408 matches
-
invadat de forțele răului, unde magi aducători de ploaie puteau face casă bună alături de capucini extatici și stigmatizați, printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
978-973-611-795-4 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA DINU D. NICA APOCALIPSA DUPĂ SILE INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Au pied d'un crucifix, un tête de mort, Ou de morte plutôt, lui déclare son sort, Y voyant, sur son front, ces paroles écrites, Qu'avec elle, lecteur, il faut que tu médites: "Dans les trous de mes yeux, et sur ce crâne ras
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată, probabil, din acel mic spațiu înjghebat, pangarul, unde se vindeau, ziua, pe lângă lumânări iconițele, cărticelele cu pilde și cu rugăciuni, crucifixurile, pandativele și celelalte chițibușuri sfințite; iar la picioarele sale, apăruse un vas mătuit, de aramă, ca o căldare mai măricică, împrumutat, pesemne, din altar. O cristelniță. Aprinzând ca prin farmec lumânarea de botez și petrecând-o lin, pe la muștiucurile candelelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceva renascentist și o tinerețe despicată și prăfuită. Am fost într-o casă mare, veche, cu odăi înalte și afumate (cîte o sobă Siena în fiecare), cu pereții acoperiți de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină, trecând printre draperii, lovea colțul lustruit al bibliotecii, acolo unde se afla micul crucifix metalic, care luci brusc cu flacără albă. Începu să scoată cărțile din bibliotecă și să le așeze, după oarecare gândire, pe podea, împrejurul pianinei și sofalei. Scoase marele Baltrusaitis din cutia sa de carton și citi dedicația: "Ginei, cu dragoste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în biserica rece și sumbră, la fel de împâclită ca și magazinul Bowcock după pana de electricitate, și se îndreptă, laolaltă cu alte trei-patru siluete spre altarul iluminat. Pășind prudent cu tocurile ei înalte pe dalele de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei. (Dar și ceilalți făcură același lucru.) Când se apropie de frumosul altar, cu marmurile-i magnifice îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și dezamăgirea ei când nu găsea nici o relatare. Biserica St. Paul din Victoria Park, clădită în 1860 de un admirator al lui William Butterfield, era o sală imensă, asemănătoare cu un hambar, fără nave laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
una dintre ultimele donații, care împodobea peretele dinspre apus; reproducea un desen al lui Ned Larkin și-l reprezenta pe Hristos în chip de muncitor tânăr, foarte palid, cu obrajii rași, ținându-și cu mare grijă uneltele de dulgher. Splendidul crucifix scăpase ca prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite de valoare, dar asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un pahar cu apă, iar ea îmi oferă o sticlă pe care a scos-o din frigider și pe care am băut-o imediat, iar ea mi-a umplut-o din nou. Inainte de intrarea în sat am întâlnit un crucifix foarte mare, ale cărui brațe parcă cuprindeau cerul. Am stat un timp în tăcere în fața lui, în admirație, venerație, rugăciune, după care m-am culcat la pământ, simțind greutatea rucsacului și cum mă copleșește cu măreția lui; l-am rugat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
orașul este plin de magazine cu obiecte religioase, mai ales statui ale fecioarei Maria. In stânga văd castelul Fort, și deși este impresionant acolo sus, pe stâncă, ochii mei sunt vrăjiți de piața mare din fața sanctuarului, în care domină un crucifix și o statuie a Sfintei Fecioare, și sunt apoi multe cruci aduse aici de creștini din diferite țări. Sunt prezente și tablouri cu rugăciunea Tatăl nostru în diferite limbi. Inaintând spre sanctuar, în stânga, în subteran se află marea bazilică sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sau chiar o ședință de psihoterapie. Acest lucru nu corespunde sub nici o formă cu ceea ce semnifică în esența sa reconcilierea sacramentală. Există și posibilitatea ca amândoi să stea în poziție paralelă, unul lângă celălalt, orientați în aceeași direcție, către un crucifix, sau către o altă imagine simbolică. Acest lucru îi poate ajuta să conștientizeze mai bine că se află înaintea lui Dumnezeu, autorul oricărei iertări. Dar și aici pot apărea situații de echivoc. Faptul că Ritualul Penitenței propune ca, atât confesorul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
adevărul din el / se aprinde subit / urcat lângă soare pe cer - și prilejuind întâlnirea cu o ideație densă, generatoare a unor posibilități multiple de interpretare, atât pornind de la intuiția genuină a sacrului - ca într-un cenotaf, unde mormântul e gol / crucifixul e gol / cerul e plin de slavă! -, cât și de la tatonarea cărturărească a lui, în palatul cu incunabule. Episoadele biblice, reeșalonate conform unui parcurs interior care și le-a apropriat pentru a le oferi cititorului într-o formă în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor de tablă, astfel hotărîndu- mi destinul. Sunetele de tobă ale diatezei active, mă izbesc cu capul de sînul poetei nebune, În chiar miezul crucifixului, prin bojogii căruia respiră acest poem, care mă țese, mă scrie, mă desăvîrșește prin tehnici muzicale ― un semn de rodnicie pe care-l Închin celeilalte părți a vieții. Poemul ei mi-l scrie pe cruce, șoptindu-mi discret la ureche
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
m-a putut face să dau îndărăt. Cum? Ajung și acolo, nu vă temeți, ba chiar, într-un fel, tocmai despre asta vorbesc. Dar îngăduiți-mi mai întâi să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpărând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-și savura și mai bine emoția, o lună mai târziu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă. O stâlcea în bătăi, ea țipa ca din gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea se mișca, era aproape un preludiu și ea se mișca iar, Întinzînd brațul pentru a-i așeza mîinile În poziția corectă, cu degetele ei minunate pe care cu siguranță tocmai atunci le spălase cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țipă de durere. Ai grijă, dragul bunicii, doctorul a spus să nu miști mîna. Toți trebuie să suferim. El ne-a Învățat să suferim. El a suferit mai mult ca nimeni altcineva. El a suferit pentru noi toți... El era crucifixul care atîrna deasupra patului și te făcea să-ți fie și mai frig. Totul În camera aceea te făcea să-ți pătrundă frigul În oase. Șifonierul. Fotoliul. Patul, mai ales patul acela mare de fier. Părea făcut din țevi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și simplu pe noptieră, la scurt timp după internarea lui Mark. O măicuță hispanică, asistentă, cu un colier sofisticat cu crucifix bătut cu pietre mari de turcoază, susținu vehement că nimeni în afară de Karin și de personalul medical nu avusese voie să-l vadă în primele treizeci și șase de ore. Scoase și actele doveditoare. Asistenta încercă să confiște bucata de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate c-ai observat că am revenit la anumite trăsături de care străbunii noștri s-au descotorosit. Desigur, nimic dăunător, cum ar fi cărțile de rugăciune și episcopii, cîteva mici înfrumusețări: amvoane laterale, orgi, vitralii și chiar, în cîteva situații, crucifixele de pe masa de împărtășanie. Dar o pictură murală modernă ar fi o noutate absolută; ziarele, radioul și chiar televiziunea ar putea remarca, ne-ar da un atu în fața presbiteriului. Așa că domnul Smail i-a scris directorului școlii de artă, rugîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai lui Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi gustat aventura asta, i-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet și atinse superstițioasă crucifixul. * " Ce se întîmplă cu Florence! Vreau să știu ce se în-tîm-plă cu Florence!" Melania Lupu o examina printre gene având aerul că-și consultă unghiile: Doar n-ai de gând să susții, draga mea, că s-a îndrăgostit de domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani, cadâne în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu greu a articulat, în așa fel încât era cu neputință să știi dacă spunea acest lucru cu tristețe sau nu: \ Mulțumesc, a spus el. Dar slujitorii bisericii n-au prieteni. Ei și-au dăruit totul lui Dumnezeu. A cerut crucifixul care era așezat la capătul patului și, după ce l-a primit, s-a întors să-l privească. La spital, Paneloux nu descleșta dinții. El s-a supus ca un obiect tuturor tratamentelor care i s-au impus, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la capătul patului și, după ce l-a primit, s-a întors să-l privească. La spital, Paneloux nu descleșta dinții. El s-a supus ca un obiect tuturor tratamentelor care i s-au impus, dar nu mai lăsa din mână crucifixul. În acest timp, cazul preotului continua să fie echivoc. Îndoiala persista in mintea lui Rieux. Era ciumă. Și totuși nu era. De câtva timp, de altfel, părea să-i facă plăcere să deruteze diagnosticele. Dar, în cazul lui Paneloux, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de două ori: cine s-a căsătorit la nunta din Cana? Repetițiile sunt chei magice. Bineînțeles că am integrat, dar a integra adevărul este dreptul inițiatului. Iată interpretarea mea: Isus nu a fost crucificat, și tocmai de aceea Templierii renegau crucifixul. Legenda lui Iosif din Arimateea acoperă un adevăr mai profund: Isus, și nu Graalul, debarcă În Franța, la cabaliștii din Provence. Isus este metafora Regelui Lumii, a fondatorului real al Rozacruceenilor. Și cu cine debarcă Isus? Cu soția lui. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]