1,813 matches
-
mult decît avea nevoie să știe. Îi părea rău că nu-și recunoscuse tatăl din prima clipă. Regreta că nu-i sărise în întîmpinare, așa cum visase de multe ori că o va face, să-i atingă fața, să i se cuibărească la piept, întocmai cum proceda în copilărie... Ratase momentul și, deși își dorea cu adevărat apropierea, ezita să o facă. Dintr-o dată, Lupino își aminti străfulgerat: Dar, domnule, n-am înțeles nici atunci și, crede-mă, nici acum nu găsesc
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și începu să sforăie aproape instantaneu. El, intrigat peste măsură și cu cele patru oi numărate de câteva sute de ori, care nu aveau nici cea mai vagă urmă de bun-simț să se înmulțească, așa cum fac toate oile normale, se cuibări în bucătărie lângă aragaz și își mai făcu o cafea tare și fără zahăr. Pe care însă nu o bău, pentru că îl fură somnul imediat ce-și găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tavă pe care purta câteva păhărele de plastic cu un lichid semiincolor. Își trăgea mucii cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță. Trecu de compartiment și-l auzi cum deschide următoarea ușă. Apoi liniște. Tinerii se cuibăriseră unul într altul și rămă seseră cu ochii ficși, privind în gol. Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă în încercările timide de a-i veni în ajutor, iar Karina refuza ajutorul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a alunga singurătatea care se cuibărise în sufletul ei. Urmărea transformările din natură apoi le găsea corespondență oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de privilegiile fiecăreia din ele. Își găsea liniștea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar face în așa fel încât ar trece neobservat cu toată vigilența mea.” Karina își pregăti un ceai aromat și acrișor de fructe de pădure. Era singurul ceai pe care îl bea cu plăcere. Își răsfăță nările cu aroma îmbietoare, cuibărindu-se în fotoliu. Mâinile reci se încălzeau treptat la atingerea căniței fierbinți. La radio se auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
e timpul să te învăț să simți. Lama rece a cuțitului pe care îl mânuia cu degajare și dexteritate îi atinse buzele uscate. Tresări la impactul cu obiectul metalic dur. Ritmul inimii se accentuă, din nou. Aștepta nemișcată, cu frica cuibărită în gât, care îi consuma tot aerul. De ce era în stare acest om? Nu-i văzuse această latură, doar i-o intuise în momente răzlețe, de-a lungul timpului. - Relaxează-te, iubito! Nu-ți voi face nimic rău. Vreau doar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a exclamat Materia îngrozită, auzind un zgomot. Și aici iată că intră don Avito zicând: Se vorbește de un inginer industrial care a descoperit trisecțiunea unghiului... În această noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama sa, că îi flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Salvarea se poate face prin conștientizare, prin Îndepărtarea de produsele artificiale. Dumnezeu nu este artificial, doar maleficul este o iluzie, pentru că el este o creație a minții omenești, care, combinată cu reziduurile universale, și-a găsit locul perfect să se cuibărească aici, pe pământ. Prin urmare, primul pas care trebuie făcut pentru ca să scăpați de sub influența răului este să vă curățați sufletul. Acest lucru se poate realiza printr-o alimentație corectă și cât mai naturală, prin post regulat, de scurtă durată, iar
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
mi se adreseze cu onomatopee și cu stropi de salivă, eu mi-am aplecat urechea spre el, el a mai răcnit ceva, m-am apropiat și mai tare și atunci mi-a Înconjurat gâtul cu mâna, i-am simțit limba cuibărindu-i-se Între scăriță și ciocănel și abia atunci i-am ars una și m-am retras, așteptându-i riposta, dar el rânjea, iar privirea lui avea chiar ceva drăgăstos din afectivul unui alienat nevinovat, așa că l-am lăsat În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un paradox, dar cele două senti mente trăiesc distinct în el, în același timp. Și se pare că se înțeleg bine împreună. Stă. Așteaptă. Nebuna își adună tot curajul de care e capabilă și se culcă încet lângă el. Se cuibărește ușor la pieptul lui. Trece un timp, care poartă la mână un ceas, spart cu ciocanul. E liniște. Se simte din ce în ce mai obosit. Dacă o să adorm pe spate, o să sforăi. Un zâmbet mic i se ițește, timp de o secundă. Și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bărbatului ar anula monotonia ritmului respirației lui. Iar băr batul ucigaș de câini întinde brusc spre ea mâna inertă și spune scurt hai încoace. Cuțitul se dizolvă într-un minuscul foc de artificii. Nebuna ezită doar câteva clipe. Apoi se cuibărește la pieptul ucigașului din lună, a cărui mână dreaptă o îmbrățișează protector. Mâna stângă nu vrea să participe la actul de tandrețe. Mâna stângă rămâne pe fruntea bărbatului și-i masează în continuare cele câteva riduri orizontale. Iar mâna dreaptă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se trage spre ea. Sophia îi întoarce spatele, iar băr batul o îmbrățișează. Se lipesc unul de altul. Mâna lui stă liniștită, pe abdomenul ei. Trece un minut, în vârful picioarelor. Mă urc în pat, cu fața spre Sophia. Mă cuibăresc pe o parte, și fața mea ajunge la un centimetru de fața ei. De gura ei. Nu știu cine a inventat regulile astea tâmpite. Dar în povestea mea nu există reguli. Și asta se va vedea chiar acum. Îmi fac curaj. Îmi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
foarte bine că nu mai aveau nici un rost. În seara aceea, după ce s-a întunecat, am ieșit pe verandă și am stat acolo multă vreme. Nu-mi puteam înăbuși suspinele. Stelele toamnei sclipeau pe cer. La picioarele mele s-a cuibărit o pisică. Nu știu a cui. În ziua următoare, mâna mamei era și mai umflată. Nu mai mânca nimic. Nu putea bea nici măcar suc de portocale. Zicea că o doare în gât. Mamă, ce-ar fi să-ți pui iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Coșmar. Toată lumea mă părăsește. Totul a trecut în grija mea după moartea lui Naoji. Timp de o lună am locuit singură în casa de la țară. I-am scris, la un moment dat, lui Uehara. Era probabil ultima mea scrisoare. Se cuibărise deja în mine sentimentul zădărniciei. (rând liberă Am impresia că și tu m-ai părăsit. De fapt, nu, mă uiți încet-încet. Sunt fericită. Sunt însărcinată, așa cum mi-am dorit. Am senzația că am pierdut totul, însă ființa din pântecele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ceai de tei, pe care să-l soarbă în tăcere. La un vechi patefon, obiect retro în salon, cu discuri de la talcioc să pună placa " Ce bine e cu tine, de-ai ști cât e de bine, aici m-aș cuibări, n-aș mai pleca de-aci...". De la orice distanță vom auzi lingurița învârtindu-se în ceașcă - și vom respira ușurați.
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
continuă, astfel încât artificiul să nu se observe. Lui Valéry îi repugnă să vadă în poet un exaltat, pradă impulsurilor dezordonate și primitive. Dacă admite că debutul (în minte al) poeziei poate fi, practic, orice (ritmuri, cuvinte izolate, ori, dimpotrivă, sensuri cuibărite în "imaginația auditiv-verbală") și că factorii favorizanți ai creației pot fi simplul creion, o hârtie potrivită etc., Paul Valéry sesizează fericita consonanță cu acestea a unui vid ce atrage poezia ca realizare efectivă. Marius Ghica stabilește cu justețe conexiuni între
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
Cel ce răspicat afirmă că "asemenea unui escroc care își ticluiește o diplomă falsă, regimurile totalitare se folosesc de imaginile unui trecut contrafăcut. Și din acest motiv ele se cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată-l pe Ion Iliescu, "un conservator crispat, mânuind un surâs mecanic, tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii ce te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai fi răspuns: „Dacă nu crezi, du
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
selectată, și cu sclipiri eseistice remarcabile ; ca să nu par entuziast ...fără acoperire, voi Începe prin a cita fraze care dovedesc virtuozități de eseist exersat :”... De unele imagini ne despărțim rapid, așa cum aruncăm la coș flyer-ele publicitare, altele sunt persistente, se cuibăresc În minte, se lipesc de suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul. Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în mădularele vlăguite parcă începuse să se topească. A pornit cu pași mari, nefirești, dezarticulați... Era de mirare cum de se mai ținea pe picioare după o goană nebună de peste trei luni de zile prin locuri vrăjmașe, urmărit tot timpul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi nu-i de mirare, pentru că stau încă bine ascunși. Fiarele din comuna asta s-au cuibărit aici la liceu... Dacă s-ar trezi bătrânul Bașotă, i-ar pune în ștreang... Cine sunt, domnule inginer? M-ați făcut tare curios. Niște descreierați. Își zic legionari. Toată ziua vorbesc numai de căpitan și de legiune. Deși în politica
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]