187 matches
-
crocevia dei cristianesimi, Bologna, 1994. Ne‑au fost de mare folos lucrările autorilor: M. Pesce (ed.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano‑primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983, A. Acerbi, L’ Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi deceni del II secolo, Milano, 1989 și P.C. Bori, L’estasi del profeta ed altri saggi tra ebraismo e cristianesimo, Bologna, 1989. Cf. de asemenea L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 194‑210. . Écrits apocryphes chrétiens
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câștig de cauză. Nestorie este condamnat, iar împăratul Theodosie al II‑lea cere depunerea sa. Doi ani mai târziu (433), Theodoret redactează un „Act de conciliere”, dar nu îl semnează, pentru a nu subscrie implicit la condamnarea prietenului său, Nestorie. Cristologia lui poartă numele de diofizism, întrucât separă cele două firi, umană si divină, în Cristos. Adversarii săi l‑au acuzat sistematic, dar pe nedrept, de a fi distins două „persoane” în Cristos (altfel spus, de a fi propovăduit credința în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
autori În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși În arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, iar, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și În capitolul despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite Învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al Întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
hypostasin)”. Care erau ipostazele cu care urma să fie identificat Cristos? Indiferent de statutul exact al imnului către Logos cu care se deschide Evanghelia după Ioan, el este cu siguranță unul dintre cele mai timpurii, dacă nu primul moment al cristologiei În care Cristos este identificat cu ipostaza divină numită Logos. Logos, Însemnînd multe lucruri În grecește, inclusiv „cuvînt” și „rațiune”, avea În filozofia și În știința contemporană greacă semnificația de fațetă a minții divine, de forță creatoare și structurantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
semnificația de fațetă a minții divine, de forță creatoare și structurantă a universului. Cu toate că În unele scrieri creștine timpurii, cum este Păstorul din Hermas, Cristos este identificat cu Sfîntul Duh și apare În ipostaza unui Înger (9.12.6.-8), cristologia Logosului, cunoscută și drept cristologia „Înaltă”, devine pe la Începutul secolului al II-lea mai influentă decît toate alternativele ei. Nu toate aceste alternative erau ipostazice. La Început a existat și o cristologie „joasă” iudeo-creștină, care Îl considera pe Cristos drept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divine, de forță creatoare și structurantă a universului. Cu toate că În unele scrieri creștine timpurii, cum este Păstorul din Hermas, Cristos este identificat cu Sfîntul Duh și apare În ipostaza unui Înger (9.12.6.-8), cristologia Logosului, cunoscută și drept cristologia „Înaltă”, devine pe la Începutul secolului al II-lea mai influentă decît toate alternativele ei. Nu toate aceste alternative erau ipostazice. La Început a existat și o cristologie „joasă” iudeo-creștină, care Îl considera pe Cristos drept om și profet. Irineu din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În ipostaza unui Înger (9.12.6.-8), cristologia Logosului, cunoscută și drept cristologia „Înaltă”, devine pe la Începutul secolului al II-lea mai influentă decît toate alternativele ei. Nu toate aceste alternative erau ipostazice. La Început a existat și o cristologie „joasă” iudeo-creștină, care Îl considera pe Cristos drept om și profet. Irineu din Lyon descrie pe Îndelete această opțiune sub numele de „ebionism” și o denunță 26. Din ea s-a dezvoltat soluția „adopționistă”, potrivit căreia Isus s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
descrie pe Îndelete această opțiune sub numele de „ebionism” și o denunță 26. Din ea s-a dezvoltat soluția „adopționistă”, potrivit căreia Isus s-a născut ființă umană și a fost adoptat ca fiu al lui Dumnezeu la botez. Cariera cristologiei „Înalte”, cu tendință spre docetism, este mai susținută În cadrul școlii teologice din Alexandria, În vreme ce cristologia „joasă”, deși devenise de acum o cristologie a Logosului cu drepturi depline, se dezvoltă În Antiohia. În decursul Îndîrjitelor controverse asupra credinței din secolele al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-a dezvoltat soluția „adopționistă”, potrivit căreia Isus s-a născut ființă umană și a fost adoptat ca fiu al lui Dumnezeu la botez. Cariera cristologiei „Înalte”, cu tendință spre docetism, este mai susținută În cadrul școlii teologice din Alexandria, În vreme ce cristologia „joasă”, deși devenise de acum o cristologie a Logosului cu drepturi depline, se dezvoltă În Antiohia. În decursul Îndîrjitelor controverse asupra credinței din secolele al IV-lea și al V-lea, școala din Alexandria va Înfrînge progresiv școala antiohiană și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus s-a născut ființă umană și a fost adoptat ca fiu al lui Dumnezeu la botez. Cariera cristologiei „Înalte”, cu tendință spre docetism, este mai susținută În cadrul școlii teologice din Alexandria, În vreme ce cristologia „joasă”, deși devenise de acum o cristologie a Logosului cu drepturi depline, se dezvoltă În Antiohia. În decursul Îndîrjitelor controverse asupra credinței din secolele al IV-lea și al V-lea, școala din Alexandria va Înfrînge progresiv școala antiohiană și Îi va declara eretici pe unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Părinții subapostolici, Ignațiu din Antiohia (circa 110 p.C.) este primul care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu Sophia și l-a vărsat afară (exereuxamenos: II.10; cf. Ps. 44:2) Înainte de toate celelalte. S-a slujit de acest Logos ce de o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a vorbit prin glasul lor despre facerea lumii și toate celelalte. Căci profeții n-au existat cînd a luat ființă lumea; nu erau decît Sophia lui Dumnezeu care există În el și sfîntul său Logos care este totdeauna Împreună cu el34”. Cristologia celui mai distins dintre Părinții Bisericii din secolul al III-lea, Origen, este de asemenea o cristologie bazată pe Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a luat ființă lumea; nu erau decît Sophia lui Dumnezeu care există În el și sfîntul său Logos care este totdeauna Împreună cu el34”. Cristologia celui mai distins dintre Părinții Bisericii din secolul al III-lea, Origen, este de asemenea o cristologie bazată pe Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor secolului al IV-lea, asemenea afirmații deveneau suspecte de erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune și Cuvînt”36. Începînd cu Ignațiu din Antohia, Biserica oficială va combate atît cristologia „joasă”, care face din Isus Cristos o simplă ființă umană, cît și cristologia excesiv platonizantă, cunoscută sub numele de docetism (de la grecescul dokesis, „aparență”), care tinde să-i considere trupul o simplă fantasmă alcătuită din substanța viselor (numele acestui curent
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune și Cuvînt”36. Începînd cu Ignațiu din Antohia, Biserica oficială va combate atît cristologia „joasă”, care face din Isus Cristos o simplă ființă umană, cît și cristologia excesiv platonizantă, cunoscută sub numele de docetism (de la grecescul dokesis, „aparență”), care tinde să-i considere trupul o simplă fantasmă alcătuită din substanța viselor (numele acestui curent În forma lui extremă este fantaziasm). Calea de mijloc se află indicată În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Teodot bancherul, Asclepiodot și Artemas ori Artemon 39. Un reprezentant mai tîrziu al acestui curent s-ar putea să fi fost Pavel din Samosata, condamnat În anul 268 de Conciliul din Antiohia. Doctrina lui ne este prea puțin cunoscută 40. Cristologia Logosului a fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să fi fost Întărită de utilizarea de către Filon a expresiei „Dumnezeu” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Smirna 41. Discipolul acestuia, Epigonus, s-a dus la Roma și l-a descoperit pe un anume Cleomenes, care i-a Îmbrățișat ideile. Este spre cinstea geniului lui Origen că a Încercat să rezolve cît mai multe probleme de cristologie. El a anticipat controversele secolului al IV-lea prin insistența cu care a afirmat fuziunea dintre Logos și un suflet omenesc 42. Există dovezi că principalul oponent al origenistului Arie, Atanasie din Alexandria, nu credea că Logosul a preluat un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu adevărat această controversă pe simple neînțelegeri verbale (cum a afirmat R.V. Sellers)? Sau era Încă un episod al războiului dintre cele două școli teologice, cea alexandrină și cea antiohiană și dintre pozițiile lor divergente, care reprezentau, În ultimă instanță, cristologia „Înaltă” și pe cea „joasă”, orientarea platoniciană și tendințele adopționiste (după cum a confirmat recent R.M. Grant)?48. Studiile din ultima vreme au confirmat că, Între Chiril și Nestorie, ereticul era Chiril. El se lăsase Înșelat de pseudoepigrafiști (pe care erudiții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]