51,775 matches
-
mi pare astăzi rău. Am scris și eu ca și alții că și-a revizuit judecățile critice (el pretindea că a revizuit valorile literare!), am fost primul care i-am surprins dogmatismul, după ce primise eticheta de critic impresionist, pentru parada criticii juvenile, i-am criticat romanele, susținînd că n-avea talent de romancier, i-am arătat limitele pătrunderii psihologice în memorialistică, dar desigur toate acestea de la un înalt nivel de stimă, într-un moment cînd corifeii Universității și Academiei i-o
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
să încerce să-l prindă pe autor într-o frază, care să irosească spiritul poveștii (fie ea și un studiu critic) pentru un tîlc, pentru o formulare aforistică. Amănuntul este cel care îl interesează pe Cioculescu, detaliul semnificativ. întreaga sa critică a căutat posibilitățile narative ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea de emoție necontrolată îl caracterizează din plin pe acest critic. într-un alt
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers reprezentativ pentru Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele sale sînt de cele mai multe ori pline de întîmplări neprevăzute. Crezul său tainic
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele sale sînt de cele mai multe ori pline de întîmplări neprevăzute. Crezul său tainic, din care este foarte mult de învățat în această perioadă, este că discursul critic trebuie să se ferească, pe cît se poate, de previzibilitate. Chiar și
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
și atunci cînd este vorba despre clasici. Spun că avem de învățat de la Cioculescu o întreagă gamă de manevre complexe de popularizare a literaturii: agresivitate echilibrată de livresc, metodă diluată în narativ. Chiar "eșuarea" sa în biografic pe care mulți critici au sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar pentru criticul nostru pare, în același timp, sursa analizei seci, fără atracție. Cioculescu face din elemente filologice clasice, elemente de poveste. Niciodată critica nu a intrat atît de bine
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
sa în biografic pe care mulți critici au sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar pentru criticul nostru pare, în același timp, sursa analizei seci, fără atracție. Cioculescu face din elemente filologice clasice, elemente de poveste. Niciodată critica nu a intrat atît de bine în anecdotic așa cum se întîmplă în "mărturiile" sale. Cioculescu suferă în zilele noastre de o boală specifică unui anumit tip de critică - cea care n-a dat naștere unor "mituri" literare, o critică din
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
fără atracție. Cioculescu face din elemente filologice clasice, elemente de poveste. Niciodată critica nu a intrat atît de bine în anecdotic așa cum se întîmplă în "mărturiile" sale. Cioculescu suferă în zilele noastre de o boală specifică unui anumit tip de critică - cea care n-a dat naștere unor "mituri" literare, o critică din care n-au tocit copiii la școală, care n-a invadat comentariile. Boala se numește ignorare - editare slabă, în condiții grafice nu prea spectaculoase. Din Cioculescu se pot
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Niciodată critica nu a intrat atît de bine în anecdotic așa cum se întîmplă în "mărturiile" sale. Cioculescu suferă în zilele noastre de o boală specifică unui anumit tip de critică - cea care n-a dat naștere unor "mituri" literare, o critică din care n-au tocit copiii la școală, care n-a invadat comentariile. Boala se numește ignorare - editare slabă, în condiții grafice nu prea spectaculoase. Din Cioculescu se pot extrage pagini extraordinare, niciodată didactice. De la Cioculescu nu avem ce "învăța
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
didactice. De la Cioculescu nu avem ce "învăța", el nu este un critic care să predea literatura, ci unul care te face s-o citești pur și simplu. Drama lui este aceea de a fi exilat undeva pe raftul doi al criticii de către editori. Pentru a obține finanțare de la Ministerul Culturii, editorii trebuie să propună în prostie critica "manualelor", a bibliografiei foarte generale... Cioculescu deja înseamnă finețe. Și Cioculescu nu se potrivește cu ideea de subvenție... Cioculescu își tratează clasicii ca pe
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
ci unul care te face s-o citești pur și simplu. Drama lui este aceea de a fi exilat undeva pe raftul doi al criticii de către editori. Pentru a obține finanțare de la Ministerul Culturii, editorii trebuie să propună în prostie critica "manualelor", a bibliografiei foarte generale... Cioculescu deja înseamnă finețe. Și Cioculescu nu se potrivește cu ideea de subvenție... Cioculescu își tratează clasicii ca pe niște egali. Aici stă agresivitatea sa. în capitolul său, dedicat perioadei pașoptiste, din celebra Istorie a
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Alecsandri, Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Bălcescu și ceilalți sînt departe de a fi simple fosile. Cioculescu nu iartă nimic și nu se sfiește să-i laude acolo unde e loc. își întîmpină clasicii cu o vioiciune foarte rar realizată în critica noastră. El anticipă, intuiește, de altfel, o apropiere extraordinară a criticii românești postbelice de această perioadă. Studii extraordinare, de la Paul Cornea și Mihai Zamfir pînă la Liviu Papadima, au fost dedicate acestei perioade. Versiunea critică asupra pașoptismului a lui Cioculescu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
a fi simple fosile. Cioculescu nu iartă nimic și nu se sfiește să-i laude acolo unde e loc. își întîmpină clasicii cu o vioiciune foarte rar realizată în critica noastră. El anticipă, intuiește, de altfel, o apropiere extraordinară a criticii românești postbelice de această perioadă. Studii extraordinare, de la Paul Cornea și Mihai Zamfir pînă la Liviu Papadima, au fost dedicate acestei perioade. Versiunea critică asupra pașoptismului a lui Cioculescu este încă vie în ciuda evoluției extraordinare a studiilor în această direcție
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
O savuroasă carte, mai mult decît simplu material documentar. Tot timpul îți pui întrebarea de ce un spirit atît de fin se epuizează în elucidarea unor minore încurcături biografice. Apoi nu-ți rămîne decît să savurezi această contradicție, aproape inexistentă în critica românească. Impresionismul românesc a înghițit și spirite mult mai puțin "fine". Cioculescu, deși critic de întîmpinare, a încercat o interesantă evadare din acest hățiș impresionist interbelic și postbelic - nu știm dacă soluția a fost fericită pentru critică. însă pentru cititorii
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
aproape inexistentă în critica românească. Impresionismul românesc a înghițit și spirite mult mai puțin "fine". Cioculescu, deși critic de întîmpinare, a încercat o interesantă evadare din acest hățiș impresionist interbelic și postbelic - nu știm dacă soluția a fost fericită pentru critică. însă pentru cititorii care mai au răbdare cu cărțile mai puțin comode, cu siguranță acest melanj este un cîștig. încheiem cu o interesantă precizare, într-un dialog închipuit din 1978, dintre învățăcel și Eudoxiu: Agitația este chestie de temperament. N-
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
istorie literară "de la origini pînă azi", cu alte cuvinte a reprezentat și reprezintă o alternativă viabilă. Despărțirea de modele, teama de a fi repede clasificat, nonconformismul profund sînt motivele pentru care Cioculescu rămîne undeva într-un con de umbră al criticii literare. Cei care îl vor reciti vor descoperi însă acel om de acțiune care instigă la lectură, care învie biblioteci de clasici.
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
de ani), dispărut prea devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă, doar zece ani mai tîrziu, un mare scriitor. E drept că deja M. R. Paraschivescu vorbea despre el, în pragul debutului, în aceiași termeni, dar intuițiile artiștilor nu sînt neapărat judecăți valabile. Matei Iliescu a fost o revelație (alături de
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
de versuri a lui Ion Mircea (Șocul oxigenului, Editura Vinea, 2002), atrage atenția întîi și-ntîi prin accentuatul caracter scenic al multor pasaje (faptul că între timp poetul a scris chiar o piesă de teatru, bine primită de public și de critică, ar putea constitui încă un argument în favoarea autenticei sale vocații dramatice). Cert este că Ion Mircea scrie acum o poezie cu personaje, ceva mai ludică și mai degajată, chiar dacă fără a renunța la simbolurile livrești și la atitudinea gravă, de
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
Gheorghe Grigurcu Și legendele au uneori cusururi. Șerban Cioculescu a intrat în legendă cu imaginea preponderentă a unui raționalist uscat, "voit antisubiectiv", excluzînd din componența actului critic "orice demers extralogic", oficiant al unei critici "de sistematică distanțare" față de obiect. Un gen de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir Streinu (prietenul de-o viață al autorului Vieții lui I. L. Caragiale), Pompiliu Constantinescu și, evident, mirificul G. Călinescu. Îi leagă un aer de familie. Cu toții ar
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir Streinu (prietenul de-o viață al autorului Vieții lui I. L. Caragiale), Pompiliu Constantinescu și, evident, mirificul G. Călinescu. Îi leagă un aer de familie. Cu toții ar fi putut contrasemna următoarea opinie a patronului Sburătorului: "Critica modernă nu este o disecție de cadavre, fără relații cu viața, nu e o scolastică uscată și o complilație de texte, ci este străbătută și de un spirit creator însuflețind viața cărților în raporturile lor multiple, la fel cu acțiunea
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
ci este străbătută și de un spirit creator însuflețind viața cărților în raporturile lor multiple, la fel cu acțiunea scriitorului asupra vieții însăși". Lărgind unghiul de vedere, l-am putea integra pe al nostru Șerban Cioculescu unei impunătoare grupări de critici europeni, în frunte cu Croce, Gundolf, Eliot, Curtius și, nu în ultimul rînd, Thibaudet, care afirma răspicat: "Critica e născută moartă, dacă la baza și în cursul ei nu este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
acțiunea scriitorului asupra vieții însăși". Lărgind unghiul de vedere, l-am putea integra pe al nostru Șerban Cioculescu unei impunătoare grupări de critici europeni, în frunte cu Croce, Gundolf, Eliot, Curtius și, nu în ultimul rînd, Thibaudet, care afirma răspicat: "Critica e născută moartă, dacă la baza și în cursul ei nu este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi de-atîtea ori detestată, a "impresionismului", id est a esteticului. Mărturisim a nu fi deloc convinși de perenitatea "noii
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
e născută moartă, dacă la baza și în cursul ei nu este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi de-atîtea ori detestată, a "impresionismului", id est a esteticului. Mărturisim a nu fi deloc convinși de perenitatea "noii critici", a teoriilor literare și metodologiilor antitradiționale, adesea exclusiviste, călcîndu-se pe picioare nu o dată din intenția expresă de-a pune în paranteză sensibilitatea, gustul, stilul și, implicit, valoarea estetică, dar sîntem încredințați că "empiria" abordării operei sub chipul "trăirii" sale imanente
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
ale retoricii, stări morale discontinue". Procesul pare ireversibil, astfel cum au constatat "specialiști recunoscuți" precum Benedetto Croce (deoarece e invocat de criticul român, ne îngăduim a introduce un citat din ilustrul estetician, apt a pecetlui caracterul irevocabil estetic al unei critici omologabile: Nici o judecată, nici chiar cea mai simplă, nu este de conceput dacă nu se întemeiază pe sensibilitate. Criticul trebuie să-și îndrepte atenția spre imaginea ce i-o oferă reevocarea, ca unicul martor pe care îi este dat să
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
imaginea ce i-o oferă reevocarea, ca unicul martor pe care îi este dat să-l interogheze, unicul care îi poate furniza elemente pentru judecata, sa, martor pe care, dacă îl scapă, nu-l mai poate înlocui cu nimic altceva"). Critica ce se cuvine a se aplica "modului propriu al sensibilității lirice, de ordin interior și de expresie ermetică", n-ar putea, așadar, fi, socotește Șerban Cioculescu, decît una de "intuiție simpatică" a obiectului, care cere "o conivență a simțirii dincolo de
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]