3,588 matches
-
mai adevărat decât acest lucru. Ce, vă este frică de faptul că Dumnezeu poate există în celulele voastre? Dar vă întreb acum: Iisus ce-a spus? Citez: ,,Eu sunt cel ce sunt și una cu tatăl sunt”. Noroc cu fizica cuantică pentru că mi-a spulberat incertitudinea. Spunea frumos cineva, citez: ,, Omul este în mic, ceea ce Dumnezeu este în mare, la rândul lui, omul fiind o trinitate similară. Omul este material prin corpul său și deci, una cu Dumnezeu în cea mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a ajuns în cele din urmă la înțelegerea faptului că Dumnezeu este Tot Ce Există și noi, evident nu suntem afară din tot ce există, pentru simplu fapt că nu am exista. Pare ușor hazardată această idee mediatizată de fizică cuantică și mă tem că oamenii nu vor fi pregătiți să-și recapete forța adevărată și va dura ceva ani până ce vechile paradigme vor cădea complet. Nouă, cei mulți și simpli, ce ne rămâne de făcut? Părerea mea și a altora
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și Pécuchet trec În continuare ca albinele din disciplină În disciplină, În domeniile nou apărute ale științei. Se lasă seduși pe rând de astronomie, astrofizică, termodinamică, analiză matematică, algebră superioară, sociologie, parazitologie, embriologie, marketing, relații publice, palinologie, informatică, seismologie, mecanică cuantică, spectroscopie, vulcanologie și numeroase alte științe pe care nici dacă ai dispune de o viață infinită nu le-ai putea număra, darămite Înțelege sau studia. În casa lor din Normandia, acum un adevărat ansamblu rezidențial, Bouvard, cu Interpretarea viselor În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Obosit, Ăl Bătrân se retrage În apartamentul Lui. „Materie primă proastă“, notează El În jurnal. „Trebuia să folosesc țărână și lut din Orion. Mâine Încerc din nou În Alfa Centauri, un proiect mai mititel, cu costuri reduse. Fără oameni.“ dragoste cuantică Îmi amintesc de vremurile acelea dinainte de Big Bang, continuă unchiul Qwfwq. Eram strânse ciopor toate particulele din lume Într-un apartament mai mic decât vârful de ac. Ca să vă faceți o idee despre ce Însemna asta, imaginați-vă că aveam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a divorțat, dându-l În judecată pentru violență conjugală și obținând astfel jumătate din Încasările cărții, după care s-a recăsătorit cu un hadron pe nume Jacques. Eu am obținut până la urmă bursa Mendeleev, ajungând un specialist reputat În mecanica cuantică. Pe Qwa n-am uitat-o niciodată și, la puțin timp după separarea alor mei, am plecat În căutarea ei. Am răscolit universul milenii la rând, inutil. Heisenberg avea Însă dreptate cu al său principiu al incertitudinii: cu cât știi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poate modela viitorul. Pentru acest viitor probabil, omul si-a concentrat potențialul deținut creând științele prin care a cunoscut natura înconjurătoare. Prin matematică, de la aria triunghiului a ajuns la teoria relativității, fizica l-a condus de la mișcarea mecanică la mecanica cuantică, prin chimie a cunoscut marea majoritate a elementelor componente ale mediului în care trăiește, biologia ia dezvăluit în mare parte misterele irealității și variabilității prin genetică. Omul a creat multe lucruri valoroase. Însă în evoluția sa, imboldul acestuia spre supraviețuire
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
tîrziu, pe 15 februarie 1988: că prelegerile lui sunt agenți de instituire a ordinii în lume; într-un loc apare electricitatea, un pic mai încolo magnetismul, peste ele intervine o gravitație ubicuitară și totuși perplexantă, iar dedesubtul tuturor o lume cuantică, la fel de ubicuitară și la fel de aiuritoare. Cînd un fizician încearcă să descrie aceste paliere, atît de diferite și totuși atît de compatibile între ele, el își dă seama că, pentru a-și convinge colegii în privința acurateții portretului pe care îl obține
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
mai numeroase decît cele dintr-un joc de șah veritabil, fără a mai pune la socoteală că tabla pe care se mișcă piesele își schimbă structura în funcție de nivelul ierarhic pe care ne aflăm: într-un fel arată tabla la nivel cuantic și în cu totul altfel arată aceeași tablă la nivel stelar. Asta înseamnă că deosebirile sînt atît de mari încît nu numai că regulile de mișcare și piesele variază de la un prag la altul, dar pînă și tabla de șah
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
lui. Primul pericol este unul pe care fizicienii îl moștenesc din tradiția gîndirii filozofice: subordonarea cazurilor particulare la un adevăr de valabilitate universală. Altfel spus, superstiția potrivit căreia legile care guvernează domenii particulare ale realității (relația de incertitudine la nivel cuantic sau legea atracției universale la nivel planetar) trebuie să fie cazuri particulare ale unei legi universale, o lege din a cărei valabilitate fiecare domeniu își trage propriul adevăr. Cine împărtășește o asemenea superstiție crede că există un adevăr universal - o
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
care să desfacem apoi, bucată cu bucată, legile particulare. Potrivit lui Richard Feynman, numai așa ne putem împăca cu situația neplăcută în care se află fizica de cîteva decenii: neputința de a strînge într-un sistem coerent teoria gravitației cu cea cuantică. Nimeni nu se îndoiește că aceste niveluri de realitate există și că, la scara universului, sunt perfect compatibile unul cu altul, necazul e că, în privința înțelegerii lor, ele încetează să mai fie compatibile. Ceva ne scapă și nu știm ce
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
să spună. Oricum, mi s-a părut că spuneau lucruri interesante, deși vorbeau ca niște oameni beți - de fapt, Pablo nu părea propriu-zis beat, În schimb Bazil era, cum recunoscu el Însuși, magnetizat, Își simțea gîndurile ca pe niște fluctuații cuantice. Am intrat În joc și le-am oferit pentru Început cîte o cafea. Ca să-i Încurajez să continue, am luat și eu o votcă. De Roxana uitasem cu desăvîrșire - vorba lui Bazil, există lucruri mai importante decît dragostea; de exemplu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în aer nori de praf. Învățăturile maestrului Lin-Chi, puf. Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf. Visele și timpul; Jurrasic Park; Introducere în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher. Opere complete și apoi - Cărămidă cu cărămidă, Analiza și tratamentul disociației traumatice... Nu. Am scos cartea, un volum mare, cartonat, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf. Visele și timpul; Jurrasic Park; Introducere în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher. Opere complete și apoi - Cărămidă cu cărămidă, Analiza și tratamentul disociației traumatice... Nu. Am scos cartea, un volum mare, cartonat, și am deschis-o, cercetând rapid cu privirea pagina de titlu și apoi trecând la coperta a treia. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
esențializate la statuar sau punct. Tot așa cum noi nu suntem capabili să percepem unda. Ea trece pe lângă noi nu ca o senzație, ci ca o amintire, numai pentru că pretindem că știm atâtea despre ea. Unda se mișcă într-un timp cuantic, subtil, de o discretitudine infinit mai mare decât ne putem noi imagina, drept care o percepem în domeniul continuului și al permanenței. Câtă corectitudine și disciplină pe Creion! Cercurile lui sunt aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patru, adolescent, treizeci, matur și o secundă, bătrân. Repeți obsesiile vieții. Nici acolo timpul nu e un concept al Autorului. Prin extensie, un an e cât un mileniu, dar te trece pe scara sa rulantă până la un punct, încât legile cuantice îl obligă să se întoarcă după o curbă uriașă de șapte dumnezeiri și ceva, de unde plecase. Înțelegi, Mitică, de ce gândeam așa, te vedeam lângă mine, Infinitul meu Iubit. Nu se poate ajunge în Rai decât anihilând răul și răul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apucat să recenzeze opera lui Dumnezeu, aceea creată în șapte zile (luând în considerare și ziua de odihnă). Lipsa unei pregătiri științifice serioase nu-l face pe autor să aibă o anumită sfială atunci când se pronunță în probleme de fizică cuantică. Cu aplombul cu care Gigi Becali a declarat, la o emisiune TV, că n-a auzit de Nichita Stănescu și că nici nu-l interesează cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
filozofie)? Concret, pe baza cunoștințelor actuale, întrebarea devine: de unde își au originea spațiul și timpul, energia și materia generate de Big Bang? În special, de unde își trag originea constantele naturale universale apărute în punctul zero: sarcina de electron e, realitatea cuantică a lui Plank h, constanta lui Boltzmann k, viteza luminii c...? Mi se pare că în fața cosmosului și întrebarilor rezultate din explorarea sa, omul trebuie să se recunoască modest: orice dorință de explorare și sete de cunoaștere scoate în evidență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o forță vitală sau o energie cosmică, cum făcea Teilhard de Chardin, orientată către un "punct omega". În procesele singulare evenimentul este determinat de cazualitate, dar după aceea se desfășoară imediat după legile naturale, iar asemănător se întâmplă cu matematica cuantică. Dacă aș fi un biolog, în mod normal m-aș întreba: evoluția care se orientează de la sine nu îl face inutil pe Dumnezeu? Dar asemenea fizicienilor, biologul ar trebui să admită că, pe baza rezultatelor biologico-moleculare, existența lui Dumnezeu nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
era sclipitor cînd era vorba de probleme ce țineau de domeniul macrocosmosului și întîmpina dificultăți cînd era vorba de microcosmos. Așa se explică de ce teoria lui relativistă e valabilă pentru ordine de mărime mari și este inaplicabilă la nivelul mecanicii cuantice. Explicația acestei particularități ia în seamă tipul de gîndire în care excela Einstein: imaginația bogată și flerul intuitiv. Punctul lui forte nu era calculul matematic și nici inovația experimentală, ci fantezia. Așa se face că revoluția pe care a introdus
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
de bază a minții lui Einstein era că universul e inteligibil în totalitate, că așadar nu există felii din structura lumii care să nu poate fi înțelese complet. Acesta e motivul pentru care fizicianul nu a crezut în valabilitatea mecanicii cuantice așa cum fusese elaborată de Max Born, Schrödinger, Heisenberg și Niels Bohr, întrucît teoria lor admitea incertitudini și probabilități care însemnau ele însele tot atîtea lacune în domeniul cunoașterii. Mecanica cuantică lăsa de înțeles că nu totul e inteligibil și rațional
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
motivul pentru care fizicianul nu a crezut în valabilitatea mecanicii cuantice așa cum fusese elaborată de Max Born, Schrödinger, Heisenberg și Niels Bohr, întrucît teoria lor admitea incertitudini și probabilități care însemnau ele însele tot atîtea lacune în domeniul cunoașterii. Mecanica cuantică lăsa de înțeles că nu totul e inteligibil și rațional în această lume; nu totul poate fi măsurat cu exactitate. Există așadar o frînă transcendentală în constituția minții noastre care face ca în lume să existe mereu o parte de
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
lume să existe mereu o parte de mister la care nu avem acces. O asemenea frînă constitutivă nu putea însă să fie acceptată de Einstein. Lucru pe care de altfel i-l mărturisește lui Max Born într-o scrisoare: "Mecanica cuantică este cu siguranță impresionantă. Dar o voce interioară îmi spune că nu este încă lucrul cel adevărat. Teoria spune mult, dar nu ne aduce cu adevărat deloc mai aproape de secretul Bătrînului șnumele afectuos dat de Einstein lui Dumnezeuț. În orice
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
violent speculativă, încerc s-o surprind. Cred ferm, dar sper că cineva va descoperi o cale mai realistă, sau mai curînd o bază mai tangibilă decît mi-a fost dat mie să găsesc. Nici chiar marele succes inițial al teoriei cuantice nu mă face să cred într-un joc de zaruri fundamental, deși îmi dau seama că mai tinerii noștri colegi interpretează asta ca o consecință a senilității. Nu încape îndoială că va veni ziua cînd vom vedea cine a avut
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
nu pe Einstein, dar verdicul final nu va putea fi dat decît în momentul cînd teoria marcrocosmosului va fi cuplată cu cea a microcosmosului, în cadrul a ceea se numește "teoria unificată a cîmpului": punerea laolaltă a teoriei relativității cu teoria cuantică. Pănă atunci însă, nu ne rămîne decît să contemplăm neputincioși scena unei competiții la care noi, nespecialiștii în fizică, nu putem lua parte decît ca spectatori. "Relativitatea generală, așa cum a fost formulată de Einstein, este o teorie clasică. Nu există
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]