1,114 matches
-
frumosul poem Cu masca-n dogoare..., unde "rigăi" deportate "spre continentele vesperei" i s-au ars măștile, i s-a distrus întruchiparea pământească, dar "I-au împărțit doar numele și vinul,/ Iar mantia și chipul în dogoare,/ Lăsate într-un cufăr,/ Se vor păstra pân-la-nvierea Sa/ În scena următoare..." Tot în calitate de apologet al focului este celebrat Van Gogh. Pilduitoare sunt, în acest sens, și poemele: Calule galben de soare, Lume, lampă, petrecum..., Caii de foc și Cum sfârșit e acest veac
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
obsesii, fertilizatoare, structurante, dar și încorsetante, limitative: "A fi un spirit liber înseamnă nu numai a nu avea idei preconcepute, înseamnă și a-ți părăsi ideile îndată ce le-ai conceput. Ești mult mai sprinten când nu porți în spate un cufăr cu bunuri proprii. Și, bineînțeles, când ai luciditatea de a nu întreține nici un mit. Abia atunci, închizând cercul nu te întorci de unde ai pornit" (p. 85). Deși pare să definească spiritul liber, autorul aproximează, în fapt, și o definiție, în
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
evrei semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Reprezentanții bisericii spun că ar fi un argument de necontestat al faptului că Dumnezeu există, multe "suflete împietrite urmând să fie convertite la credință". Biserica Ortodoxă din Etiopia susține că are Cufărul Sacru. Obiectul de cult ar fi adăpostit în Biserica "Sf. Maria” din Aksum. Cufărul ar putea fi mutat din cauza lucrărilor de renovare la care va fi supusă biserica. Acest lucru va fi o șansă pentru creștini pentru a vedea Chivotul
Misterul "Chivotului Legii", pe cale de a fi elucidat () [Corola-journal/Journalistic/62545_a_63870]
-
fi un argument de necontestat al faptului că Dumnezeu există, multe "suflete împietrite urmând să fie convertite la credință". Biserica Ortodoxă din Etiopia susține că are Cufărul Sacru. Obiectul de cult ar fi adăpostit în Biserica "Sf. Maria” din Aksum. Cufărul ar putea fi mutat din cauza lucrărilor de renovare la care va fi supusă biserica. Acest lucru va fi o șansă pentru creștini pentru a vedea Chivotul Legii. Potrivit Bibliei, Chivotul Legii a fost ținut în Templul lui Solomon din Ierusalim
Misterul "Chivotului Legii", pe cale de a fi elucidat () [Corola-journal/Journalistic/62545_a_63870]
-
de Miriam, în suburbii. Se pare că mamei ei nu-i era pe plac Anglia, pe care o considera „o țară murdară", obsedată sexual, coruptă, plină de drogați și de familii destrămate. Cu șase luni în urmă își împachetase numeroasele cufere și se întorsese la Bombay, orașul natal al tatălui meu, lăsându-și soțul și cei doi copii în grija unei mătuși, sora mai mare a tatălui. Mamei Ajitei nu-i plăcea să trăiască în suburbiile locuite de albi fără servitori
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
parcă pașii unui tigru prin pădure. Apoi ușa s-a închis în urmă mea, neagră și grăbita, așa cum coboară noaptea peste Africa. s...ț Mici lumi ale orașului Valparaíso, părăsite, nu se știe când și din ce pricina, ca niște cufere - de care nimeni nu mai are nevoie - în fundul unui beci; nu se va ști cum au apărut și de ce vor rămâne pe vecie acolo. Poate că în tainice unghere, în sufletul orașului, se vor păstra de-a pururi pierdută măreție
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
tulburător. Sus, pe coline, înflorește mizeria în clocot frenetic de gudron și veselie. Iar jos, macaralele, debarcaderele, truda omului acoperă franjurul litoralului cu o mască pictată cu fericire trecătoare. Unii n-ating nici înălțimile, nici marea. Își țin într-un cufăr propriul infinit, bucată lor de mare. Și-l păzesc cum pot, lăsându-se învăluiți de uitare, ca într-o ceață. Uneori Valparaíso se zbate că o balenă rănită. Se clatină în vânt, agonizează, moare și reînvie. Aici fiecare ființă poartă
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
ghici / miroase iarba a bunici // bunicule acolo peste dealuri unde se lasă / soarele are ca oamenii casă / și dacă e singur cine îl vindecă / și de ce nu se schimbă cînd e duminică // n-are casă / n-are taine / n-are cufăr / pentru haine // bunicule cine azvîrle muguri / în copacii de pe dealurile anilor mei // binecuvîntarea / de zei // bunicule de ce-i atît de luminoasă / fereastra veche lîngă care stai // pe aici neîncetat își are-un înger / pedestru cale înspre Rai // bunicule pe unde
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
instalațiilor, conform tarifului afișat în vagoane. Capitolul 2 Transportul bagajelor Articolul 23 Definiția bagajelor. Obiectele excluse de la transport că bagaje. 1. Nu sînt considerate că bagaje decît obiecte destinate uzului personal al călătorului pentru călătoria să și sînt conținute în cufere, panere, valize, saci de voiaj, geamantane, cutii de pălării sau în alte ambalaje de acest gen. 2 Sînt, afară de acestea, admise la transport că bagaje cu condiția ca ele să servească pentru uzul călătorului: a) fotoliile portative sau pe rotite
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
un loc, cu condiția ca accesoriile lor să fie demontate și rezervoarele de benzină să aibă robinet de golire și să fie complet goale; de asemenea sînt admise săniuțele cu unul și două locuri, schiurile și velele pentru patinori. ... 3. Cuferele cu eșantioane (probe de marfuri) și alte obiecte care nu servesc la uzul personal al călătorului, precum și animalele închise în colivii sau cuști, care ar prezenta garanții suficiente de soliditate, pot fi acceptate că bagaje, daca tariful prevede această. 4
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
pierd și ochelarii, că fără ei nu văd pe ce să apăs. Însă nu e iminent. Până învăț cum să umblu cu aparatul, mai trece timp. Vorba e: încetul cu încetul, intru în rândul lumii. Computer - din ăla cât un cufăr - am. Acum, și mobil. Cine mă credea expirat... (De atunci, a și trecut timp. Ziceam că n-o să învăț cum se folosește aparatul cadorisit. Mă denigram. Altceva s-a întâmplat: nu s-a mai făcut vorbire, în casă, despre existența
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]
-
fragmente din scrieri cu circulație minimă, embleme și scheme cosmologice, în totul un spectacol de figuri simbolice pe care privirea cititorului le contemplă cu uimire contrariată, dacă nu chiar cu neînțelegere. E ca și cum ți s-ar cere să deschizi un cufăr ticsit cu antichități apuse, de al căror orizont nu te mai leagă nimic. Perioada aleasă de Radu Drăgan pentru selectarea textelor e socotită drept cea mai fastă din cursul alchimiei renascentiste: ultimii cinci ani din secolul al XVI-lea și
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
renovată și consolidată de mai multe ori, în timpul vieții scriitorului, cu ajutorul arhitectului George Trifu, în 1930, 1932, 1941, 1942. Ar mai fi de menționat că Puia Florica Rebreanu indică în prefața jurnalului (Istoria unui jurnal) anul renunțării la posesiune, 1947: „...cufere întregi de documente (mai ales cele transportate la București, după vânzarea casei de la Valea Mare, în 1947), donate Academiei rămăseseră neclasate...” (p. XIII). Așadar, proprietatea lui Rebreanu, înstrăinată după trei ani de la moartea scriitorului, devine casă memorială în 1964, în
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
lăcaș al morților pe ale cărui străzi umblam ținându-l pe tata de braț, speriat de ferestruicile goale și de certitudinea că suntem pândiți dintre arinii din piață pe vremea când nu lipsea nimic din casă, mama la etaj parfumând cufere, ceașca bunicii pe farfurioară și ea fixându-mă cu o privire ca dintr-o fotografie care străbătea generațiile venind de la un picnic de cucoane cu bandouri pe cap și domni cu guler de celuloid iar eu întrebându- mă dacă toată lumea
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
dacă toată lumea va continua să rămână aici așa într-o conversație pe care pendula o înăbușea în inima încetinită, într-o după-amiază am dat peste ceașcă și farfurioară pe un colț de masă și scaunul gol, în altă după- amiază cuferele de la etaj au încetat să mai aibă parfum doar că atunci erau automobile în curte, domni care mă ciufuleau cu o milă prietenoasă - Orfanul în timp ce slujnicele de la bucătărie îngrămădeau flori în căruciorul de unde mi s-a năzărit că mirosul din
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
de la etaj au încetat să mai aibă parfum doar că atunci erau automobile în curte, domni care mă ciufuleau cu o milă prietenoasă - Orfanul în timp ce slujnicele de la bucătărie îngrămădeau flori în căruciorul de unde mi s-a năzărit că mirosul din cufere se evapora încetișor, bunicul cu cravată el care nu purta cravată, folosea un nasture de aramă ce-i închidea gâtul și tata desprinzând hățurile din belciug, l-am văzut oprit pe o creastă înainte să o ia din loc iar
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
fel, aproape totul lipsește, aceleași scări, aceleași vaze mari, aceleași draperii, calul care n-a mai fost încălecat și tata pe scara din spate, la sfârșitul după-amiezii, trăgând în iepurii de câmp în timp ce târgul mustea de fantome și parfumul din cufere era înlocuit de înmugurirea rufelor, bunicul a murit cu ani în urmă și nimeni nu ne-a mai vizitat în afară de doi bărbați de vârsta lui cu un nasture de aramă închizându-le gâtul și pe care la rândul lor nu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
în drum spre hambar - Du-ți catrafusele la etaj mâine și mama neînțelegând, ba înțelegând, ascultătoare cărând o lădiță pe scări în sus în timp ce colegele slujnice o pândeau tăcute cu ciudă sau părere de rău nu știu, închipuind-o printre cufere gravidă cu fratele meu, cu mine și pe urmă pe o banchetă în așteptare, nu-mi amintesc să ne fi atins, miamintesc de pieptenele care cobora pe păr după cum îmi amintesc (dar să fie oare amintiri sau episoade pe care
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
să le tăiem și ne urmăreau resemnându-se, păsări (nu tucanii din lac, nu găile, altele mai grase, mai mari, sfâșiindu- le cu ghearele și ciocul pielea umflată) o mâță în birou adulmecând o cutie de conserve cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat de obraz, mi-a fost frică să nu mă sărute - Vino-ncoa’ și slavă Domnului
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
l-am mai văzut, uneori mi se pare că-l zăresc pe arie, deschid fereastra și m-am înșelat, cine știe dacă prepelicarii nu l-au doborât la pământ și vreo jumătate de duzină de cartilagii prin măceși, tata dintre cufere - Să nu mă lași către un tricou și niște fuste de care bunicul și-ar fi bătut joc - Boarfe fără gură și bătându-și joc de fuste cum își bătea joc de tata - N-ai fost niciodată un bărbat adevărat
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
de focă. Până și zmeii sau Muma Pădurii care pregătește otrăvuri, ba chiar balaurii cu n capete aveau ceva fragil, delicat, încât ai fi zis că adie sub ochii tăi ca niște pânze de păianjen.” (p. 151) Abandonată într-un cufăr laolaltă cu alte vechituri, cartea din poveste începe să degaje mirosuri insuportabile. Este repede vândută la un anticariat. Noroc că anticarului i se tociseră binișor simțurile. Iarăși noroc, o nepoată a acestuia, destul de șleampătă, îmbrăcată ca vai de ea și
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
și anume nostalgia. Tim Burton își invită eroii copilăriei, adolescenței și ai unei tinereți zbuciumate artistic pe aceeași scenă ca la un carnaval în cinstea sa. Este ca și cum ai răsfoi vechi benzi desenate, sau cum ai descoperi cărți vechi întrun cufăr prăfuit sau jucăriile stricate, strâmbe ale copilăriei. Monștrii lui Burton, chiar și cei mai terifianți, au pasiunea măștii, au ceva din figurația spectacolului de carnaval, chiar și când ucid te întrebi dacă în locul sângelui nu este cumva suc de roșii
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
morcovi, ceapă, ori să spăl marmitele și să servesc la masă. Îmi place enorm să se simtă oamenii bine în preajma mea, să adun, să deretic, să calc rufe-n neștire, să aerisesc. Și să ordonez, indiferent ce: rafturi, mese, birouri, cufere, biblioteci, colecții, garderobe, pahare, farfurii, creioane în cutii. Orice. Apropo de asta, interesant e că până pe la 40 și ceva de ani, când m-am lăsat de fumat, am cultivat în ce mă privește horror vacui. Masa de scris, ca
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
e spinoasă și răscolitoare, nu se poate fixa. Nu-i mai puțin adevărat că face din asta un tic al cărții, până la urmă agasant. Încât mă și hotărăsc să renunț. G.G.: „Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii.” Frază care îmi aduce aminte că trebuie să verific dacă am fost destul de scrupulos în a arunca din casă acel cufăr, acea cutie de carton. Una e să păstrez
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii.” Frază care îmi aduce aminte că trebuie să verific dacă am fost destul de scrupulos în a arunca din casă acel cufăr, acea cutie de carton. Una e să păstrez jurnalul de la școala primară, al cărui autor am fost autorizat să-i zic copil tâmpit, și cu totul altceva ar fi să păstrez ieremiadele diaristice din adolescență, ori producția de versuri tânguioase
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]