1,631 matches
-
o prăjină de loc, căruia Cucoana Maria îi schimbă destinația. Astfel, în 1854, pe acel loc, începe construcția unei mănăstiri din piatră și cărămidă. În 1860, Bosie moare, fiind înmormântat la biserica din Sirețel. Câteva luni mai târziu, moare și Cucoana Maria, iar biserica rămâne neterminată până în 1869, când în urma unor delimitări din Brăteni, suprafața respectivă este atribuită satului Brăteni, unde un grup de credincioși crestin-ortodocși, în frunte cu preotul Costache Costăchescu, continuă lucrările bisericii, ajungând să o sfințească în 1872
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
scria Mihaela Rădulescu. Articolul a fost publicat în contextul în care vedeta este curtată de mai multe televiziuni pentru o nouă emisiune. Deși retrasă din lumina reflectoarelor, Teo nu a ratat ocazia să-i dea o replică Mihaelei Rădulescu. Deși cucoana acum e chiar o doamnă de Montparnasse, să ne-nțelegem. A evoluat, s-a cizelat, s-a aranjat, iar s-a aranjat, iar și iar. Și totuși, undeva, cineva știe de ziare, de piață, de Vatra Luminoasă ascunsă acuma într-
Mihaela Rădulescu, un nou atac la adresa lui Teo Trandafir by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72055_a_73380]
-
nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste care trece, nestăpînită, viața oceanului. Bucățile sînt poezii, iar poeziile exerciții chinuite de eliberare. Eșecuri și
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
aer în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
ele. Despre cocoș și găină, despre începutul oricărui lucru, despre înțelesurile trebșoarelor, despre neînțelesul lor, despre mirare, despre minune, despre normalitate, despre forțarea ei. Intimitate și ritual. Acesta este desenul spectacolului. Stăm pe scenă, lîngă agitația actorilor, femei și bărbați, cucoane, culegătoare de OO, măicuțe - sîntem aproape de mînăstiri, nu? - golani, vizitiu, boieri mari sau mici, stăm lîngă Baba și Moșu', lîngă Cucoșu' și Găina. Stăm bine în poveste. Urmărim drumurile pe care actrițele le fac de colo dincolo. Scena se umple
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
strop de talent. Tare În perioadele istorice tulburi proliferează și înfloresc tarele economice, sociale și morale. Poveri Pentru românii aflați la mii de kilometri depărtare de cei dragi, îngrijorările și dorul de ei le înnegurează sufletele și le împovărează viața. Cucoane La casele mari și menajerele își dau aere de cucoane. Logodnă Nașterea nu este numai momentul intrării ființei umane în viață, ea este și momentul logodnei cu veșnicia. Nerealiști Cei ce nu se integrează în realitățile prezente sunt ori nostalgici
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
înfloresc tarele economice, sociale și morale. Poveri Pentru românii aflați la mii de kilometri depărtare de cei dragi, îngrijorările și dorul de ei le înnegurează sufletele și le împovărează viața. Cucoane La casele mari și menajerele își dau aere de cucoane. Logodnă Nașterea nu este numai momentul intrării ființei umane în viață, ea este și momentul logodnei cu veșnicia. Nerealiști Cei ce nu se integrează în realitățile prezente sunt ori nostalgici ori visători. Certitudine Orice certitudine trebuie pigmentată și cu un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pe care prea puțin le întîlnim în evoluția personajului din literatura română. O "clasă de mijloc" mai puternică, întotdeauna, decît extremele, le înrolează, din secolul XIX pînă către primul război, pe aproape toate aparițiile feminine din proza și teatrul nostru: cucoane și cuconițe, urzind intrigi și visînd măriri (e, firește, o diferență între obiectivele Vidrei, ale Chiriței, ale Acriviței și ale nevestei lui Stan Pățitul, dar între ele, totuși, nu se cască falii largi), dîndu-le copiilor, în genere, o proastă educație - n-
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
postfață și bibliografie de Mircea Braga. Textele sînt reproduse după ediția critică a comediilor lui Alecsandri, de G. Pienescu, tot Minerva, '73. Chirițele sînt patru, foarte cunoscute, toate: Chirița în Iași sau Două fete și-o neneacă, Chirița în provinție, Cucoana Chirița în voiaj, Chirița în balon. Toate stîrnesc, cum nota, nu fără maliție, Călinescu, emoții arheologice. Și constatarea că tocmai această "clasă de mijloc" a unei literaturi ca a noastră, lipsită de eroi, în sensul romantic, și cu atît mai
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
Pricină pentru care Chirița pleacă în voiaj. Șarjă a călătoriilor de plăcere, foarte la modă în epocă, și la a căror validare literară Alecsandri însuși a contribuit, și slavă a organului progresist pe care-l are, de bună seamă, orice cucoană. Mai puțin are, dacă vorbim de Chirița, ureche pentru dedicațiile dublate de-o ironie abia ascunsă, rudă cu acrostihurile capcană (cum se purtau în epocă, vezi farsa lui Hasdeu pe seama Convorbirilor literare) pe care Alecsandri, prin berbantul Agachi Flutur, i
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
scoală și stinge el. - Eu am plătit aici! - strigă cel dintâi. - Ai fost un prost... Uite, eu n'am plătit. Că mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
erau legați omenește și În vorbele și gesturile lor mereu era multă căldură. Slăbise mult, dar ce nu ar fi dat Victor, cel iubitor de femei frumoase, să aibă el un corp așa bine construit și să se Învârtă printre cucoanele deceniului șase când era șef de post, mergea țanțoș și arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
avea și ea un lighean ca orice doamnă care se respectă, din primul salariu și-a luat cea mai frumoasă rochie din oraș, o ochise cu luni de zile înainte, acum se plimba prin târgul din Năsăud îmbrăcată ca o cucoană, ca o artistă de film, cu un braț de flori în brațe și își căuta consătenii, nu că i-ar fi fost dor de ei, dar avea nevoie să se știe în sat că ea a ajuns o doamnă. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa mă cheamă, doamnă! - Uită-te bine la mine, mă mai cunoști!? - De unde să vă cunosc, doamnă? - Din maternitate, ții minte, aveam paturile apropiate... când... Nu mai continuă. Rafira îi luă vorba din gură: - Eheee, e mult timp de atunci, cucoană... - Așa e! Totuși, te rog să-ți amintești... Copiii noștri au venit pe lume doar la câteva minute diferență unul față de celălalt. Și Ina îl creionă mental pe băiatul care cu câteva clipe în urmă se aflase atât de aproape de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de împăcare a părților, o deplină conciliere. Ina se gândea în același timp și la Rafira, la cuvintele ei rostite atunci când ea încercase să-i spună că pe Vișinel îl simte acum, mai mult ca oricând, a fi copilul ei. Cucoană dragă, Lisandru al meu, spusese Rafira, nu e în stare să omoare o muscă, dar când e vorba de băiat, scoate fără să chibzuiască prea mult șișul pentru a curma glasul celui care ar îndrăzni să scoată un cuvânt împotriva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
închis ochii și mi-am ținut o secundă respirația. Un miros greu de tutun putrezit îmi bătu în ceafă. Mâna mea trăgea bara mai aproape, atingând din greșeală mâna cu degetele îngălbenite a bătrânului. Cu coada ochiului o cercetam pe cucoana din stânga. Buchetul ei de crizanteme răspândea un miros aproape grețos. Tijele cu măciulii albe în vârf erau ținute cu prețiozitate în sus ca să nu se îndoaie sau să nu se rupă, amețindu-ne cu dulceața lor. Ușile autobuzului închise și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în anunțul bătut cu negru în metal. Se înnoptase și 257 înainta acum prin ceață. Nu se mai vedea nimic afară. Smoke lowering down the chimneys, making a soft black drizzle. La următoarea stație nu coborî nimeni. — Câți ani ai? Cucoana cu crizanteme ținea de mână copilul așezat lângă ea. — Cum te cheamă? Copilul o privi nedumerit și încercă să-și elibereze mâna. — Mergi la grădiniță? Ochii copilului se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o privi nedumerit și încercă să-și elibereze mâna. — Mergi la grădiniță? Ochii copilului se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult? Vocea cucoanei răzbătea printre tijele crizantemelor. Copilul plângea în hohote, mâna lui se sufoca în palma ce-l strângea cu putere și se trăgea zadarnic în stânga și-n dreapta. — Pe cine iubești? Pe mama sau pe tata? Oasele lui fragile s-au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au frânt unul câte unul până când degetele i se umflară în palma ce nu le mai putu cuprinde și le dădu drumul. Mama își trase atunci copilul de pe scaun și se duse la ușa din spate. — Dar ce-am spus? Cucoana își ocrotea crizantemele cu dragoste la piept. — Nu se întreabă niciodată așa ceva un copil. Copiii sunt sensibili, nu știu ce înseamnă să iubești. Mama își ținea strâns de mână copilul, atât de strâns, că acesta urla ca din gură de șarpe. Atunci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme era de părere că fata o să-și strecoare mâna în buzunarul paltonului negru, el o să-i ducă ghiozdanul până la primul bistrou unde vor sta la o masă și vor mânca toate merele. Bătrânul proaspăt bărbierit socotea că se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne deplasam prin ploaie într-o carcasă metalică cu scaune, bare și oglinzi retrovizoare. Toți stăteau cuminți la locul lor, numai eu simțeam un gol în stomac și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în sec. Chiar atunci cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
părea de nesuportat. Voiam să mă întorc acasă. Dar oare chiar trebuia? 257 m-ar fi dus dincolo, dar cum?... când?... până unde? M-am cuibărit mai bine în palton și, prin noroi, în beznă, m-am întors în oraș. Cucoana cu crizanteme a mers o vreme în urma mea, apoi a cotit pe o străduță spre stația de metrou. Pe măsură ce mă afundam tot mai adânc în ploaie, începea să-mi pară rău că nu dezlipisem abțibildul cu chipul meu de pe ușa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia aștept să văd cum se așează noua ta rochie la prima probă! - Numai că, dragă Victore, zise Olga cu un ton imperativ, la probe vin singură. Mi-e teamă de cucoana asta, și rolul meu e să te apăr de ochii ei frumoși și alunecoși! Victor trată ca pe un fapt divers comentariul soției sale și spuse pe un ton alert: - Știi ceva, s-au închis toate alimentarele. E deschis numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o să am șansa ca viitorul să mă arunce-n tre cut? În ACEST trecut!... Amicul Horia Gârbea, Într-un eseu dedicat pa trupezilor literaturii face ...ordine În finalul schiței Bubico : „Era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, nu Bubico!”. Corect! Elisabeta Lăsconi (nume cvasi-necunoscut oamenilor de teatru) spune În rubrica ei din Adevărul literar..., că perechea românească a dramei lui Lessing Nathan Înțeleptul nu e romanul lui Gala Galaction Papucii lui Mahmud, ci Take, Ianke și Cadîr
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]