28,300 matches
-
care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
să mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
Gellu Dorian Cînd mă trezesc, sub perna mea crește o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
îmi oprește căderea. 2. pe vârful degetelor respirația ta e un talisman deși părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie umerii tăi mișcători și pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat între aceste puncte de viață atingerea e o biserică între niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
din milioane de pietre, iar în vîrf mereu altă piatră urcată de sisiful din mintea zidarului, vor acolo, sus, deși la bază este mult mai sigur, nu vor să se culce, vor să-i prindă zorii veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
nu că Dumnezeu nu-i lasă slobozi pe pămînt, decît prin cer, iar acolo încă nu am ajuns, să vedem cum e, și trupul nu spune nimic, dar dintr-odată i se face sete și gura lui învie, coboară de pe cruce și bea, cei un milion de oameni se fac iarăși zgomotoși, lumea e din nou plină de ei, vor aceleași lucruri ca ieri, iar mîine va fi la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
din scenă recitind textul fața lui întoarsă ochii lor mă privesc înspăimântați și dispar treaptă cu treaptă în rama pânzei domnișoarele de onoare și eu străbat oglindă după oglindă cu fața înfiptă în realitate cu palmele coborâte în zadar de pe cruce. Până la desfacerea lumii și nu îți ascund că dorm pe un morman de strigăte pe un pat de campanie legat de picătura de perfuzie lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
ai fost niciodată al tău! Nu există tu însuți, nici eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să piară. Stau neclintit în unimea necoruptă de nici un adaos, nemișcat de număr și în miezul tăcerii în afara sinelui și dincolo de orice
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul, îi lăsase numai o gheară, e semn rău? Nu, că nu ești, bre, sănătos, cum să mănânce porcul un curcan? Jură că nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului! Aici și aici. Își deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Traian T. Coșovei Am îngenuncheat acolo unde si alții si-au văzut aripile retezate. Peste dealurile împădurite de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții au încărunțit de
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care par hărăziți muțeniei -mâncând ce a scuipat marea la țărm. Și mulți s-au întrebat într-
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
apoi unde ești strigat ca la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e un joc cu numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți pe asfaltul înmuiat de zăpadă de la intercontinental unde crucile mici se trezesc când începe ziua pe magheru și se duc la serviciu cu părinții lor ridicarea la cer Îmi fac cadou de ziua mea libertatea de a pleca dintre oameni de a mărșălui în toate marile capitale ale lumii
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
leneșă care nu mai prinde contur o dimineață pur și simplu ce nu mai are nevoie de tine. Catedrala Catedrală trecînd dintr-un trib în altul abia luată-n seamă de mecanica iluministă a zării nimburi spoite cu var sporovăitor cruci puse la uscat cum rufele pe-o sîrmă mătasea risipei în colțuri arhaice (ambuscade-ale minții) un cor bisericesc dirijat de ferestrele circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
limbă sub pernă în pernă sau deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de miere și pantofi de lapte și haină de lapte cînd timpul e bun nu-ntorc nimănui spatele și mai
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
largi ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un alb dur crucea. Nelumesc, O rază, scurt. "Cerul, foarte aproape". Nu-l mai salți "în tării", prin lănci de gând. Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
buzele arse, pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui Plato, Cercetând învățătura nouă prin Agora Au luat-o-n brațe, au sărutat-o și-au preschimbat-o. La Agapele Mielului pe Cruce Se tăiau berbecuți înfipți în frigări, La Cinele Adunaților Hekatei de pe răscruce Veneau, se ghiftuiau toți flămânzii Aflând limanul Supremei Purificări Până la Săptămâna Nouă Cu-A Brânzii, în tot felul de Biserici și Adunări Ale Agnețului Fiul Blândei Miori. Iarăși
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
a trecut acest prag trei dintre cei mai buni prieteni cu care plecasem la drum au evitat să-l înfrunte un poet care-a vrut să m-adopte și un altul care s-a oferit să-mi fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe creștet și au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Care, Având cusătura de litere, Nu putea fi împărțită Fără riscul de a se risipi Cuvântul. Și atunci au decis Să hotărască sorții. Norocosul, Ales anume de Cer, Era poet, Pentru că numai un oștean Închinat Logosului Merită să îmbrace Lumină crucii The Seamless Robe of Jesus They divide my garments among them, And for my clothing they cast lots. (Psalmi 21: 20) They wanted His robe which, aș it was woven în one piece with letters, couldn't be devided without
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
by the Sky, and was a poet because only a soldier serving the Logos deserved to wear the light of the cross! D Lestine iterare VREMEA CRIZEI Călâii Au intrat în șomaj tehnic: Din cauza crizei mondiale A scăzut producția De cruci Și de piroane Iar martirii, Fiind prea săraci Cu duhul, Nu le pot cumpăra Din venituri proprii Pentru a-și permite luxul Răstignirii. Ca să parvină, Unii au încercat să se lipească De ochiul dracului Însă el i-a repins Pentru că
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
Cu biciul îi brăzdau pielea Și soldații nu știau Că în rănile lui Deșchideau muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea e soclul Pe care Iisus Avea să unească Cerul cu pământul. Apoi L-au crucificat, Bătând în cuie, Pentru vecie, Credința-n Înviere The Torment Jesus said, “Father, forgive them, for they do not know what they
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
așteptare și să te imaginezi în noptosul ocean, sau să treci pragurile apei și să te visezi între pereții de deasupra? Sus - săgeata nemiloasă a ochiului Tău; jos - roșul lucind în întuneric și Eu cu sabia trasă, săpând groapa în cruce, umplănd-o cu paos, după semnele bătrânului căruia cândva i s-a jertfit un berbec, mied și vin dulce, apă și făină strâse-n mâna omului. Înfățișarea Zinei acoperă stânca și o schimbare se adaugă călătoriei mele; eram menit să laud lumina
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]