1,871 matches
-
generat alte „devieri“, programate sau înfăptuite, de la cursul tradițional al cruciatei. Încă în timpul ființării Imperiului Latin la Constantinopol, forțe ale cruciatei din Apusul Europei sau chiar din Țara Sfântă au fost îndrumate spre Constantinopol, așadar deviate de la destinația fundamentală a cruciatei. După restaurația din 1261, • Ș. Papacostea, Drumurile comerciale internaționale și geneza statelor românești în viziunea lui Nicolae Iorga și în istoriografia zilelor noastre, în „Studii și materiale de istorie medie“, 18, 2000, p. 45-56. Veneția a proiectat noi acțiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru salvarea pozițiilor deținute în spațiul imperial bizantin. În secolul XIV, când emiratele turcești din Asia Mică au dezvoltat o forță navală capabilă să atace posesiunile venețiene și, în subsidiar, genoveze din Marea Egee, s-au organizat acțiuni cu titlu de cruciată pentru apărarea lor. Cel mai de seamă teoretician al cruciatei în secolul XIV, venețianul Marino Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XIV, când emiratele turcești din Asia Mică au dezvoltat o forță navală capabilă să atace posesiunile venețiene și, în subsidiar, genoveze din Marea Egee, s-au organizat acțiuni cu titlu de cruciată pentru apărarea lor. Cel mai de seamă teoretician al cruciatei în secolul XIV, venețianul Marino Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor rapidă în Peninsula Balcanică au inaugurat era „cruciatei târzii“, în denumirea specialiștilor acestei perioade. Pe măsură ce înfruntarea s-a fixat în acest spațiu, perspectiva cruciatei la Ierusalim s-a retras tot mai mult în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor rapidă în Peninsula Balcanică au inaugurat era „cruciatei târzii“, în denumirea specialiștilor acestei perioade. Pe măsură ce înfruntarea s-a fixat în acest spațiu, perspectiva cruciatei la Ierusalim s-a retras tot mai mult în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a îndepărtat în fapt acțiunea luptătorilor Crucii de țelul ei originar și fundamental. Eșecul final al cruciatei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Balcanică au inaugurat era „cruciatei târzii“, în denumirea specialiștilor acestei perioade. Pe măsură ce înfruntarea s-a fixat în acest spațiu, perspectiva cruciatei la Ierusalim s-a retras tot mai mult în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a îndepărtat în fapt acțiunea luptătorilor Crucii de țelul ei originar și fundamental. Eșecul final al cruciatei a fost urmarea triumfului particularismului european în detrimentul forțelor universaliste, în primul rând al papalității. Evoluția lentă a societății europene spre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cruciatei la Ierusalim s-a retras tot mai mult în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a îndepărtat în fapt acțiunea luptătorilor Crucii de țelul ei originar și fundamental. Eșecul final al cruciatei a fost urmarea triumfului particularismului european în detrimentul forțelor universaliste, în primul rând al papalității. Evoluția lentă a societății europene spre formula statului național, manifestată tot mai evident începând din secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deschiderea Strâmtorilor în secolul XIII și care au asigurat intensitatea relațiilor mediteraneo-pontico-asiatice până la mijlocul secolului XV au înlesnit, prin particularismul și antagonismul lor și prin rivalitatea lor permanentă, instalarea dominantă a turcilor în Europa, evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia, întemeiată în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI pentru a înlătura dominația islamului în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia, întemeiată în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI pentru a înlătura dominația islamului în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV, cu triumful islamului în Europa sud-estică, preludiu al reconstituirii unității islamice în Orientul Apropiat și Mijlociu în secolul următor sub hegemonia turcilor otomani. Occidentul Europei a renunțat de fapt la înfruntarea cu islamul după
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În căutarea Orientului Îndepărtat, lumea apuseană a descoperit America, în vreme ce Europa sud-estică a intrat direct sau indirect în sfera de hegemonie și influență a puterii otomane. Răstimpul de apropiere între cele două jumătăți ale continentului european se încheia astfel. „Devierea“ cruciatei la Bosfor în 1204, concepută ca o acțiune de scurtă durată, a dat naștere în realitate celei mai durabile înfăptuiri a elanului expansiv al Occidentului în evul mediu, împlinire care însă nu s-a dovedit capabilă să integreze definitiv „Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Alberic de Troisfontaines, care îi pomenește), „considerat cel mai mare dintre regii cumanilor“ (major in Regibus Comanorum la Alberic și „le grant roy de Commains“ la Joinville 2), și Soronius 3. În 1239, conform lui Georgios Akropolites, o armată cruciată de șaizeci de mii de franci, venită prin Ungaria împotriva grecilor lui Vatatzes în ajutorul • Maria Holban crede că pretenția creștinării unor cumani în perioada dinainte de expediția prințului Bela peste Carpați la 1227 este superfluă pentru perioada dinaintea acestui an
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comprehensibil, rămâne de reținut că în versiunea lui Fr. Dvornik cruciada nu a avut loc. Desigur, istoricul are dreptate în sensul că nu au survenit confruntări armate memorabile. Dar, după cum o atestă Georgios Akropolites și Alberic des Troisfontaines, o armată cruciată venind dinspre Ungaria a traversat Bulgaria cândva către finalul deceniului al patrulea al secolului al XIII-lea cu ajutorul cumanilor. Când a venit, totuși, în ajutorul Imperiului balcanic al latinilor, oastea cruciată care a traversat Dunărea spre sud? Înainte de 1238 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atestă Georgios Akropolites și Alberic des Troisfontaines, o armată cruciată venind dinspre Ungaria a traversat Bulgaria cândva către finalul deceniului al patrulea al secolului al XIII-lea cu ajutorul cumanilor. Când a venit, totuși, în ajutorul Imperiului balcanic al latinilor, oastea cruciată care a traversat Dunărea spre sud? Înainte de 1238 sau după aceea? • P. Pavlov, I. Ianev, D. Cain, Istoria Bulgariei, București, Editura Corint, 2002, p. 49-50. • Francis Dvornik, Slavii în istoria și civilizația europeană, Editura All, 2001, p. 91. • P. Pavlov
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în raport cu propunerea lui B. P. Hasdeu. Dar aceasta nu este singura îndreptare necesară. B. P. Hasdeu îi plasează pe cei doi regi cumani în Țara Severinului, altfel spus în Oltenia de astăzi 11. Raționamentul lui are în vedere sosirea armatei cruciate din Ungaria spre sud care, în ochii istoricului român, trebuia să se facă pe traseul oltean. Un alt argument este de natură onomastică - referirea la „Vadul Cumanilor“ -, dar N. Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se pronunțau totuși în termeni pertinenți despre acest popor. Cosma de Praga regreta, bunăoară, ciocnirea ungaro-cehă din anul 1116 și aducea maghiarilor elogii pentru bogățiile de care dispun și echipamentului militar excelent, încât pot să lupte cu • În bilanțul mișcării cruciate s-au înscris, nu în ultimul rând, impresiile puțin măgulitoare pe care europenii și le făceau unii despre alții: germanii apreciau la italieni inteligența, bunele maniere, sârguința, bogăția, luciditatea, dar detestau avariția, instabilitatea, vanitatea și lăcomia; italienii i-au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
toate astea Îmi trecură prin minte ca un fulger, am simțit că retrăiam o altă experiență, dar fără s-o recunosc. „Nu e luarea Ascalonului?” Întrebă Belbo. „Pe domnul sfânt Iacob, bunul meu domn,” Îi spusei, „e Într-adevăr bătălia cruciată! Sunt mai mult ca sigur că astă-seară unii dintre ei vor ajunge În paradis!” „Da”, zise Belbo, „dar problema e de a ști de care parte se află sarazinii”. „Poliția e teutonică”, am observat eu, „așa Încât noi am putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asupra vulnerabilității femeilor și le întărește autopercepția slăbiciunii, pregătindu-le de fapt pentru statutul de victimă. Feminismul valului al II-lea, susțin aceste teoreticiene, a exagerat în embargourile sale pe diferite comportamente sexuale. Unele feministexe "„feminist" se comportă ca niște „cruciate ale purității”, aruncând femeile în idealuri de tip victorian (idealuri de austeritate sexuală) și spre statutul de martire sexuale. Un astfel de feminism, susține Denfeldxe "„Denfeld,Rene", aruncă femeile în mâinile „prea-puternicilor patriarhi” care ajung iarăși să le „protejeze” fiindcă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
sacrificiul exaltat privește mai întâi persoana martirului și anturajul său apropiat. Martirii moderni ucid și se ucid în numele credinței lor. Celălalt punct de semnalat, fără a aluneca totuși în apropieri simpliste, este apariția femeilor martire în Evul Mediu, în mediile cruciate și printre evreii victime ale atacurilor acestora. La fel se întâmplă cu martirele musulmane de astăzi. Aceste câteva evocări vor fi suficiente pentru a respinge ideea, frecvent repetată astăzi, privind caracterul fie absolut nou, fie tipic musulman al anumitor fenomene
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
grupurilor de partizani sau luptători din munți. Aceste denumiri transmit o semantică de o mare varietate: una istoricistă, care apelează la personalități și eroi din panteonul național („Organizația Vlad Țepeș”, „Haiducii lui Avram Iancu”, „Gărzile lui Decebal” etc.), și una cruciată („Cruce și spadă” etc.). Alte denumiri trimit spre o semantică justițialistă a haiducului construit În durata lungă În tradițiile populare, precum „Haiducii Muscelului”. Există și denumiri În care rezistența acoperă o semantică regalistă, precum „Garda albă”, „Armata albă”. Un alt
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
amplasată lângă perimetrul actualului oraș Antakya din provincia Hatay din sudul Turciei (până în 1939 în cadrul Siriei sub mandat francez). Comitatul Tripolis a funcționat pe teritoriul actual al Libanului în jurul orașului-cetate Tripoli între 1098-1268 și a luat naștere în urma aceleiași expediții cruciate care a condus la cucerirea Antiohiei. De altfel, comitatul Tripolis împreună cu Principatul Antiohiei au format un stat creștin comun sub autoritatea cruciaților în perioada menționată. Regatul Ierusalimului a reprezentat ultima construcție politico-statală a primei cruciade și punctulterminus al acesteia. Formațiunea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
primei cruciade și punctulterminus al acesteia. Formațiunea statală astfel creată și-a desfășurat existența din 1099 până în anul 1187, când Ierusalimul a fost recucerit de arabii conduși de sultanul Saladin al Egiptului. Regatului Ierusalimului îi erau vasale celelalte trei state cruciate înființate anterior (Comitatul Edessa, Principatul Antiohiei, Comitatul Tripolis), potrivit importanței orașului sfânt în raport cu celelalte cetăți, dar și în baza relațiilor de vasalitate existente între cruciații europeni stăpânitori ai acestora. 2.1.3. Transformările istorico-geografice din epoca decăderii lumii arabe (1258
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
latine apărute în Orientul Mijlociu. Cruciații au instituit, după cucerire, un regim politic original, bazat pe tradițiile și instituțiile europene, dar care în condițiile economice și sociale ale Palestinei au evoluat într-un sens diferit față de Occident. Caracteristică definitorie a statelor cruciate, este faptul că ele nu au cunoscut nici o formă de asociere politică sau economică de tipul comunelor urbane, al ghildelor sau breslelor, fapt ce a mărit considerabil autoritatea principelui. Puterea în stat era centralizată, chiar dacă din nevoi administrativo-militare a fost
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
București, 1965, pp. 117-140. Idem, Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială, ed. a II-a, Prefață, note și comentarii de Șt.S. Gorovei și M.M. Székely, Edit. Enciclopedică, București, 1994. Papacostea, Șerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între Cruciată și Imperiul mongol, Edit. Enciclopedică, București, 1993. PASCU, Ștefan, Les Institutions centrales des Pays Roumains a l'époque féodale, în Bulletin de la Faculté des Lettres de Strasbourg, 45e année, 1967, No 5, pp. 389-403 (Extrait). Idem, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acest sens B. Hóman, G. Szekfö, Magyar történet, II. kötet, Budapest, 1939, p. 38 (igy 1222-ben a föurak egy csoportja, 1231-ben a föpapság részéröl). 475 Paul Lendvai, op. cit., p. 54. 476 Ș. Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea. Între Cruciată și Imperiul mongol, București, 1993, pp. 125-135. 477 Martini Felmer, Primae Linae Historiae Transilv. Antiqui, Medii et Recentionis aevi. Observationes criticae et pragmaticae cum X excursibus opera Josephi Caroli Eder, Sibiu-Cluj, 1803, p. 109 ( Ducem ejus se dixit in Diplomatibus
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
comună; sistem mezenteric artera mezenterică superioară (ram colic stâng) artera mezenterică inferioară (artere hemoroidale) (arcada Riolan); sistem ilio-femural ramuri ale arterei iliace interne (artera fesieră, artera ischiadică, artera obturatoare) - ramuri ale arterei femurale profunde (arterele circumflexe femurale laterale și mediale) (cruciate anastomosis); sistem femural ramuri perforante din artera femurală profundă ramuri geniculare ale arterei poplitee; sistem popliteu ramuri geniculare ale arterei poplitee - ramuri similare tibiale; sistem tibial compensare arterială peronieră. CAPITOLUL 4 FIZIOPATOLOGIA ARTERIOPATIILOR OBLITERANTE ATEROSCLEROTICE ALE MEMBRELOR INFERIOARE 4. 1
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]