2,852 matches
-
fluturau prin fața ochilor recompensele posibile (ranguri înalte de reprezentare, premii, enorme tiraje, flatări în presă, înlesniri considerabile materiale) în caz că nu se mai cramponează de baricada ostilă". Firește că și pe Negoitescu, "că omologat și ascultat șef din culise al opoziției cugetului", îl pîndea pericolul de-a deveni țintă presiunilor ce îmbrăcau mai întîi amăgitoarea formă a măgulirii și răsplătirii, pentru a se transforma apoi în amenințări directe. În cazul aparte al criticului "îndărătnic", "se va strecura abil și aluzia la șantajul
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide/ din pînzele lui Dali"(Dali și orologiile lichide). Prin factura fantasta a transpunerii în trecutul pe care-l venerează
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
a stabilit o audiență la Institutul de Bizantologie. Deși fusese rugat de secretară să nu-l rețină mult pe profesor, acesta s-a antrenat într-o prelungită convorbire, de vreo două ceasuri, interesîndu-se de onomastica numelui poetului, cerîndu-i poeme pentru Cuget clar și sfătuindu-l "să nu scriu "scîrnav" ca Tudor Arghezi". Profesorul nu se dezmințea. Chiar în acel timp ducea o luptă neîmpăcată împotriva "poeziei bolnave" (și a pornografiei), întruchipată - socotea - de Arghezi, Blaga și prozatorii M. Eliade, F. Aderca
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
filozofica pusă în valoare cu inteligență, cu un farmec al simplității nesofisticate, întotdeauna sensibile. Regretabil rămâne faptul că aceste inestimabile comori ale cantului pianistic, oferite cu greu în actualele condiții ale vieții noastre de concert, găsesc o modestă rezonanță în cugetul, în sensibilitatea marelui public animat în primul rând de atracțiozitatea spectacolelor de sunet și lumină. Păcat.
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
coup", în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut inseră în durată, cred că-mi este permis a-l prezența pe sărite, așa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință") se transformă într-un jurnal de idei. Monahul de la Rohia este, la rându-i, un schimb de idei, desfășurat pe parcursul unui an (11 ianuarie 1988-11 martie
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
indiferentei față de moarte a acestora, a ideii că moartea e ceva care li se întâmplă întotdeauna altora, că i se va găsi leac până să ajungă la ei. Altul este mobilul ștergerii memoriei încercate de către "dictatură proletariatului" și anume eliberarea cugetului pentru a fi în stare să primească noul trecut, fabricat de ideologi. (Nu cântă comuniștii: "sfârșiți o dată cu trecutul negru..."?) Proces comparabil cu cel ce guvernează ideea creștină că e "fericit cel sărac cu duhul", adică acela care a izgonit din
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
pentru a fi în stare să primească noul trecut, fabricat de ideologi. (Nu cântă comuniștii: "sfârșiți o dată cu trecutul negru..."?) Proces comparabil cu cel ce guvernează ideea creștină că e "fericit cel sărac cu duhul", adică acela care a izgonit din cugetul sau totul, golindu-l pentru a lăsa loc lui Dumnezeu. Dar între Dumnezeu și surogatul sau comunist, ce diferența? Desigur, tot infantilă ar părea și ideea comunistă a ștergerii memoriei, deci a trecutului, dacă n-ar stă în spatele ei perversa
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
ne-a mai fost atît de adîncă, mîinile voastre, ca la un cules de stele, vi-s gingașe și curate. El a chemat în jurul Coronei și oamenii și gîndurile și întocmind lumea din nou pe trei datini ale făpturii, trupul, cugetul și truda, o dă veacului ce vine renăscuta"), realitatea de fond la care se referă n-ar putea fi contestată. Regele Carol al II-lea a fost într-adevăr "regele scriitorilor" și nu ne putem reprimă gîndul că încercarea de-
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ăn consecință, si catedră să universitară a rămas baltă. Se ăndreaptă exclusiv spre poezie și publicistica și, maladie de familie, spre politică liberală activă, care, uneori, al va absorbi, spre regretul sau. ăntre anii 1922-1924 editează, ămpreună cu Arghezi, revista Cugetul Românesc, vreme an care se petrece acea fundamentală reorientare a liricii sale. Dar, ăn 1925, doi ani după acel tulburător volum care al impune definitiv că poet de inspirație tradiționalista, Ion Pillat devine deputat liberal de Dorohoi. Era, poate deputat
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
de decenii precedente: ăNoi îl sărbătorim pe Eminescu pe care niciodată statul burghezo-moșieresc nu l-a sărbătorit cum se cuvenea, pentru că ar fi însemnat să-și facă propriul proces. Noi îl sărbătorim pe Eminescu căruia regimul burghezo-moșieresc i-a strîmbat cugetul și cuvîntul (!), pentru că noi știm și avem voie să alegem (!) tot ce în opera lui aparține poporului nostru și este rodul împlinit al gîndirii și geniului sau artistică". Așadar ciocoii, arendașii ignari, impostorii începeau cu Eminescu, spre a-l continuă
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
neîmblânzita. Galele de acum, la Costinești, unde stă vacanță celor tineri, ne întâmpină cu un alt fel de a-i consacră aplicația pentru comunicare: determinarea organizatorilor de a se instala printre generațiile care acum înfrunta viitorul cu anume prospețime "în cuget și simțire" și a le propune, gratuit, altceva decât atacul nocturn al discotecilor bombardând cerul cu rafale sonore obstinate. Nu există muzician de jazz care să răcnească în aplauze frenetice: "Asta seară vom fi răi... Vom fi cei mai răi
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
dificilul pasaj privitor la suferință copiilor a incriminata de Ivan -, Paulin Lecca amestecă planurile, punînd iarăși semnul egalității între literatura și viața, căutînd justificări în Viețile Sfinților sau în nenumite lucrări apocrife. Concluziile sale uimesc prin neadecvare: "Cei ce au cugetul lui Hristos știu prea bine că, prin această, boierul scare poruncise sfîșierea unui prunc de către cîinit i-a făcut copilului, chiar nevrând (sic!), cel mai mare bine sadica l-a transformat în înger!ț, așa cum o mamă știe că chirurgul
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
folosesc ca atare. Dar mi se pare problematic ca această mefiență, întinsă pe aproape două sute de pagini (în ediția de față) să fie redusă de comentatori la câteva citate ritualice. Dincolo de aceste nefericite izbucniri (de felul echivalării lui „blazat în cuget” cu „tâmpit” sau al paragrafului-concluzie, în care se face vorbire despre „jugul lui Eminescu”) există o întreagă mecanică a demonstrației, care nu poate fi ignorată cu superioritate. Mihail Eminescu. Studiu critic este, de fapt, un lung eseu despre ceea ce azi
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
Și e cât se poate de semnificativ că studiul debutează cu un exercițiu de critică a criticii. Calul de bătaie îl reprezintă o presupusă „contrazicere” maioresciană (umbra lui Gherea se face simțită). „Geniu cuprins de lumea ideală” și „blazat în cuget” ar fi, după Alexandru Grama, două sintagme care nu pot sta una lângă cealaltă (p. 54), cu atât mai mult cu cât, am văzut mai sus, lecțiunea pe care profesorul o dă celei de-a doua e una cu totul
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
românească sau în Sentimentul românesc al ființei, scrise cu decenii bune mai tîrziu, se pot întrevedea de pe acum anumite constante ale gîndirii filosofului și chiar ale stilisticii sale atît de personale. Una dintre ele este absența de "vocație filosofică" a "cugetului românesc". "Poate pentru că nu avem o problematică a devenirii", explică Noica. Explicația ne îndrumă spre o a doua constantă și anume absența "vocației istorice" la un popor care a trăit dintotdeauna sub semnul eternității. Ambele idei sînt urmărite de Noica
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
fost, deci, nevoit să asculte, în picioare, discursul suveranului. Fusese o umilire efectivă, mai ales că regele îl omagia pe noul academician și, se va vedea, anunța apusul iremediabil al sămănătorismului, pe care Iorga îl reanimase de curând, subintitulînd revista Cuget clar, Noul Sămănător. Și suveranul vestea academicienii, printre care și pe N. Iorga, că: "Am ținut să asist la această recepție pentru că ea are o mare însemnătate. Academia primește în sînul ei pe primul reprezentant al unei noi școli românești
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pentru prietenul său, violoncelistul Pablo Casals, și pentru Enescu, muzica lui Bach se constituia în pâinea cea zilnică, în veritabilă hrană a sufletului. O dată în plus - și în acest an - Enescu se întâlnește cu Eminescu. Apropierea geniului, apropierea geniilor sperie cugetul. A făcut-o cu prudență, cu specială considerație, în ultima sa mare lucrare vocal-instrumentală scrisă în anii anteriori războiului, în Simfonia a V-a, cu cor de femei în partea finală a lucrării. Sunt folosite versurile variantei antume, "De-oi
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
adevăr: o evidență, de fapt. Anume că întreg edificiul înălțat de gînditorul Devenirii întru ființă are acum și o cupolă în strălucirea căreia se reflectă ontologicul laolaltă cu acel gînd unic ce a pornit să se înalțe din temelii sub cugetul arhitectului" etc. Nu spun că opera lui Noica merită sau nu merită "și o cupolă"; spun doar că, în mod sigur, astfel de aprecieri nu sînt judecăți de valoare. Interesantă este omniprezența lui Hermes. În cunoscuta manieră intempestivă, zeul apare
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
să încerce. Românul nici nu-și mai pierde vremea să încerce". Filosoful aderă la categoria "agnosticismului înțelegător", propusă de Vasile Băncilă, ca o categorie a gîndirii țăranului român, care constă într-o semicunoaștere, într-un echivoc al "jumătății de înțeles": "Cugetul e neștiutor; dar parcă înțelege. În fața marilor întrebări, înțelege și nu înțelege". E o derobare a gîndirii de la ea însăși, o "sărăcie cu duhul" corespunzătoare moralei creștine, dar și unei străbune înțelepciuni pragmatice: Omul nu poate să nu gîndească, dar
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
frapante. Urmează o trecere în revistă a principalelor noastre creații filosofice, convergente în acest continuum misterios, în acest echilibru relativ, în această insubordonare compensată, izvorînd dintr-un strat primordial, în adîncurile căruia "lumina și întunericul se întîlnesc", iar "conștiința și cugetul se desprind din întunecimi - fără ruptură". Nu ne poate scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu iubească "începuturile", forțele obscure și originare
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
de inspirație ortodoxă, ar regăsi, grație tocmai elementului teologic, "spiritul", acea ruptură fecundă dintre om și lume, "care singură a dat pînă acum o filosofie mare în Apus", e înscrisă o "încheiere" pe cît de "simplă" pe atît de deconcertantă: "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei"! Deoarece n-avem o "problematică a devenirii" și nu sîntem în stare a filosofa, precum grecii și germanii, pe "temeiul dezintegrării omului în lume"! Punct de vedere capricios, care pune sub
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
cultură și totodată câtă apropiere, de esență, între cererea socratică imperativă și rigoarea și în același timp neliniștita explorare a Conștiinței noastre până în era modernă: Kierkegaard... Dostoievski... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav... Deși, încă neliber în cugetul său otrăvit de atâta umilință și de învinuiri îndreptate împotriva lui mai ales de sentințele nobiliare, trufașe... De trufia togelor imaculate zvârlite peste umăr cu disprețul aristocrat, insuportabil, al celor liberi din născare, părând a fi legați ca niște sclavi
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
de Saint-Exupéry în Micul Prinț. Și răspunsul vine de la sine: ,,Sînt din copilăria mea, la fel cum sînt dintr-o țară". Putem continua colajul început cu un citat elocvent, care vorbește de la sine: ,, Românismul implică o disciplină severă, atît în cuget cît și în fapt. El cere, din partea acelora care îl practică, o nemiloasă autocritică. Xenofobia nu este românism. Nici demagogia naționalistă. Românismul este un jurămînt de credință în statornicia pămîntului (subl. ns.) și neamului românesc. Este apoi o promisiune solemnă
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
nici n-am tradus-o în carnet. Ceea ce încerc să fac acum, în vagonul demodat de clasa a treia. E una din observațiile geniale ale titanului prozei mondiale: "Așa sunt făcuți oamenii. În mai toate clasele, ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi măgulesc, înlesnirile, favorurile refuzate inșilor a caror superioritate îi rânește, oricum s-ar manifestă această superioritate." Deodată, o frână violență zguduie micul tren provincial, făcând să se ciocnească vagoanele între ele. Toată lumea sare la ferestre, să vadă
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]