284 matches
-
vedeai cu ochii spre Ghireni-Coțușca, spre Prut și Pădurile Lipcanilor din Basarabia sau spre pădurea Crasnaleuca, era pustiu și cuprins de semiîntunericul acela deprimant. Nici măcar vreo jivină, vreun animal, nu se arăta la vedere în toată pustietatea aceea. Cîțiva corbi croncăneau niște limbi doar de ei știute. Parcă erau scoși din smoală și aceste lighioane păreau că sînt mulțumite doar cu existența lor, atît de puțin utilă cuiva. La un moment dat, Costică se oprește, pune desaga jos, scoate căciuloiul de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că n-a tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți pistol, dom’le? Vai de mine! Și e încărcat? Merge? Piedica aia, dacă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din nuc în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Au nume bune. Ronaldo, Raul. Nume de porumbei. ...ăla floriu, uite-l p-ăla floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină și ele cont de ceva. (...) Ce așteptăm întruniți în forum? Azi trebuie să sosească barbarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de ciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de nerăbdare să ajungă dincolo de fâșia interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând totodată de bucurie, atât cât să audă ei:Am reușit, am reușit! Respirăm cu toți și nu-i nici o cioară care să croncăne pe aici vrând să ne ciugulească trupurile. Alin își atinse gâtul căutându-și artera principală să vadă dacă inima-i mai bate în parametri normali. - Așadar s-a sfârșit. E de necrezut, dar am reușit. Așai când pleci cu Dumnezeu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi meritat așa că primește din toată inima dania noastră și nu te mai gândi la ce au să spună Marița și Ileana. Noi știm ce merită fiecare. Ai copii buni și poate că ai să mai ai. Lasă ciorile să croncăne, să nuți pese deloc de ele, așa cum nu ne pasă nici nouă, că mult sânge rău ne -au făcut.” Costache o ajută pe Maria să strângă așternuturile, gândindu-se că cele spuse de taică-său sunt doar niște gânduri și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că nu se teme de Zeus și-l va elibera pe cel care a ridicat din tină pe muncitori dăruindu-le puterea de a înfrunta pe zei. În clipa aceea venea dinspre Olimp vuluturul lui Zeus cu ciocul de oțel croncănind a amenințare pentru cei doi eroi. Heracle și-a pregătit arcul, l-a săgetat pe vulturul primejdios care s-a prăbușit cu țipăt de moarte în mare. Heracle a sfărâmat lanțurile cu care era legat Prometeu ajutându-l să coboare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
o știință de viitor, e frumoasă... vorbeam eu șoptit, mult prea timid să-i mărturisesc preocuparea mea pentru literatură, chiar dacă o revistă literară îmi publicase un grupaj de versuri, din care mi-a mai rămas în amintire unul singur: Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l... Mda, a oftat bucătăreasa, ca fizician nu poți face greșeli politice, decît doar spunînd că de fapt descoperitorul cutărui fenomen este cel știut de toată lumea, nu cel scris în cărțile noastre de liceu, dar asta, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinat, dacă nu m-au dat afară încă, voi cere să fac o delegație la București... Oricum, pînă îmbătrînesc, trebuie să aflu cine a fost femeia aceea și de ce n-a vrut să rămîn o mîrțoagă la cheremul lor..." Și croncăne-o cioră văzduhul umplîndu-l", am început eu să-i citesc într-o seară din revista literară cu care venisem sub braț, fericit nevoie mare că debutasem. "Palatul prințesei e azi cuib de ciori", mi-a șoptit ea și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și să sfârșesc cu mizeria ce se numește viață. Pe-o stâncă, departe, sta un român cu flinta-n soare și păzea privind în nouri. Un vultur ținând în căngile lui de aramă o turturică albă zbură asupra capului meu croncănind și dând din aripi, apoi se - nalță rotindu-se în sus, în nori, speriat de prezința mea. Românul și-ntinse flinta și punctul cel negru, ce plutea, din aer și dete foc - atunci, rostogolindu-se prin aer, căzu vulturul cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru mine. Minette tresări auzind tonul din glasul fetei și ridică privirea. Nu era nevoie să vii, spuse răgușită. —Ba sigur că era, i-o întoarse Darcey. Le-ai băgat în sperieți pe fete. Nu e nevoie să vă speriați, croncăni Minette. Sunt în regulă. Se vede cât de colo că nu-i așa, îi spuse Amelie. —N-ai mai mâncat nimic de trei zile, zise și Tish. Asta în mod clar nu e în regulă. Minette își netezi părul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Iată! Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și Îl servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din răvășeala pașnică a lucrurilor din odaie. Înjură vesel greierul care cânta tihnit după sobă, se îmbrăcă și ieși din cerdac. Vântul se oprise, aerul pocnea de ger și sta să ningă. În cerul atârnând la două palme deasupra salcâmilor, croncăneau nevăzute cârduri de stăncuțe. ̋ (Fănuș Neagu, Tutunul) *stăncuță - pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și cu picioarele negre, mai mică decât cioara. Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Scrie câte un cuvânt cu înțeles asemănător (sinonime
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
de altădată, prin iedera călcată în picioare și pârjolită, și chiar mai încolo, pe tarla, se ridicau din loc în loc morminte săpate de curând, în jurul cărora dădeau târcoale, se încăierau câini vagabonzi. Și stoluri mari de ciori coborau din cer, croncănind năpraznic. Era o iarnă cumplit de tăcută; mai tăcută decât altele. De parcă ar fi fost mai puțină viață. De parcă ar fi fost mai puțină viață omenească. Din munți, se porniră lupii. În jos, către cătune. Veneau către orice stână, către
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
la istoria Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism încăpățânarea, deloc nevinovată, de a prelungi tabu-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, care-a croncănit, asemeni corbului din poema lui Edgar Allan Poe, un "Niciodată" hotărât ca un ciocan pneumatic, cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat să zburde pe tarlaua S.R.I.-ului ca pe fâșia arată a graniței
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
sol calea îi e deschisă în cele două sensuri, după vechi tradiții militare: În goana roibului, un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, și zările de-abia-l cuprind, și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț hain; fiind vorba de un semn "de la război", cititorul întârzie să
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de glasurile celorlalți cocoși.” A fost al doilea cântat, subliniat de narator, al treilea însă nu mai are rost: în locul celui deal treilea cântec al cocoșului încep să latre câinii („toți câinii de prin împrejurimi începură să latre”) și să croncănească ciorile („niște ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
latre câinii („toți câinii de prin împrejurimi începură să latre”) și să croncănească ciorile („niște ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Dumitru Hurubă "Somme"(t ?)-ul "francofoniștilor" a adus și familiilor noastre unele bucurii, mai ales că ne săturasem de româno-engleza (sau invers) croncănită de felurite vietăți bipede cam pe la toate posturile de televiziune. În consecință, ne fălim acum că, după urarea de bun venit, rostită în franceză, cu vreo câteva inflexiuni de tip "vira ancora!" ș.a., de către Domnul Președinte Traian Băsescu, televizorul nostru
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
fie util în carieră. La piață urcă două categorii de persoane: mai întâi sunt matroanele vânjoase care aprovizionează, gătesc, fac ordine în casele lor și ale altora și vorbesc cu pricepere gospodărească despre prețuri, politicieni și VIP-urile de la televizor. Croncăne sudălmi retorice la adresa celor care nu le sunt pe plac și își rotesc regal privirile sfredelitoare prin autobuz. Ce nevoie au ele de cărți? mă întreb. Pentru ele, viața e așa cum se prezintă la televizor și așa cum o văd ele
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mort coborât în țărână -păzea! nici nu știi cum te spulberă undă de șoc.) primitoare cum moartea doar poate fi. de nu s-ar pune pe trupul meu ca pe-un cuibar să-și clocească gropițele, de n-ar mai croncăni atât, n-ar mai scurma după râme, nu s-ar mai scălda-n praf! ca un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu tot, să-și aleagă sămânța cea bună de cea stearpă nevestele tinere. strecurătoare de
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]