și privească în ochi prietenele, cum o să coboare cu capul sus din Lexusul cu șofer în livree, cum o să intre așa
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
cât sunt ei de lungi - Dumnezeule!, al lui Henric al optulea, ai grijă de ei, fă ca totul să iasă după program. Când ultimul trece la mai puțin de un metru distanță de locul unde mă aflu, îi văd fața crispată și pleoapele bătând repede peste ochii de culoarea beretei. "Ils étaient trés nerveux..." - avea să strige mai târziu la ieșire o franțuzoaică bătrână spre prietena ei care întindea un cornet acustic negru, cu marginea de fildeș - "je me demande pourquoi
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]