326 matches
-
ani ai regimului. Consecințele revoluției s-au făcut simțite și în domeniul artei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Rusia era deschisă la noi curente artistice, dezvoltate în Europa: impresionismul (cu pictori ca și ), fauvismul (cu Mihail Larionov sau ) și cubismul (). Alte curente au apărut în Rusia, ca suprematismul, care susține supremația formei pure în pictură. În poezie, mișcarea acmeistă a fost inițiată de către Nikolai Gumiliov, în 1911. Premiera operei futuriste "", de și Velimir Hlebnikov, a avut loc la 3 decembrie
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Lhote precum și cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeștri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influențat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic și în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viața boemă din acesta, care îi și inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
colaborează la publicația ""Corrente di vita giovanile"" - până la suspendarea ei - și ia parte la activitatea grupării revoluționare expresioniste ""Corrente"" fondată de Ernesto Treccani, împreună cu Renato Birolli, Aligi Sassu, Giuseppe Migneco, Gianni Dova ș.a. Realismul popular al lui Guttuso, influențat de cubism și de arta lui Pablo Picasso, câștigă o forță vehementă și explozivă în alegerea tematică antifascistă: ""Fucilazione in Campagna"" (tablou dedicat poetului Federico Garcìa Lorca), ""Fuga dall'Etna"". În 1942 obține Premiul Bergamo pentru tabloul intitulat "Răstignirea" ("La Crocifissione", 1941
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
(n. 17 septembrie 1921, Bazargic, județul Caliacra — d. 25 aprilie 1985, București) a fost un pictor român, reprezentant al cubismului. Din 1957 până în 1979 participă la aproape toate manifestările românești de peste hotare: URSS, R.P. Bulgaria, R.P. Ungaria, Egipt, Franța, Grecia, RS. Cehoslovacia, SUA, Uruguay, Mexic, Argentina, R.P. Polonă, Brazilia, Portugalia, R.P. China, , Mongolia, Turcia, Finlanda, diferite țări africane Împreună cu Eugen
Spiru Chintilă () [Corola-website/Science/311936_a_313265]
-
cubiștilor au o linie de profil aplicată pe o figură văzută frontal. Procedeul generează o iluzie optică interesantă, în care privitorul nu-și poate da seama daca portretul este vizualizat din față sau din profil (conform teoriei cubieste din ambele). Cubismul va genera anumite miscări satelit, cum este și cazul futurismului. Mișcararea nu-și mai propune doar descompunerea și recumpunerea fațetelor unui model, ci descompunerea și recompunerea fazelor unei mișcări. Pe măsură ce exprimentele avansează apare și curentul artei abstracte, în care legătura
Artă modernă () [Corola-website/Science/331060_a_332389]
-
mai jos) La 9 decembrie 1986 a fost inaugurat Muzeul d’Orsay; instalat în fosta Gară d’Orsay construită în 1900, muzeul găzduiește operele de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de la 1848 și până la nașterea cubismului. Muzeul face în acest fel tranziția între - preluând de la acesta operele artiștilor născuți între 1820 și 1870 - și Muzeul de Artă Modernă. Piramida de sticlă construită în mijlocul Curții Napoleon de către Ieoh Ming Pei a fost inaugurată la 30 martie 1989
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc, îl interesesează sculptura iberică dinaintea dominației romane, renunță la modele și pictează exclusiv din imaginație. Acest proces este încununat de realizarea tabloului "Domnișoarele din Avignon" (1907), care prevestește nașterea cubismului. Între anii 1908 și 1914 Picasso trasează împreună cu Georges Braque drumul unui mod revoluționar de tratare a formelor, care va căpăta denumirea de Cubism, de la articolul criticului Louis Vauxcelles: ""...ei disprețuisc formele, reduc totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
din imaginație. Acest proces este încununat de realizarea tabloului "Domnișoarele din Avignon" (1907), care prevestește nașterea cubismului. Între anii 1908 și 1914 Picasso trasează împreună cu Georges Braque drumul unui mod revoluționar de tratare a formelor, care va căpăta denumirea de Cubism, de la articolul criticului Louis Vauxcelles: ""...ei disprețuisc formele, reduc totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la cuburi"." În realitate, Picasso și Braque încearcă să reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafața bidimensională a tabloului, fără a folosi mijloace iluzioniste, să
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
picturi fără deosebiri între prim plan și fondul în perspectivă. Obiectele se descompun în părți elementare, pentru a fi din nou reconstruite pe suprafața pictată. Începând cu anul 1912, Picasso recurge la metoda "colajelor" (hârtie lipită, fr.: "collage", "papiers collés"), cubismul intră în așa zisă "fază sintetică". În felul acesta, Picasso reușește să accentueze și mai mult diferența între suprafața tabloului și relieful obiectelor reprezentate. Acești ani reprezintă pentru Picasso un punct de cotitură. Maniera de a picta dar și situația
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
XIX-lea-al XX-lea, Franța a jucat un rol major în marile curente și revoluții artistice occidentale: romantismul (Delacroix) și Géricault), realismul (Courbet), impresionismul (Monet, Renoir, Manet, Degas) și neoimpresionismul (Seurat, Van Gogh, Cézanne, Gauguin), fauvismul (Matisse, Derain, Vlaminck), cubismul (Braque, Picasso, Léger) și chiar suprarealismul (Duchamp) numără printre reprezentanții lor artiști francezi sau care au creat în Franța. La rândul său, Auguste Rodin a revoluționat sculptura la sfârșitul secolului al XIX-lea. Spre deosebire de mai multe țări care au o
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
care nu se regăsesc în natura reală. Pictura analitică a lui Cézanne transformă motivele într-un sistem de volume și obiecte și conduce, în special în redarea peisajelor, la structuri cristaline, în așa fel încât se poate prevedea trecerea spre cubism. Gauguin dezvoltă un stil decorativ cu tonuri de culoare violentă și forme simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul "sintetism", o încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Toulouse-Lautrec, influențat de gravurile
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX. Între anii 1908-1914 are loc în Franța cea mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii. Inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă vreme numeroși adepți. Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. ul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
la "Salonul de Toamnă", tablourile sunt expuse în galeria lui Kahnweiler. Louis Vauxcelles, criticul care a lansat termenul de "fauves"și care acum remarcă faptul că pictorul reduce toate motivele sale la "scheme geometrice, la cuburi". În anul următor, termenul "cubism" va fi din nou folosit, tot pentru a caracteriza o operă aparținând lui Braque, iar în cele din urmă, în anul 1910, operele lui Picasso sunt și ele apreciate ca fiind "cubiste". Nici Braque și nici Picasso nu au avut
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
nici Picasso nu au avut vreodată intenția să creeze pătrate sau cuburi, însă acceptă acest calificativ cu valențe inițial peiorative ca termen definitoriu pentru arta lor, la fel cum au făcut la vremea lor și impresioniștii sau fauviștii. În ciuda aparențelor, cubismul nu reprezintă distrugerea realismului, el pune sub semnul îndoielii doar realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut și nici unicul posibil - el este doar rezultatul pur al convenției. Kahnweiler scrie pe această temă
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
vor strădui să distrugă orice iluzie numai pentru a crea un nou tip de spațiu în pictură, o nouă manieră de reprezentare. Cea veche era bazată pe perspectivă, în schimb cea nouă pe apropiere. Grație acestei apropieri, a acestei intimități, cubismul prezintă ființe și lucruri într-o manieră în care nu au mai fost percepute. Dar, odată cu propunerea unei noi modalități de reprezentare se naște în mod necesar și o nouă concepție asupra lumii. Nimic nu este așadar mai greu decât
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
a polemicilor pe care operele pictorilor cubiști le stârnesc.Acești artiști sunt comparați cu "o bandă de răufăcători care se comportă în lumea artei ca niște huligani din viața de zi cu zi". Istoricii de artă disting trei faze ale cubismului: Prima fază, cunoscută sub numele de precubistă, durează până în anul 1910 și se află sub puternica influență a lui Cézanne și celebrei lui recomandări de a "reda natura prin intermediul cilindrului, sferei și conului". Braque și Picasso, care pictau în această
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
Braque și Picasso, care pictau în această perioadă personaje, peisaje și naturi moarte, nu se mulțumesc numai cu încercările de renunțare la perspectivă, ci aspiră mai ales să reducă motivele la forme geometrice fundamentale. Caracteristică pentru această fază (numită și "cubism ermetic") este înclinația artistului de a descompune obiectul reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate. Gama cromatică devine neobișnuit de sumară, bazându-se în principal pe tonuri de cafeniu și cenușiu. Ambii artiști realizează faptul că deformarea din ce în ce mai puternică
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
hârtie, va lipi pe desen fâșii de hârtie decupate dintr-o bandă care imită lemnul, realizând astfel primul său colaj ("collage"). Odată cu adoptarea tehnicii colajelor, pe care și Picasso va începe să o folosească, artiștii intră în ultima fază a cubismului - cea sintetică. Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute. Compozițiile perioadei sintetice sunt total eliberate de ceea ce mai rămăsese încă din iluzia planului profund din
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
mai esențiale trăsături ale lor, sinteza obiectelor prezentate. Sticla, de pildă, este sugerată cu ajutorul unor tăieturi verticale și orizontale, prima indicând forma profilului ei, cea de a doua, volumul. În timpul perioadei sintetice, pictorul Juan Gris, care s-a alăturat târziu cubismului, devine al treilea participant la acest dialog. Braque își expune lucrările pentru ultima oară la "Salonul Artiștilor Independenți" în Anul 1909. Picasso refuzase cu mai mult timp în urmă să mai participe la expozițiile Salonului. Numai cei care frecventează atelierele
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
atelierele celor doi artiști și cei care participă la expozițiile organizate la Galeria Kahnweiler au ocazia să cunoască lucrările lor, dar cei doi nu se pot plânge de lipsa adepților. Astfel, începând din 1911, artiștii care se pronunță de partea cubismului își expun lucrările într-o sală a "Salonului Artiștilor Independenți" și apoi la "Salonul de toamnă". În 1912, se organizează o expoziție strict cubistă intitulată ""Section d'Or"" la galeria "La Boetie", din inițiativa lui Marcel Duchamp. Cubismul se va
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
de partea cubismului își expun lucrările într-o sală a "Salonului Artiștilor Independenți" și apoi la "Salonul de toamnă". În 1912, se organizează o expoziție strict cubistă intitulată ""Section d'Or"" la galeria "La Boetie", din inițiativa lui Marcel Duchamp. Cubismul se va răspândi ca urmare a acestor expoziții, dar de multe ori picturile realizate sunt doar o caricatură a operelor aparținând protagoniștilor acestei mișcări artistice. Dintre cubiștii-imitatori (numiți și "cubisteurs"), mulți nu au înțeles principiile revoluției cubiste. După cum scrie pictorul
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
nu au înțeles principiile revoluției cubiste. După cum scrie pictorul și criticul italian Ardengo Soffici, "...ei par să deformeze, geometrizeze și cubizeze fără niciun scop și la întâmplare, ascunzând banalitatea lor înăscută și academismul". O excepție o constituie Robert Delaunay, inițiatorul "cubismului orfic" - termen propus de poetul Guillaume Apollinaire - care va crea opere absolut originale de inspirație cubistă. Juan Gris nu numai că reușise să înțeleagă și să-și însușească inovațiile cubiste, dar a știut să atragă atenția asupra existenței altor posibilități
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
nu numai că reușise să înțeleagă și să-și însușească inovațiile cubiste, dar a știut să atragă atenția asupra existenței altor posibilități de exprimare artistică. Printre artiștii din generația următoare, care au recurs la achizițiile tehnice și de concepție ale cubismului, orientându-se ulterior spre alte experimente, sunt de menționat Fernand Léger și Marcel Duchamp. Cubismul va avea însă consecințe mult mai durabile, inițiind toate mișcările importante în arta modernă europeană și americană. Fără cubism nu ne putem imagina colajele lui
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
să atragă atenția asupra existenței altor posibilități de exprimare artistică. Printre artiștii din generația următoare, care au recurs la achizițiile tehnice și de concepție ale cubismului, orientându-se ulterior spre alte experimente, sunt de menționat Fernand Léger și Marcel Duchamp. Cubismul va avea însă consecințe mult mai durabile, inițiind toate mișcările importante în arta modernă europeană și americană. Fără cubism nu ne putem imagina colajele lui Max Ernst, operele suprarealiste ale lui Joan Miró, realizările lui Roy Lichtenstein și, privind problematica
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
achizițiile tehnice și de concepție ale cubismului, orientându-se ulterior spre alte experimente, sunt de menționat Fernand Léger și Marcel Duchamp. Cubismul va avea însă consecințe mult mai durabile, inițiind toate mișcările importante în arta modernă europeană și americană. Fără cubism nu ne putem imagina colajele lui Max Ernst, operele suprarealiste ale lui Joan Miró, realizările lui Roy Lichtenstein și, privind problematica mai în ansamblu, arta pop, acele "ready mades" ale lui Duchamp sau, în sfârșit, întreaga artă abstractă.
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]