232 matches
-
Dar el nu e doar un extremist de dreapta, ci și unul furios ca un taur când vede roșu, și căruia îi displace tot ceea ce în general place și invers. Le Clézio nu l-ar fi băgat, probabil, în seamă, cufundat cum îl știm în natura primară a insulei pe care n-o părăsește decât ca să încaseze Premiul Nobel, dacă Millet nu s-ar fi pronunțat cu privire la stilul romanelor lui în termeni nu dintre cei mai frumoși. Cum s-a pronunțat
Câte feluri de fanatisme există? () [Corola-journal/Journalistic/4218_a_5543]
-
vor continua și de acum încolo s-o facă la fel de nestingheriți. Primii s-au dumirit singuri, ceilalți vor avea pe veci urechile astupate la orice tentativă de a le pîngări zeul. De aceea, nu poți să-i spui unui om cufundat zilnic în ritualul fantasmatic al degustării de iluzii televizate că, prin ceea ce face, e robul inconștient al unei păcăleli colective. Dacă totuși o faci, va ridica nepăsător din umeri și-și va vedea mai departe de satisfacerea imaginară a nevoilor
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
lectură", așa începe unul dintre modulele prozei. Melanjul de registre (parabolic, livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
de baștină și cu atît mai puțin a vreunui coleg care o depășește prea mult). Ca atare, în fața noii infamii (Irina Coroiu fiind de fapt al treilea filmolog expulzat de la Cinematecă în acest an), nu m-am mai adresat ,,Biroului" cufundat el însuși în mizerie (din care Alex. Leo Șerban s-a recuzat, demisionînd din Asociație și din Uniune). De data aceasta, am schițat un proiect de Moțiune în ipoteza definitivării lui împreună cu unii colegi independenți, în speranța enunțării publice a
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
rând. Și nimic nu este mai important în societate decât limba. Ea este evocată ca element comun obligatoriu, ce creează posibilitatea unui pact al scrisului, dar și al cititului ori al receptării critice: „printre diversele dezordini în care ne aflăm cufundați azi, una e haosul în domeniul limbii (...) și e nevoie să ni se amintească permanent de răspunderea pe care o poartă poeții și criticii noștri în ocrotirea limbii noastre” (p. 403). Eliot recunoaște că a dorit să se exprime în
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
are un ou, puii călătorului sunt de-acuma mari. Mehală zâmbea, iar la Purim cumpăra zahăr candel lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sau acelor autorități care simți că te vor înțelege și te vor ajuta. Succes! Atât de puternic fusese efectul acelui scurt fulger luminos încât abia dacă mai simțea atingerea mâinilor care-l împingeau înainte. Avu senzația unei prăbușiri. CAPITOLUL I CUFUNDAT ÎN NOAPTE, satul alcătuia un tablou ciudat, atemporal. Fara mergea pe stradă lângă nevastă-sa, cu un aer foarte mulțumit. Văzduhul era plăcut ca vinul. Se gândea vag la artistul venit din Orașul imperial, care realizase ceea ce teleecranele numeau (își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a spus curcanului, dar ăla susține că n-are nici un chef să fie ținut încă o lună sau două departe de familie și pe deasupra să mai și plătească costul vreunei călătorii de la o stea la alta. Fara rămase o clipă cufundat în meditație. Când deschise, în cele din urmă, gura, glasul îi tremura de o furie abia stăpânită: - Va să zică îi lasă să scape ușor. Foarte deșteaptă treabă. Adică ei nu-și dau seama că nu trebuie să cedeze nici o palmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
bulevardele lui largi și drepte tăiate geometric. Se mângâia cu amăgirea că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată de arome, cu florile calde, lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stând demn și înfruntând ploaia. Picurii, în pianissimo, pornesc la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
unui lac. Thaw și Ruth coborîră și o găsiră pe prietena mamei lor așteptîndu-i într-o mașină. Ruth se așeză în față, lîngă ea. Era o femeie măruntă, cu o gură strînsă, care brusca schimbătorul de viteze. Thaw, amorțit și cufundat în fanteziile lui sexuale, se așeză în spate, fără să asculte conversația. — Mary mai lucrează la manufactura aceea? — Da, domnișoară Maclaglan. — Păcat. Păcat că taică-tău nu poate obține o slujbă mai bună. Organizațiile astea în aer liber pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou, uneori mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor. Un GAZ opri lângă trotuar, în dreptul ei. Un tânăr în pufoaică și cu căciulă cu clape, kaki, înfundată pân-la sprâncene (căciulă militară, căreia i se smulsese cucul din frunte), o strigă din cabină: "Mario! Maria!" Fetei îi sări inima, cufundată cum era în lumina intensă, sferică, a poveștii lui Cedric, dar zâmbi când îl recunoscu pe băiat. "Ionel, Ionelule, nu mai bea, băiatule...", îi cântă apropiindu-se de mașina albastră de teren. "Las' să mă râdă fetele, să fiu eu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numeroși decât cei vii. Privind în josul coastei, Sebastianus îl văzu urcând spre el pe Maliban, negru la față. Simțindu-se judecat de privirea lui severă, căută în zadar să-i spună ceva. Mintea sa era goală, incapabilă să mai reacționeze, cufundată parcă într-o negură. Probabil că alanul își dăduse seama în ce stare se afla, căci se opri la un pas de el și îl fixă cu o expresie ciudată, ezitând parcă. — Ce e? îl întrebă. întunecat, Maliban răspunse printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fiind născut sărac, Azi doarme-n pat de trențe, drept perină - un sac; Desculț îmblă pe uliți, de visuri, mintea-i plină; {EminescuOpVIII 307} Gândea că lumea-ntreagă la dânsul o să vină, Și-n lungile-i mizerii, ca-n mare cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat. În gândul lui avut-a amoruri cu regine, În gând zidi palate și a plantat grădine Pentru femei ce viața și-o-nchină la plăceri Și trupul de zăpadă și-l scaldă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noaptea. La un moment dat, după ora unu, începu să se zvârcolească atât de rău, încât ea se trezi din propriul somn agitat suficient cât să-i pună o mână pe umăr. —Nu-ți face probleme, mormăi ea, pe jumătate cufundată încă în vise. A fost doar un cuvânt. Pe la trei, se trezi în patul gol. Îl auzi în bucătărie, agitându-se ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adâncit În traducerile din Sapho, fiului său Lefty Începuse să-i pară bătrân. Milton se surprindea că se enervează sau că e neatent. Aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie, asta simțea Milton când Îl vedea pe tatăl său cufundat În lumina de la birou, proiectându-și În afară buza de jos, umedă, și explorând o limbă moartă. În ciuda caracterului lor secret, ca În Războiul Rece, fragmente de informații mai ajungeau și la noi, copiii. Amenințarea din ce În ce mai mare care plana asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gretta îl ascultă fascinată. George devine neliniștit. De acum, ochii lui se transformă în camera care o urmărește exclusiv pe Gretta, înregistrând periferic conversația celorlalți: „Era soția lui. Sprijinită de balustradă, asculta ceva. Gabriel, surprins de liniștea în care sta cufundată, își încordă urechea, ca să audă și el. Dar nu prea auzea mare lucru, în afară de zarva râsetelor și disputei de pe treptele din față, de câteva acorduri la pian și câteva note cântate de glasul unui bărbat. Stătea nemișcat în întunericul holului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la Café de Paris. O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o împrejmuiesc. Pornește apoi pe străzi. Dincolo de poarta boltită în piatră, un tînăr repară o bicicletă. E același, desigur, cu cel care a adus harta orașului. Mai în deal, vila cu oglinzi de Veneția pe pereții salonului de la parter stă cufundată în liniște. Doar sus de tot, pe balconul de la mansardă, o femeie tînără, cu bonețică și șorț, după tipic, scutură cîrpa cu care a șters praful. Te aștepți ca, din clipă în clipă, să iasă pe ușa centrală conașul, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din Frankfurt, de cum a ajuns acasă (și deja de pe aeroport), a făcut o viroză reactivă cu febră de 40 de grade. Dezimunizat complet după câteva decenii de spațiu aseptic german, organismul omului nostru, proiectat din istorie în mahalaua istoriei și cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat. Sigur că nu în orice loc din România amicul meu ar fi trăit același lucru. Șansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuși al unei realități care între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]