227 matches
-
zice el. Arminda Îmbătrînește În slujba stăpînilor legîndu-și soarta de a lor, fără să pună Întrebări, fără să scoată o vorbă de ani de zile, Îi iubește pe toți și le calcă rufele sau stă pe un scaun din bucătărie cufundată În tăcerea ei, uneori reușește să-l zărească pe domnul și niciodată n-a judecat-o pe doamna, copiii sînt copii, Julius e cel mai bun și Într-o bună zi o să moară și ea și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noaptea. La un moment dat, după ora unu, începu să se zvârcolească atât de rău, încât ea se trezi din propriul somn agitat suficient cât să-i pună o mână pe umăr. —Nu-ți face probleme, mormăi ea, pe jumătate cufundată încă în vise. A fost doar un cuvânt. Pe la trei, se trezi în patul gol. Îl auzi în bucătărie, agitându-se ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mișună pești stranii. Căci Somnul Înfrățește chipurile istovite ale zilei, iar noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a orașelor, fețele a milioane de oameni sînt ciudate și Întunecate ca timpul. Cufundați În Somn, sîntem toți singuri și goi, cufundați În Somn, sîntem uniți În inima nopții și a Întunericului, sîntem frumoși și stranii cînd dormim, căci murim În Întuneric, dar nu cunoaștem moartea, nu există moarte pe pămînt, nici viață, nici bucurie, nici durere și nici măreție, ci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și șuncă și făină și carne - se adăugau acum, cu o familiaritate și un farmec de neuitat, toate zgomotele și mirosurile ciudate ale circului care se instala. Rulotele galbene, cu aspect vesel și confortabil, În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui lac. Thaw și Ruth coborîră și o găsiră pe prietena mamei lor așteptîndu-i într-o mașină. Ruth se așeză în față, lîngă ea. Era o femeie măruntă, cu o gură strînsă, care brusca schimbătorul de viteze. Thaw, amorțit și cufundat în fanteziile lui sexuale, se așeză în spate, fără să asculte conversația. — Mary mai lucrează la manufactura aceea? — Da, domnișoară Maclaglan. — Păcat. Păcat că taică-tău nu poate obține o slujbă mai bună. Organizațiile astea în aer liber pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou, uneori mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-a venit nici până la ușă. Dar din clipa în care am ieșit din biroul lui am știut că nu-l voi mai putea privi ca înainte. 2 Draperiile de catifea erau bine trase, astfel că, de afară, casa părea cufundată în beznă, iar Costache se culcase deja, la ora patru după-amiaza, ca pentru noapte. Băuse două pahare cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau acelor autorități care simți că te vor înțelege și te vor ajuta. Succes! Atât de puternic fusese efectul acelui scurt fulger luminos încât abia dacă mai simțea atingerea mâinilor care-l împingeau înainte. Avu senzația unei prăbușiri. CAPITOLUL I CUFUNDAT ÎN NOAPTE, satul alcătuia un tablou ciudat, atemporal. Fara mergea pe stradă lângă nevastă-sa, cu un aer foarte mulțumit. Văzduhul era plăcut ca vinul. Se gândea vag la artistul venit din Orașul imperial, care realizase ceea ce teleecranele numeau (își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a spus curcanului, dar ăla susține că n-are nici un chef să fie ținut încă o lună sau două departe de familie și pe deasupra să mai și plătească costul vreunei călătorii de la o stea la alta. Fara rămase o clipă cufundat în meditație. Când deschise, în cele din urmă, gura, glasul îi tremura de o furie abia stăpânită: - Va să zică îi lasă să scape ușor. Foarte deșteaptă treabă. Adică ei nu-și dau seama că nu trebuie să cedeze nici o palmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
își recapătă memoria, ca după o expediție dincolo de Styx. Căci doar el, Corto, este capabil de a traversa ușile ce zăvorăsc acest teritoriu al magiei. Cu ochii către stele, marinarul cu cercel în ureche este carne din carnea acestor Caraibi cufundați în aburi și incantații seculare. În preajma revoluției Asia este, pentru proza grafică a lui Hugo Pratt din Corto Maltese, scena pe care se joacă una dintre tragediile secolului XX. Simbolic, în toate ocaziile în care Corto pășește pe tărâmul Asiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noastră, fugari de la armată cînd a venit vremea să ne apărăm țara. Tristan Tzara și Marcel Iancu erau tineri capabili de a purta veston militar în 1916-1918, așa cum au purtat Ion Trivale, Maxy, Marcel Pauker și atîția israeliți asimilați și cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să ne integrăm una În viața celeilalte. Deci, ești convinsă că ar trebui să fac eu primul pas? o Întreb În timp ce ne punem hainele și ne pregătim de plecare. Linda, conform obiceiului, a plătit și pentru mine, căci e prea cufundată În rolul de mamă supremă ca să se poată dezbăra de el. — Da, sînt, răspunde ea cu un zîmbet și ezită puțin Înainte să mă ia de după umeri și să mă strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Să cântam și să jucăm. Asta-i hora cea de dor, N-am s-o uit pân-am să mor. Veniți copii cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de surprize, răspunse glacial polițistul. Christian se Îndepărtă. Avea de acum un motiv suplimentar să dorească s-o ia pe Marie cu el departe de acolo. Se Însera. TÎnăra polițistă stătea pe faleza care domina golful Jefuitorilor de corăbii, vizibil cufundată Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa dă spre străduță. O zări și el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ura serviciul, dar ura și ora de întoarcere acasă, ura să se așeze la masă, să cineze în tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stând demn și înfruntând ploaia. Picurii, în pianissimo, pornesc la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
lungi valuri strălucite ca lemnul de nuc pe umeri și parte pe sânii care-i oprea și-i înfoia în căderea lor. {EminescuOpVII 326} AMALIA 2255 Amorul lui cel dentîi fusese foarte sensual. Pierdut pîn-atunci într-un platonism deșert și cufundat cu capul în curiozități romantice și subtilități filozofice, se-ntîmplă să ia o odăiță la o femeie măritată care avea o fetiță de 12 ani și un barbat ce toată ziua nu era [a]casă. Amalia o chema pe femeie. Era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din Frankfurt, de cum a ajuns acasă (și deja de pe aeroport), a făcut o viroză reactivă cu febră de 40 de grade. Dezimunizat complet după câteva decenii de spațiu aseptic german, organismul omului nostru, proiectat din istorie în mahalaua istoriei și cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat. Sigur că nu în orice loc din România amicul meu ar fi trăit același lucru. Șansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuși al unei realități care între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca o figură de stil, exersată în versurile închinate poetului. Altminteri, femeia știe să-l privească, să-i citească în suflet și, edificată, știe și cum să preia inițiativa erotică (femeia "cu inițiativă" răspunzând "unei necesități sufletești" caracteristice individului contemplativ, cufundat "în nori și-n ceruri nalte"). Nu întâmplător, confirmând parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul și, în genere, lirica erotică eminesciană, se regăsește în mitul lui
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în roți? De ce trenul nu merge și pe stradă? Tramvaiul nu e și el tot un tren?" și altele. Mama lui, după ce își vărsase năduful, răcorindu-se în felul acesta, devenise mai puțin comunicativă și ceva mai tristă, mai abătută; cufundată mai adânc în gândurile și în necazurile ei. S-ar putea să-și fi imaginat greutățile pe care trebuia să le înfrunte, odată ajunsă acasă... Urma să se întoarcă acolo unde, rămasă singură, cu trei copii ce trebuiau hrăniți și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]