331 matches
-
sau cu ceea ce Blaga numise, În Trilogia culturii, „tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea În spațiul asociativ a unor elemente ținînd de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de mâna a doua, ele sunt de cea mai variată arhitectură, imitații ale manierei Mincu, stil Secession (ușă în potcoavă, balustrade învelite în niște enorme frunze de stuc, ca și făcute dintr-o ceară care, topindu-se, a rupt contururile), cubism platificînd acoperișurile și provocând astfel eroziunea suprafețelor pe timp de ploaie. Curțile în general au mici grădini. Cum însă casele sunt așezate unele la drum, altele câțiva metri îndărăt sau în fundul curților, străzile n-au linie și din păcate nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tradiția noastră națională. . - În general e just, comenta Pomponescu obiectiv, pentru a nu trăda vreun interes; depinde de aplicare. - Cum, domnule ministru, admiteți și dumneavoastrămodernismul? - Orice artă e modernă într-un moment dat. . - Nu e vorba de asta, ci de cubism, dadaism (convorbitorulamesteca noțiunile), după care casa nu mai e casă. Ușa e în fereastră și fereastra în pod. . - Sunt și lucruri frumoase, concepute cu moderație, admittotuși că s-au făcut excese. . - Apoi, când e în chestie o biserică, ruperea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
marchizele, gândindu-se că ar putea deveni un celebru dramaturg într-o zi. Niciodată nu s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când ar picta cu penelul. Dar deocamdată și-a cumpărat zeci de piese clasice franțuzești, le-a citit și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Înainte că nu se pricepea la pictură, dar cunoștea tablouri celebre, ca toată lumea. Cel de pe perete avea, după părerea lui, prea multe colțuri. Prea multe muchii și linii drepte pe fețele și mâinile celor pictați pe zid. Cum numeau așa ceva, cubism? - Nu chiar. Ceva-ceva, dar nu chiar de tot. - Mi s-a părut mie, fii atent. Cărțile astea pe care le ții grămadă peste tot. Îți iei ideile din ele? - „Mi-e egal dacă se spune că m-am folosit de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la războiul civil spaniol, al doilea război mondial, primul război arabo-israelian, războiul chino-japonez și cel din Indochina (Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson, Seymour, Rodger și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor de artă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului sau cubismului orfic în pictura franceză, între finele lui 1911 și începutul lui 1914, termen atribuit mișcării de către Guillaume Apollinaire la expoziția Secțiunii de Aur, în octombrie 1912, și desemnând pictori precum Marcel Duchamp, Francis Picabia, Robert Delaunay și Fernand Leger, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului au loc unele din cele mai importante expoziții colective: Van Gogh (1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906), Cezanne (1907), Braque (1908). Apărea, în 1912, broșura Du cubisme de A. Gleizes și J. Metzinger, iar în 1913, Les Peintres cubistes a lui Apollinaire, considerată ca un manifest al cubismului, scriitorul forjând chiar termenul de orfism pentru o facțiune disidentă în fruntea căreia se afla Frantisek Kupka. Prima expoziție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906), Cezanne (1907), Braque (1908). Apărea, în 1912, broșura Du cubisme de A. Gleizes și J. Metzinger, iar în 1913, Les Peintres cubistes a lui Apollinaire, considerată ca un manifest al cubismului, scriitorul forjând chiar termenul de orfism pentru o facțiune disidentă în fruntea căreia se afla Frantisek Kupka. Prima expoziție a futuriștilor are loc la Paris, în 1912, deși Marinetti își publicase manifestul în Le Figaro, din 1909. Primul Război Mondial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
441 a lui Dumnezeu, la care se referise Nietzsche. Întreaga perioadă care a urmat a evidențiat o luptă continuă de înlocuire a expresiilor trecutului, favorizând apariția unei multitudini de curente și orientări artistice, dintre care amintim aici doar Fovismul, Expresionismul, Cubismul, Arta abstractă sau Suprarealismul. Succesiunea lor extrem de rapidă, precum și schimbarea frecventă a modelelor artistice, filosofice și științifice ale epocii au produs o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii au luat diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Rouault sau Marc Chagall, care au materializat plastic expresiile unor nostalgii de tip mesianic 442, specifice reprezentării vizuale a sacrului. După cum am arătat deja mai sus, tot de la începutul acestui secol aveau să apară evidențele unei alte importante mișcări artistice Cubismul -, a cărei estetică orientată spre materialitate, deși nu urmărea deschiderea vreunei perspective spre arta religioasă 443, avea în centrul activităților creatoare personalitatea neegalată a lui Pablo Picasso, în ale cărui viziuni artistice aveau să pătrundă și unele influențe din sfera
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Totem și Tabu”, „Introducere în psihologie”; Carl Gustav Jung „Simboluri și transformări” „Psihologia inconștientului”. Albert Einstein „Teoria relativității”. Literatura, muzica și arta În cultura sec. XIX s au regăsit multe din principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Femei din Thaiti”, „Unde pleci?”; Vincent van Gogh -„Peisaj cu chiparoși”, „Femei din Arles”; Nicolae Grigorescu -„Car cu boi”, „Cap de fată”, „Atacul de la Smârdan”. Modernismul s-a caracterizat printr-o varietate de curente literar-artistice sau doar artistice: expresionismul, dadaismul, cubismul, suprarealismul, futurismul. -Expresionismul o insista pe aspectul dominant al realității; o pictura expresionistă se afla în relație cu filosofia iraționalistă; o a cultivat tehnica ilustrației și caricatura; o mulți dintre artiștii plastici au excelat atât în arhitectură , cât și în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Muñagorri-s io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom. — Ce dulce ogeac, și atât de deosibit de oroarea aia de living al cumnățichii, cu paravanele lui. Ați luat-o Înaintea la cubisme, don Parodi, care de-acum i s-a dus vremea. Io, În locu matale, aș da pe ușă c-o mână de Duco por Gauweloose. Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a dus să studieze timp de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de obsesia amănuntelor fizice, care o duse spre surse de inspirație ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oferim cu mare plăcere cazare gratuită la hotelul Sherbourne, semicentral, poziție excelentă vizavi de Muzeul nostru de Artă Modernă, renumit În Întreaga lume. Sună Încântător, dar sunt aici În interes de afaceri, nu ca să mă uit la tablouri de la Începuturile cubismului până mă ia durerea de cap. Până la urmă am țipat la el, desigur. Absolut inacceptabil, sunt o clientă fidelă, bla bla bla... Îl vedeam cum aruncă priviri disperate În căutarea unui șef care să-l salveze de englezoaica aia nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
viziune, cu portretul lui Gertrude Stein pictat în 1906 de Picasso. Punct de referință al evoluției artei moderne, tabloul, inspirat cel puțin ca structură de portretul lui Louis-François Bertin de Ingres, nu mai este văzut doar ca o premoniție a cubismului ci ca punct culminant al artei unui secol care se încheiase. Sunt și alte lucrări de după 1900 - de Matisse, Bonnard, Vuillard - expuse aici. Au fost alese pe criterii destul de neclare - prelungire a impresionismului(?) - și nu reflectă în nici un caz bogăția
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecând în revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar în plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul însemna deci o absență. ș...ț Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigând: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune în mod logic opoziția, pe de o parte, în raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe de altă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul plasticii moderne, am putea vorbi despre „imaginația discontinuă” a futuriștilor (fără, aici, cultul mașinismului), ca și despre „orfismul” - ca variantă a cubismului - unui Robert Delaunay; apropieri relative, desigur, atâta vreme cât ne aflăm în spațiul limbajului poetic, cu legile-i specifice. Și nu se poate trece nici peste sugestiile reținute din suprarealism, cu al său dicteu automatic, prezent aici în forme oarecum mai moderate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau cu ceea ce Blaga numise, în Trilogia culturii, „tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea în spațiul asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Fugă (poem dramatic în patru acte și un epilog), tr. Calistrat Costin, Bacău, 1996; Vingt-Cinq poèmes. Douăzeci și cinci de poeme, tr. și pref. Nicolae Tone, postfața Serge Fauchereau, Pierre Mazas, Laurențiu Ulici, Marin Sorescu, București, 1998. Repere bibliografice: Al. Hodoș, Dadaism, cubism et caetera, TA, 1924, 6; Doctorul Ygrec [I. Glicsman], Tristan Tzara, ADV, 1924, 12 447; Aderca, Contribuții, I, 223, 237, 238, ÎI, 529-533; Lovinescu, Scrieri, IV, 106, 675-678, VI, 167-168; Mihail Sadoveanu, Însemnările unui spectator, TA, 1928, 1; B. Fondane
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
în care acuză „critica postbelică românească” ca fiind „cea mai extravagantă școală a exagerărilor”, iar curentele literare nou apărute le consideră „deformări ale realității ce au devenit odioase”, deoarece „impresionismul a produs cele mai imposibile mostre literare”, odată cu „arta contaminată”: cubism, dadaism, futurism. Publică poezie Gerry Spina, C. R. Ghiulea, E. Marghita, Enric Furtună ș.a. și se reproduc versuri postume de A. Steuerman-Rodion. Proză semnează Maur S. Săveanu, Petru Gâdei, Adrian Pascu. Se remarcă rubricile „Siluete literare” și „Medalioane”, unde sub sigla
VITRINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290592_a_291921]