8,982 matches
-
chem respnsabilul de la JEK! Vocea Mirovnei este tot atât de ascuțită ca vârful cuiului în pantof. -Ei, ce-i, i-am spus eu, ducându-mă șonticăind la ușă ca s-o deschid. Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să fie deranjat? -Termină cu porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a scuipat în față Mirovna. Și mai lasă-ne un pic în pace cu poveștile dumitale cu cuie. Începe să sune a obsesie! Dacă ești infirm, nu înseamnă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să fie deranjat? -Termină cu porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a scuipat în față Mirovna. Și mai lasă-ne un pic în pace cu poveștile dumitale cu cuie. Începe să sune a obsesie! Dacă ești infirm, nu înseamnă că trebuie să le faci tuturor viața imposibilă aici, închipuiește-ți! S-a îndepărtat pe hol și fesele ei ascuțite, parcă, mă priveau cu aceeași ură ca și ochii ei. Nastia
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
trecut atunci ca o cometă, lumina ochilor mei. -N-o ascultați pe scorpia asta bătrână, unchiu Fedia! mi-a strigat ea înainte de a dispărea pe ușa de la intrare. M-am instalat în fotoliu satisfăcut. Ce poate fi mai îmbucurător decât un cui frumos, înfipt la un loc potrivit într-un perete? Le aud vocile în bucătărie. Strigătele copiilor și ale femeilor certându-se care să ocupe cuptorul. N-au decât să respecte graficul, totul este planificat. Eu unul îi cedez rândul meu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
făcea. Anna îmi oprește deseori o parte din faimoasa ei tartă cu brânză de vaci cu stafide. În curând vine dezghețul și vremea acelor mari cozonaci cu cardamom care li se zicea prăjitură de Paște, înainte. Îmi lasă gura apă. Cuiul ăsta care iese chiar în mijloc. Nu am remarcat niciodată cât de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
și vremea acelor mari cozonaci cu cardamom care li se zicea prăjitură de Paște, înainte. Îmi lasă gura apă. Cuiul ăsta care iese chiar în mijloc. Nu am remarcat niciodată cât de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc! A înșfăcat numărul vechi din Muncitorii invers, și-a pus o jumătate de pulpă pe pat și și-a luat zborul aproape imediat. -Dacă mă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
și și-a luat zborul aproape imediat. -Dacă mă caută mama sunt la toaletă, da? îmi aruncă ea cu un aer complice. Capul ei blond de căpriță a dispărut. Nu-mi trece prin cap ce-aș putea să agăț în cuiul ăsta. Umerașele astea, ce pacoste! Doar n-o să le agăț pe ele de cuiul meu, sunt prea îndoite. În spatele lor e o scândură mare, pe care trebuie s-o fi procurat ca să fac o masă nouă, cândva, și am uita-
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
da? îmi aruncă ea cu un aer complice. Capul ei blond de căpriță a dispărut. Nu-mi trece prin cap ce-aș putea să agăț în cuiul ăsta. Umerașele astea, ce pacoste! Doar n-o să le agăț pe ele de cuiul meu, sunt prea îndoite. În spatele lor e o scândură mare, pe care trebuie s-o fi procurat ca să fac o masă nouă, cândva, și am uita- t-o în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din cap cu un mic mârâit. Picioarele lui sunt de o agilitate surprinzătoare. Și eu înainte, mă cățăram în echilibru pe un scaun, pe schele, pe grinzi. Oriunde
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Acum numai cât arunc un ochi pe fereastră și mă ia amețeala. Totul se învârtește, am impresia că tot cad, tot cad și nu mai ajung jos. Din fericire, există socialismul și pensia de stat. Ciudat noroc am avut cu cuiul ăsta. Tabloul este exact la mijloc, tocmai de mărimea potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
poziții și la beneficii de neimaginat înainte de 1989. Păi, să nu dai crezare scenariilor care fac din Securitate adevăratul organizator al revoluției din 1989?! Un precept din criminologie îndeamnă la căutarea făptașului printre cei care au de profitat de pe urma crimei: cui prodest? Într-adevăr, cui i-a folosit, cui i-a priit Revoluția română mai mult decât securiștilor și turnătorilor? În timp ce marea masă a populației nu se dezlipea de televizor, doar-doar le va lămuiri Ilici Iliescu misterele teroriștilor, securiștii și slugilor
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
sedus de arginți, Pilat de menținerea puterii. Legenda acestui personaj biblic, Iuda, conține cheia mecanismului tainic al întemeierii unei religii, resortul ei uman. Ființa rațională are nevoie și de credință. Simbolul e creat și apărat de oameni spre a avea cui să ceară ajutor la vreme de primejdie. Necesitatea nu respinge pragmatismul. Propovăduitorul unei doctrine trebuie să dispară ca să se nască mitul și credința în el. Mai nou, mecanismul funcționează și în politică. Dar asta e o altă problemă. Faptele și
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
de vitralii, într-o lumină filtrată, plutesc parcă în aer fragmente de istorie, instantanee dintr-un destin. Suspendate în bătaia ochiului privitorilor și a timpului, mișcîndu-se ușor, imperceptibil, ca să ne arate că arta e vie și nu neapărat bătută în cuie, se expun vederii și memoriei cîteva fotografii din ultimele spectacole ale scenografului Dragoș Buhagiar. O expoziție rafinată și atipică, care mă poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Liviu Dănceanu 1. Muzica e ca o haină. Arareori te dezbraci de ea. O pui pe scaun, pe pat, pe cuier, dar niciodată în cui. Afară de cazul în care e tocită, deteriorată, degradată. Sau prea largă. Ori a intrat la apă. Ca, bunaoară, muzica savantă, care prin înmuieri, spălari, clătiri și uscări repetate s-a ponosit și strâmtorat, devenind aproape inutilizabilă. Din a te face
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
i-am răspuns prin alte întrebări, cu rost sau fără? Sacul lui a fost e gol-goluț, dar nepătruns. A cui dorință mi-i trecutul, a cui, revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
deseori îngheață. Fetița nu mai fugărește miei, și nu pentru că la cincizeci și trei de ani n-ar mai avea condiție fizică, are, face gimnastică aerobică de cîteva ori pe săptămînă, fetița a cunoscut prea multe - dragostea, matematicile, drobul de Paște, tocurile cui și cele pătrate, durerile facerii, șoferia, divorțul" (p. 49). Oarecum paradoxal, deși nu este, cîtuși de puțin, un roman autobiografic, Degete mici are un personaj memorabil: naratorul însuși. Departe de prototipul naratorului omnisicient din secolul al XIX-lea, acesta este
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
o spontaneitate ce nu se repetă niciodată. Cînd am primit cele cinci volume de Scrieri* am trăit sentimentul unui Sturm und Drang postmodern, axat deopotrivă pe un tip de elan constant îmboldit, activat fără inhibiții, dezbrăcat de ierarhii bătute în cuie, investit, în schimb, cu simțiri și tensiuni sui generis, evocate așa cum sunt, în curgerea lor naturală, nesilită, dar și pe un tip de enciclopedism care își propune să absoarbe totul, dezvoltînd un synopticum al artelor tutelat (se putea altfel ?) de către
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
față de legile umanului. Numai că pînă și înălțarea pe aripile jegoase ale muștei în paradisul de balegă se dovedește prea mult pentru el. Ca altădată Martin cel avid al lui William Golding, bărbatul nu-și acceptă condiția nici cînd aude cuiele bătute în cavou: moartea e inacceptabilă. Dacă Om vedea ce-o mai fi este un text dur, violent și abject precum closetul din Trainspoting, dezvoltînd însă o anume poezie a scabrosului prin povestea debilă de amor cu amărîta dipteră, Acum
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
e doar un călător grăbit pe culoarele guvernului, iar opoziția să renunțe la ridicolul de a pretinde că rămâne adevărata stăpână a țării. Cu alte cuvinte, ar trebui să intrăm în normalitate. Adică să acceptăm că nu suntem bătuți în cuie nici ca eroi, nici ca victime. Oricât de dureros ar fi acest lucru pentru orgoliul cu crampoane al lui Adrian Năstase.
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
le aduc americanilor... Dar, în acel caz, dată fiind starea de inferioritate în care sociologul se punea el însuși, părând a suferi foarte, de acest lucru, m-am văzut obligat să ridic moralul insului care și-așa își bătea singur cuie în talpă... Că ei, americanii, - se vaietă el - se găseau în situația Imperiului român... în plină decădere și care... Halal! mă gândeam, decădere! Or, cum ar fi zis Ițic, bunul meu coleg de bancă dintr-a-ntâia primară, mare sceptic
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
ideologică, știu câte ceva despre metodele folosite și scopurile urmărite. Realist vorbind, nu cred c-a sosit încă momentul ca oameni de talentul lui Cristian Tudor Popescu (dar și de încrâncenarea și, nu rareori, reaua-credință a acestuia) să atârne pana în cui și să stea cu burta la soare în cine știe ce insulă exotică. E încă nevoie de ei, fie și ca elemente de entropie într-o lume ce tinde cu atâta ușurință spre timpurie osificare și bolnăvicios abandon al onestității. Că am
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
două monografii despre Titu Maiorescu și Garabet Ibrăileanu) i-au adus reputația unui polemist redutabil, mereu dispus să pună sub semnul întrebării ideile comune ale vremii sale și să ofere perspective noi, capabile să zdruncine judecăți ce păreau bătute în cuie. După revoluție, prezența lui Alexandru Dobrescu în viața publică a fost mai discretă (și statutul criticii literare a devenit între timp altul), chiar dacă, cel puțin una dintre cărțile sale publicate în anii din urmă, Detractorii lui Eminescu, s-a bucurat
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
cules de căpșuni în Spania). El declară că umblă brambura nemaiavând chef de viață. Până când cineva îi atrage atenția că altă soluție mai bună nu există, decât să se mai îndrăgostească o dată de altă fată, ca să o uite pe prima. Cui pe cui ! Și totul se aranjează în final. Fapt divers; ori, cum spuneam - un mic roman. Pentru aleși, un fel de tragedie antică, eventual, ale cărei versuri sunt comentate de Cor, de interjecțiile scurte, viguroase, ale Soartei, ca o încredințare
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
căpșuni în Spania). El declară că umblă brambura nemaiavând chef de viață. Până când cineva îi atrage atenția că altă soluție mai bună nu există, decât să se mai îndrăgostească o dată de altă fată, ca să o uite pe prima. Cui pe cui ! Și totul se aranjează în final. Fapt divers; ori, cum spuneam - un mic roman. Pentru aleși, un fel de tragedie antică, eventual, ale cărei versuri sunt comentate de Cor, de interjecțiile scurte, viguroase, ale Soartei, ca o încredințare, o adeverire
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]