316 matches
-
a gândirii unor scriitori și artiști din toate domeniile i-a condus să accepte calm anunțul lui Nietzsche că Dumnezeu este mort,în ciuda faptului că după 1989 bisericile s-au înmulțit.În aceste condiții acești artiști care-și spun liberi cugetători au tras concluzia nietzscheană că,dacă nu cred în Dumnezeu,totul este permis. Pentru a prospera România necesită mai mult decât oameni cu înțelepciune practică-ea are nevoie totodată de energiile imaginației creatoare exprimate în religie și artă.Un rol crucial
CAPITALISMUL ŞI CULTURA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373058_a_374387]
-
acest tablou statistic, studiile de indianistică trebuie să fi avut o răspîndire vertiginoasă, urcînd, într-un interval de aproape treizeci de ani, de la douăsprezece la numărul uluitor de circa 500! Dacă acesta era entuziasmul oamenilor de știință, al filozofilor, al cugetătorilor în general, pentru descoperirea acestei noi lumi spirituale și culturale, ne putem imagina cum era cel al simplilor diletanți sau al celor de cultură medie, ca să spunem așa! Acum trebuia să fie aclamat miracolul pentru surprinzătoarea lume primitivă, leagănul umanității
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de sărăcia informațiilor bibliografice pe care le avea la dispoziție Hegel, pe de o parte, și de contribuția însemnată pe care studiile de indianistică, mai cu seamă de istorie a filozofiei indiene, au avut-o la un moment dat prin cugetătorul din Stuttgart. El amintește destul de puține opere de indianistică, din care le extrage pe: 1) William Jones, versiunea engleză a cunoscutei Śakuntăla a lui Kalidasa, din 1789: din 1790 pînă în 1807 vor apărea cinci ediții și numeroase traduceri, ceea ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nici gazete, totuși domină acolo o ordine naturală, o repartiție a muncii, o despărțire în clase, un serviciu al siguranței publice chiar. Fiindcă regina albinelor e sora tuturor celorlalte, precum și muma unui viitor popor de albine, a unui viitor roi, cugetătorul va vedea în calitatea cea întîi o analogie cu vechea regalitate, când monarhul era primus inter pares, în a doua calitate acea elementară putere de formațiune a statelor, patria potestas. Iată dar viața unui popor mic, care se petrece în cadrul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
romantică a ruinelor, sau în relieful geografic transilvan. O reîntoarcere pe sensul privirii-săgeată, care ne-a făcut să vedem "a luptei lungi grandoare" dintre zei (Joe, Marte, Odin, Zamolxe) și oameni (Traian, Decebal, romani și daci), ni-l dezvăluie pe "cugetătorul" din "camera îngustă lângă lampa cea cu oliu". Nu facem decât să repetăm gestul: " Uriașa roat-a vremii înapoi eu o întorc". Teza lui M. Eminescu astfel trebuie citată: la temelia zidului este fapta umană (Ghilgameș, cezarii, sclavul care poartă piatra
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la nivelul unei simple intenții fiind o simplicare excesivă a unei situații complexe. Dacă intenția, tendința de a ne conforma preceptelor interioare nu este manifestată în exterior, în relațiile cu ceilalți, atunci ea nu are nicio valoare 93. Juristul și cugetătorul italian, Giorgio del Vecchio, spre exemplu, consideră morala o etică "subiectivă", iar dreptul o etică "obiectivă". Oricărui sistem juridic îi corespunde un sistem de morală. Faptul că dreptul permite unele acte pe care morala le interzice nu constituie o veritabilă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care Verdi o adoptase pe când el avea 63 de ani, cu Guardia Forestale Ernesto și a asistat la logodna lor în Langhirono, câțiva ani înainte de decesul sau. În ciuda lucrărilor sale cu caracter religios, Verdi a fost toată viața un liber cugetător. Sunt cunoscute cuvintele sale referitoare la credință: ”Pot privi peste tot și nu văd decât lucruri care nu merg: războaie, mizerie. Cum ar fi posibile toate acestea dacă ar exista într-adevăr o forță divină?”. Trebuie remarcat de asemenea că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
I, 1937), tot ce nu „țâșnea elementar” din realitățile noastre, scrisul lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu. Năzuind să dea „stihuri noi cu senzuri de filosofie” (Versuri, 1934, Vocile singurătății, 1937), D. este în poezie fie un cugetător cam naiv și prozaic pe motivul trecerii și fragilității omenești (Panta rei, Zădărnicie, Ceasornicele), fie un erotic sedus de contrastul dintre bărbatul dedicat țelurilor și chemărilor abstracte și femeia cu tipar „ca un ghimp” (Reînviere, Depărtare, Dionisiacă), totdeauna, însă, cu
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic și dialectician până în pânzele albe”, acestea puse, din păcate, „în slujba unui dogmatism fără concesiuni”. Pe Paul Zarifopol, deși de o „distincție neobișnuită”, îl repudiază franc: „N-a fost un cugetător, fiindcă n-a avut un sistem închis de idei, n-a fost un critic, în accepția obișnuită a cuvântului, fiindcă n-a profesat o disciplină, cu toate răspunderile ei; n-a fost un creator de valori, fiindcă Zarifopol era prea
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
înlocui neci o (privire) ochire în viitor. De la prezent dar are să ceară și să pretindă el (constatarea) recunoașterea sa deplină. Un actor pe care [nu]-l recunosc contimpuranii e irevocabil (aruncat morților) abandonat celor morți. Cum însă abia poeții și cugetătorii cei mari o aduc pe o națiune la cunoștința treptei superioare ce-o ocupă aceștia, tocmai așa va putea să dea și actorul cel mare prin lucrările sale o măsură pentru creațiunile sale, pentru că și el asemenea stă mai sus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că distingerea celor două elemente ale cunoștinței noastre, din care cea dentăi o avem în putere-ne, cu totul apriori, cea de-a doua însă poate fi luată numai aposteriori, din experiență, această distingere le-a rămas neclară până și cugetătorilor de meserie, din care cauză nu s-a putut stabili nici hotărnicia unui anumit soi de cunoștințe, nici ideea adevărată a unei științe care de-altmintrelea {EminescuOpXIV 439} au ocupat atât de mult și intensiv rațiunea omenească. Când ziceau: "Metafizica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau științei din el. Ce raport este dar între cultură și știință, la diversitatea deplină a scopului și la identitatea deplină a cuprinsului lor? Ca spectatorul în fața artei, ca credinciosul cu biserica, astfel e raportul dintre cei culți și știință. Cugetătorii și învățații lucrează, cei culți consumă știința; învățații sânt preoții științei, cei culți sânt obștea credincioșilor; ceea ce nu exclude ca un laic să priceapă adesea mai mult din teologie decât duhovnicul său. Știința este reprezentarea și dezvălirea spiritului național într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
strălucite. în momentul în care gen. Roberts a fost trămis să-i combată, Anglia a intrat în tratări de pace cu ei, împinsă de opinia publică din Olanda și le-a conces deplina autonomie locală, păstrîndu-se însă suzeranitatea Angliei. Liber - cugetătorul d. Bradlaugh, refuzând a depune jurământ la intrarea în Camera Comunelor, a fost esclus. Reales de colegiul său, i s-a refuzat intrarea în Parlament și cestiunea așteaptă încă o soluțiune. În Germania vederile economice și financiare ale princepelui - cancelar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastre și e azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Un instrument politic. Un alt proiect de lege voiește a introduce în Sinoade pe onor. Sihleanu, pe liberi cugetători și pe atei; tinda templului devine un teatru pentru advocați fără pricini și banul roșu al văduvei, o fisă pentru jucători de cărți. E asemenea vorba ca în locul votului pe colegii să se introducă în mod clandestin sufrajul universal, vorba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Cercetările istorice, filologice și de psicologie poporană n-ar prezinta un interes atât de viu dacă am avea o epocă de înaltă civilizație în urmă-ne, daca ființa noastră națională s-ar fi păstrat, în haina neîmbătrînirii, în scrierile unor cugetători anteriori. Dar civilizația noastră e falsă; străini și semistrăini născuți în București ori în orașele de pe Dunăre și franțuziți la Paris, aceștia au falsificat și drept, și viață publică, și datini, au prefăcut Cuventele den bătrâni în limba păsărească a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atât de mare și de energică încît nici ignoranța, nici sila n-o pot tăgădui. Ei, să nu fi trăit Matei Basarab, nici Teofan al Ardealului, nici Varlaam al Moldovei, să nu fi fost suta a șaptesprezecea cu eroii și cugetătorii ei, vă puteați bate joc de noi încă mult timp, dar astăzi nu se mai poate. Azi limba este una de la Satmar pîn-în Cetatea Albă de lângă Nistru, de la Hotin pîn-în Granița militară, azi datina e una, rasa e una și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că se apropie de proto-creștinism. Dar cum altfel ar fi putut fi religia Lumilor Agricole decât una pseudo-creștină? Crezi că scormonim de bună voie în scursorile istoriei? Nu trebuie să fii cine știe ce argat spilcuit de la Curtea regală ca să fii liber cugetător, în pas cu vremurile! Ajunge să te uiti în jur, spuse Abatele făcând un gest larg, de parcă ar fi dorit să cuprindă întreaga Terră. Deșertul care ne înconjoară este expresia a două milenii și ceva în care creștinismul și-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu acea fermă siguranță pe care de regulă o dă competența și mai ales contrariul ei; iată: “în evul întunecat s-au scris versuri, dar n-a existat poetică și de aceea evul a și fost întunecat”. De unde a scos cugetătorul nostru această enormitate, pe care numai ignoranța cea mai compactă o poate produce sau primi? A scos-o din Essai sur les moeurs al lui Voltaire. Voltaire a fost, fără doar și poate, un fel de geniu, în tot cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile vieții utilitare: săracii și mai ales declasații, cei pe care prejudecata burgheză îi excludea (boemul, pictorul, prostituata, actorul, nobilul ruinat) și care urmau, analogic, destinul liber cugetătorului nefericit 123. Muncitorul era, așadar, un alter-ego al lui Marx. Teoriile lui Marx sunt autoreferențiale și au rolul de a trata, întâi de toate, indispozițiile creatorului lor. Interpretând istoria lumii din perspectivă strict personală, Marx o reducea la un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
eroul preferat de Balzac, înfățișat în forma parvenitului, este pramatia lui Stendhal, ori filistinul lui Marx. Literatura și filosofia au contribuit în mod hotărâtor la impunerea acestui portret în aquaforte al burghezului. În contrast cu noblețea de caracter a aristocratului ori a cugetătorului, burghezul este meschin, obtuz și diform. De la stânga la dreapta, de la Lamartine, Heine, Hölderlin și până la Stendhal și Flaubert, toată lumea îl urăște 10. În spațiul cultural și social-politic românesc ura față de burghez este însă departe de a fi aureolată de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
desfășurarea istoriei naționale, Epistola către români, apărută în 1859, în revista „România” a lui B.P. Hasdeu, sub pseudonimul Alexandru Hotineanul, confirma solidaritatea cu idealurile generației pașoptiste. Meditația statornică asupra istoriei și a legității ei face din H. unul dintre primii cugetători români care își pun probleme de filosofie a istoriei. Înțelegând istoria ca „motor al dezvoltării spiritului uman”, el formulează în Problema timpului nostru, expunere publică din 1842, tipărită postum în românește (1938), câteva întrebări fundamentale pentru cunoașterea istorică. Înrâurit de
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
studiile apărute înainte de război: Fenomenul românesc (1927) pune în lumină, cel puțin în parte, concepția criticului literar, continuator al lui G. Ibrăileanu la „Viața românească”, iar în Valori (1935) poate fi descoperit un moralist superior, un spirit critic și un cugetător de mare finețe. Autorul încearcă acum să propună o ipoteză de definire a psihologiei poporului român. Nemulțumit de rezultatele neconcludente ale antropologiei, apelează la conceptul, care i se pare mai eficient, de psihologie a popoarelor. Deosebirile dintre popoare, prea puțin
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
este dedicat poetului Mihai Eminescu: sunt reproduse Doina și poemul Lui Eminescu de D. Anghel și St. O. Iosif. Cezar Petrescu semnează eseul Poetul durerilor noastre, Tiberiu Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții literare” din București, și Dezlegare. Lucia Oprescu îl evocă pe
ROMANUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
stelele, florile, cărțile”. Opusculul Sub nimbul familiar (1925) cuprinde câteva „schițe și priveliști lăuntrice” transpuse într-un fel de poeme în proză. Romanul Casa cu nalbă (1915-1916) (1926) urmărește schimbarea radicală pe care o suferă atitudinea unui tânăr artist și cugetător în contact cu realitatea. Inițial succesele, meditația senină în ambianța unui eden rural, dragostea pentru o fată care îl sedusese cu o energie erotică bine dirijată veneau să îi confirme justețea lui carpe diem. Dar trădarea iubitei, izbucnirea războiului, distrugerea
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Z. Ornea Dl Mircea Handoca s-a devotat, încă în timpul vieții lui Mircea Eliade, conservării și editării operei marelui cugetător. I-a cîștigat încrederea încît acesta, la moartea surorii sale Corina, i-a încredințat custodia arhivei sale bucureștene. A vrut mai mult decît asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crîmpeie din viața și opera
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]