374 matches
-
înapoi pe refugiați și a-i aresta pe contrabandiști. Este un prilej de reevaluare a existenței de până atunci, de renunțare la frivolitate și la aventurile nesatisfăcătoare în planul aspirației (întrerupe chiar și relația stabilă cu Marusea, iubita sa), de cufundare în meditație, în compania cărților preferate (Tolstoi, Dostoievski, Andreev), a Bibliei și a calculelor matematice, care îi dau sentimentul accesului la infinit. Altfel spus, Ragaiac se află în căutarea propriei identități, cea de adâncime, netrucată de avatarurile existenței cotidiene, și
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
alteritatea lumii, devine, în viziunea autorului, simbolul poeziei înseși, definită ca formă pură, abstractă și înghețată: „Poezia e o formă de-a fi singur în mijlocul celorlalți și împreună cu ei în singurătate. În același timp o evaziune și o mai profundă cufundare. O liniștire a contrariilor: scoică revărsată, râu pietrificat.” Spre deosebire de poetica lui Ion Barbu (la care uneori trimite), poetica lui A. este una deliberat „prozaică”, în care retorica discursivă, temperată prin ironie și autoironie, se concretizează într-un vers de notație
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
printr-un al doilea aspect caracteristic, „tristețea metafizică”. Aceasta se extinde treptat în universul autorului odată cu volumele În marea trecere, Lauda somnului, La cumpăna apelor, unde are loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
urechea lui. Încearcă să prindă cuvintele. Dar vorbele au o frumusețe ciudată, lipsită de sens. O limbă pe care n-a mai auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților. O limbă care nu cere înțelegere, ci doar cufundarea în ritmul ei unduitor, în suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
recunoască și să-i asigure o protecție divină, copiii și oamenii maturi, când sânt bolnavi, sânt așezați pe pământ și uneori chiar îngropați. Ritul echivalează cu o nouă naștere. Îngroparea simbolică, parțială sau totală, are aceeași valoare magico-religioasă ca și cufundarea în apă, botezul. Bolnavul este regenerat, se naște încă o dată. La fel se procedează pentru iertarea unui păcat sau pentru vindecarea unei boli a minții (aceasta din urmă prezentând pentru colectivitate un pericol la fel de mare ca și crima ori boala
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru a coborî Într-o copcă făcută parcă anume pentru ea. După fiecare cufundare În apa Înghețată, babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la Dumnezeu ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici un caz nu mai gândea nimeni. Lung era vesel: „Doar la ocazii de astea, nunți și botezuri, vă mai putem vedea” Și vorbirile dintre noi trei durară cât străbăturăm câmpia. Apoi casa învățătorului. A doua zi botezul, biserica, preotul, lumânarea cufundării în apă, și, peste toate, razele soarelui căzând aurii prin ogivele cupolei. Acasă, timpul încă ușor friguros, împiedica lăsarea deschisă a ușii din cerdac. Ca atunci în ziua nunții, mă oprii în fața arlechinului ce stătea nemișcat în rama tabloului; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ziua în care se născuse, nașterea sa amestecându-se în mintea ei cu furtuna cea mai sălbatică la care fusese martoră, cu sfârșitul foametei și cu miracolul argintiu al ploii. Acolo, în mijlocul haosului, chipul fiului ei exprima o seninătate rară, cufundarea într-o lume diferită de cea în care se născuse. Gătea doar pentru Sampath, lăsând-o pe Ammaji să se ocupe de masa pentru restul familiei, căci judecata lui era singura în care Kulfi avea încredere. Muncea aproape toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să mă daurească. Ridica doar din umeri, atentă la cine știe ce cufundări. O priveam încordat, gândindu-mă dacă face să-i spun. Și ce să-i fi spus? Ce rost mai are să-i spui unei femei, după aproape douăzeci de ani, că ai fost amețit de ea și nu ai știut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o gânganie mizerabilă. Versurile le scrisese Țoștea, bibliotecarul care preda și muzica la clasele ciclului doi, apoi... Mă pierd în câte un astfel de cuvânt ca într-o cufundare în mine, amețit de plutirea în vălătuci de timp, toropit de plăcerea aceasta difuză de a vedea cum un cuvânt doar, un cuvânt mort, poate rechema minciuna amintirilor, cum poate ordona clipe și trăiri altfel disparate. Probabil Moartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pipăindu-se cu limbile, ca și cum și-ar degusta obrajii, urechile, negurile, ciozvârta de timp în care i-am uitat și pe ei încremeniți. 29tc "29" Uneori, în dimineți ca acestea, liniștite, înrourate, coborând pe Bulevard, am senzația aproape fizică a cufundării în text. Aproape simt cum, abia coborât din autobuz la Universitate, deja fac primul pas în text. Același vechi, cuprinzător și colcăind de viață text. Nu l-am știut până nu demult pentru că, probabil, nu mi-a fost dată voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
M-a rănit, adeseori, lectura tâmpă, rea a cărților mele. Am suferit atunci pentru cărțile mele. Am suferit din acea neștiință a coborârii în text. Nu-mi fusese încă îngăduită intrarea în text. Nu mi se arătase încă drumul coborârii, cufundării, înaintării. Nu primisem Luminarea. Coborând, acum, toate acestea îmi sunt parcă străine. Pot sta, ca în astfel de clipe, în fața vitrinei, privindu-mi ultima carte. O carte între alte cărți. Un semn între alte semne. O ieșire din textul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu îi zic benzină și, dintr-un minim self respect, continui să nu mă otrăvesc cu ea) și de douăzeci și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara când treceam eu simțind nevoia să mă „îmbărbătez“ pentru cufundarea în criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au rămas vestiți, din Europa și până în îndepărtata Arabie, pentru capacitatea lor naturală, aproape vrăjitorească, de a percepe clipele exacte, când trebuiau realizate diferitele etape de călire a miezului de fier și de carbon. Tradiția orală atribuia efecte miraculoase și cufundării, mai mult sau mai puțin ritualice, a metalului încins la roșu, în apele miticului râu Tangus. Faima acestor spade europene, putea fi egalată numai de teribila sabie curbă asiatică, din oțel de Damasc, renumitul agen clich, aceasta, desigur, în contextul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu temperatura corpului uman). Cantitatea de apă rece adăugată, se apreciază astfel încât, atunci când se introduc picioarele în lighean, să nu deverseze. Dacă nu s-a răcit corespunzător, după apa rece adăugată, se mai așteaptă să se mai răcească. Operația de cufundare a picioarelor și a mâinilor, concomitent, în același lighean, am făcut-o în camera de baie, stând pe capacul WCului. Ținerea mâinilor și picioarelor în ligheanul cu apă și cu plante a durat 20 de minute. Alăturat am pregătit și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pregătit și un lighean cu apă rece curată. După ce am scos mâinile și picioarele din ligheanul cu plante, le-am cufundat în ligheanul cu apă rece și le-am scos imediat. Apoi am tras șosete de bumbac, pe picioarele ude. Cufundarea în apă rece, după baia caldă, este recomandată de părintele Sebastian Kneipp, pentru închiderea porilor pielii și pentru contractarea vaselor de sânge. Ligheanul cu fiertura de plante, l-am acoperit cu o folie de plastic și l-am lăsat în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pahar, se rotește privirea, pentru ca sucul să ude cât mai complet ochiul. Apoi se îndreaptă capul în poziție verticală și se înclină spre spate, pentru ca sucul să pătrundă în ochi, până ce sucul iese prin nas. La o ședință, se repetă cufundarea ochiului în sucul de castraveți, de 2 - 3 ori. Eu am aplicat tratamentul cu suc de castraveți și înainte de îmbolnăvirea totală a ochiului stâng. Atunci am obținut o limpezire totală a acuității vizuale. Eliminarea retinei dezlipite a ochiului stâng s-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
știa că, din tact sau din indiferența tinereții, nu vor căuta să intre în vorbă cu el. Rămase un timp în adăpostul lui, trăgând în nări mireasma plantelor, uitându-se cu satisfacție la marmura udă și anticipând cu plăcere fiorul cufundării în apă. Se întoarse ușor, privi de partea cealaltă a bazinului și-l văzu pe George McCaffrey care tocmai intrase în sală. George se uita la bazin și la scena umană. Nu era prea interesat de femeile aproape goale, priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut fi copac sau spumă de mare...), fie cufundarea în singurul tărâm aproape de satisfacerea visurilor, cărțile: Citeam greața de Sartre și ore franceze / de Ion Pop și sfârșitul războiului lumii de Llosa / Între timp multă trăncăneală cu de-alde Dante / Emily Dikinson, Gregory Corso, / Jorge Lezama Lima, Tudor Gheorghe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
agnostici, temătorilor de muieri /(...)/ și nepotriviților la roata mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de somn. De-aș face parte din rândul acelor oameni pe care cărțile reușesc să-i adoarmă mai repede și mai bine decât cel mai puternic somnifer, ar fi simplu. În cazul meu, însă, nu există decât două soluții: 1)cufundarea totală într-o lume absolut nouă și 2)aruncarea cărții. Mă bate, totuși, gândul ca, de acum încolo, să optez numai pentru prima soluție. Nu de alta dar, cred eu, din fiacare carte ai câte ceva de învățat. Chiar și din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu pieptarul (cu excepția ședințelor comportând o călătorie în lumea de dincolo), reprezintă de
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
așa, așa? Era greu să-l potolești fără să renunți la justețea pedepsei. La sfatul unui vecin, într-o zi l-au dezbăcat pe băiatul furios și bătăios, au umplut baia cu apă rece și l-au aruncat acolo. Șocul cufundării în apa înghețată I-a făcut praf opoziția, iar tratamentul a fost folosit și în alte ocazii cu același succes. Tremurînd ușor, era șters cu prosoape moi în fața focului din living, apoi dus la culcare cu păpăușa lui. înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sens al pierderii sufletului decât cel biblic. Toate gândurile par gemetele unei râme călcate de îngeri. Nu poți pricepe ce înseamnă "meditația" dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sânt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muțenia cosmică îți spune atâtea lucruri, că lașitatea te împinge în brațele acestei lumi. Religia-i o revelație atenuată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]