4,174 matches
-
în care filmul noir devenea genul predominant (deceniul patru al secolului XX). Nevroza, schizofrenia, paranoia, amnezia sunt resorturi importante în lumea iremediabil coruptă a acestui tip de lungmetraj, în care motivele care determină personajele la acțiune sunt cinice (egoism, lăcomie, cruzime); singurii inocenți sunt cei păcăliți sau cei incapabili să se orienteze în această lume, iar uneori incapacitatea lor de orientare e explicată prin tulburări psihice. Acesta e și cazul lui Memento, care de altfel are multe dintre caracteristicile formale ale
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
de egoismul ce se închide-n sine prin definiție, în pofida aspectului de "căutare a perechii", căci aceasta satisface doar un impuls al dominării, al posesiunii. Egocentrismul are drept corolar solitudinea, iar solitudinea, în măsura în care se dispensează de transcendență, apare înclinată spre cruzime. Aparentele valențe magnanime ale pornirii erotice precum delicatețea, atenția, spiritul de sacrificiu, loialitatea (care este, în fond "dorința de identitate cu sine însuși") nu reprezintă, conform lui Camil Petrescu, decît "forme născocite ale cruzimii și egoismului". Socotim nimerit a menționa
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
dispensează de transcendență, apare înclinată spre cruzime. Aparentele valențe magnanime ale pornirii erotice precum delicatețea, atenția, spiritul de sacrificiu, loialitatea (care este, în fond "dorința de identitate cu sine însuși") nu reprezintă, conform lui Camil Petrescu, decît "forme născocite ale cruzimii și egoismului". Socotim nimerit a menționa și o opinie a lui Maurice Blanchot, din Lautréamont et Sade (Éd. de Minuit, 1949). Morala lui Sade, a scris acesta, "se întemeiază pe faptul prim al singurătății absolute. Sade a spus-o și
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
orgoliului, derivație culturală a egoismului, care explică suferința într-un mod mai verosimil decît lezarea afectului "generos", decît ceea ce am putea numi cu o sintagmă idealizatoare, criza dorinței de "dăruire". Iar orgoliul necruțător nu e decît o poartă deschisă spre cruzime. "Inteligența" iubirii apare astfel ca o mască, alături de cea a "generozității", pe care o arborează instinctul dur în demersurile sale ce caută frumusețea spre a o profana, adică spre a-și serba dominația absolută. "Căci, socotește Georges Bataille, este vorba
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din ultima ipostază decurgînd drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-na Irina Petraș: "Calitățile, capriciile, dorințele sale (ale eroului) sînt mereu în prim-plan, orice tentativă a Ťfemeii iubiteť de a ieși din limitele ipostazei de copleșită admiratoare fiind socotită
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un timp "după ce
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Procust îi vine idealul încorporat aleatoriu într-o femeie vulgară, s-ar zice că în disprețul suprem al realului. Ladima e un damnat dublu. Pe de o parte solitudinea sa genialoidă e golită de conținutul orgoliului, devine grotescă, insuportabilă, iar cruzimea se întoarce împotriva subiectului în mod masochist, pe de alta idealul însuși e deturnat, aplicat greșit, ca o "capcană oribilă", ca o "vrajă malefică". Atît raportul subiectului cu sine, cît și raportul subiectului cu obiectul erotic sînt compromise. Jubilația cărnii
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
în genul thriller. Povestea e și ea clasică: două fete, Marie (Cécile De France) și Alex (Maiwenn Le Besco) vin la ferma izolată unde locuiesc părinții și fratele acesteia pentru a studia în liniște; în timpul nopții, familia e ucisă cu cruzime de un camionagiu (Philippe Nahon), criminalul răpind-o pe Alex și, involuntar, pe Marie care încearcă s-o salveze. Problema e că și răsturnarea de situație din final e tot clasică, singurul motiv pentru care n-o anticipezi e acela
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
anilor '50. Caut ceva. Lucrez din mai multe părți deodată, mă las dusă pe tot felul de drumuri care mi se deschid, refuz orice prejudecată, și cercetez. Și nu mai scriu eseuri, ci, pătrunsă de frumusețea culturii române și de cruzimea destinului ei, scriu studii. Într-o țară în care dorința testamentară a celui mai mare filosof al ei a fost cu nesimțire călcată în picioare, și la 17 pași numărați de mormîntul lui a fost ridicată în mod ilegal o
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
ceea ce eram înainte de a-mi părăsi țara, atunci poate că este vorba de un proces interior ce mă ajută mai bine să identific bucuria de a fi. Iată de ce nu mă consider un sarcastic, deși unele accente de disperare sau cruzimea autoscopiei ar justifica, pe alocuri, și această impresie. Mă întrebi, Alex. Ștefănescu, unde vreau să ajung cu scrisul. Fiecare vers al meu vrea să răspundă la această întrebare. Să nu crezi că mă laud, că pozez în Prometeu înlănțuit de
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
de stereotipii. Autorul ocolește în primul rând tentația clasificării maniheiste, în alb și negru, a atributelor bătrânului continent: nu în imaginea idealizată (de leagăn al umanismului, cămin al democrației, sediu al toleranței), nici în aceea "demonizată" (de spațiu al atâtor cruzimi care au culminat cu cele două războaie mondiale, cu Holocaustul și Gulagul) trebuie căutată ecuația acestei "Europe in the making" care își are centrul nu la Bruxelles, ci la Mariampole. Dimpotrivă, ecuația ei poate fi găsită în acel spațiu concret
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
sens a obiectelor în elemente imateriale ("pielea este acoperită de cuvinte, cuvintele sunt acoperite de tăcere"), poemul în proză transformîndu-se într-un fel de artă poetică, în care se regăsesc cîteva din coordonatele fundamentale ale universului Aglajei: circul, prestidigitațiile, iluzionismul, cruzimile inofensive, imaginare. în poemul Cartofii - care ne poate trimite cu gîndul și la tabloul lui Van Gogh -, iarna, o femeie "tricotează o tăcere lungă". Personajele întîmplărilor din prozele acestui volum "zboară și mănîncă lumină" (în Dumnezeu și zborul,) plîng cu
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
direcții tabuizate: mamă, frate), supunerea la violuri, suferința dezvirginării și plăcerea intensă a abstinenței, corp la corpul ispitei: iată frânturi biografice explicând, întrucâtva, conformația moral-psihologică a unui voievod ce va rămâne în memoria colectivă ca un monument înalt, ascuțit de cruzime omenească. Legendara țeapă (folosită cu succes și de alți domnitori buni gospodari ai moravurilor epocii) pare să fie, la eroul nostru, o echivalare și generalizare, în spațiul public, a unor vechi și intime trăiri: , Primul act sexual, pentru cei virgini
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
și să-l practici fără false pudori." (p. 177). Orice s-ar putea spune despre Vlad }epeș, dar nu că ar fi omul falselor pudori... Confesiunea lui și filozofia desprinsă din ea sunt încă mai îngrozitoare decât actele sale de cruzime. Autorul creează un personaj faustic, un om deopotrivă al intelectului și al acțiunii căutând depășirea limitei unanim acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
originalitate a cărții lui Marin Mincu. Odată fixat în solul epocii, în mediul său real, protagonistul e făcut să se recreeze prin invenție și distorsiune ficțională, prin intermediul poveștilor și legendelor pe care le răspândește, despre sine, în lumea largă. Deși cruzimea e în aerul timpului, faptele lui }epeș și versiunile îmbogățite ce cresc pe trunchiul lor se impun ca un nec plus ultra în teritoriile vaste ale ferocității. Actele spăimoase ale autocratului par a fi fost făcute pentru ca acesta să-și
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
părți lăuntrice pe care le ignorase. Citește mult, vrea să înțeleagă care este originea muzicii, fiindcă ar dori să realizeze un film cu acest subiect. Pe planeta noastră, condusă de prea mulți oameni fără minte și populată de prea multă cruzime, poezia absolută a muzicii este un adevărat miracol. I-am telefonat ieri. Mi l-am imaginat acolo, singur, în seara rece. M-a întrebat dacă-mi aminteam de călătoria noastră la Roma, acum 39 de ani, de Paști, spre a
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
genul de film românesc auto-condescendent în care totul evoluează spre rău, iar soarta personajelor e pecetluită din prima secvență, decorurile sordide dând tonul. Bun, dar asta știi încă din titlul filmului. Există suficient umor negru în scenariu pentru a compensa cruzimea tramei, iar personajele, oricât de episodice, sunt superb interpretate. Amuzant e că juriul de la Cannes și alți câțiva critici de film străini au considerat că ,replicile sună adevărat". Nu, scenariul e prea bun să fie adevărat, le-aș replica. Mai
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
în derizoriu, ci reproduce istoria prin ochelarii inocenței prin care (se) vede ca într-o cameră obscură. Ca negativele unui film în care negrul e alb și viceversa. De aici, rezultă uneori scene de o frumusețe incredibilă, alteori de o cruzime atroce învăluită în faldurile minciunii ficționale (nu asta o fi metafora generală a cărții: ficțiunea care alină rănile sufletului etc. etc.?). Lumea pare a fi o grădină a raiului și chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
sau trimiteri la poeți și prozatori din timpuri și de pe meridiane diferite, nu lasă deoparte marile evenimente din istoria, nu numai recentă, a Italiei: consecințele imediate și pe termen lung ale unificării țării (care a creat briganzii, haiducii italieni, declanșînd cruzimi de ambele părți), condițiile economice în mediul agrar, formarea conștiinței de clasă, răspîndirea iluziilor comuniste, represaliile fasciștilor (de la uleiul de ricin la omucideri), emigrația economică, dar și politică, războaiele, evoluția instrucției, a instituției matrimoniale, schimbarea mentalității, contradictoriul '68, agresivitatea stilului
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
ori Goering. Până și bărboiul lui Fidel Castro e destul de bine reprezentat în noua civilizație "T-shirt" care ne-a cotropit, dar există încă reticențe în a reprezenta iconic mustața lui Hitler. Oare de ce?! Nu e limpede că în termeni de cruzime, nebunie și minciună acești monștri sunt perfect echivalenți?! Lucrurile au devenit limpezi ca lumina zilei în situații ce ilustrau frățietatea "sans rivages" a celor două ideologii. Din acest punct de vedere, Ion Iliescu e o perfectă sinteză a celor două
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
Ceva s-a sucit hotărâtor în demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței. Schiller avea geniul tragicului. Dramele majore nu și-au etalat încă toate subtilitățile. Motivul trădării în Wallenstein e explorat cu o cruzime sobră, cel care e înșelat înșeală la rândul său, nu e sigur cât a fost premeditare în actele sale, deci o conștiință a uzurpării, și cât a fost abandon pasiv. Revoluția ca meserie e pusă în balanță cu dezlănțuire erotică
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
la o clinică de recuperare. Personajele sunt atât de vii, încât încep să-ți pompeze adrenalina în primele cinci minute. Traiectele lor complicate, și până la un punct, incomprehensibile fac ca filmul să oscileze grațios de la farsă la tragedie sau de la cruzime la candoare. Personajele scapă de stereotipizare în acest mod, deși, ca migranți la a doua generație, au aceeași problemă ca pakistanezul din Ae fond kiss. Nu că regizorul Fatih Akin ar miza totul pe personaje. Singura constantă se plasează la
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Eygletičre. Numeroase cărți ale sale au fost traduse în limba română în decursul anilor. După 1989, Editura Humanitas s-a angajat cu perseverență în tălmăcirea operei lui. La această editură urmează să apară în curând romanul Etajul bufonilor, în care cruzimea și desfrâul a trei țarine se detașează pe fundalul unei povești de iubire între un bufon pitic și frumoasa lui soție. De-a lungul întregii ceremonii religioase, Vasia luptă împotriva impresiei că liturghia ortodoxă, atât de lentă și solemnă, nu
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
cele inventive, destul de rare în vremea în care filma regizorul. Panoramează des (camera se mișcă orizontal, de obicei de la stânga la dreapta), folosește unghiurile înalte (o aluzie la un Creator care stă și privește cu mâinile în sân, indiferent la cruzimea de pe pământ?) și travlingul lent din interior către exterior sau viceversa pentru a sugera continuitatea dintre om și mediu. Are întodeauna cadre lungi din punct de vedere temporal și mișcări de cameră elaborate, încete pentru că, în viziunea lui (dezvoltată în
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]