3,235 matches
-
boii care suflau asupra Pruncului pentru a-L încălzi, Iosif și Maria fugind cu Domnul în brațe de frica lui Irod), care sunt lăsate peste noapte în încăperea unde este pregătită masa. Târziu, pe la miezul nopții, fiecare se duce la culcare. A doua zi vor participa numaidecât la cele trei liturghii prilejuite de sărbătoarea Nașterii Domnului, care se vor celebra în biserica satului. După biserică, urmează o gustare: cârnați fripți, caltaboși, murături, un pic de cozonac etc.), apoi un odihnitor somn
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
la Cotu Lung (Brăila), unde se săpau șanțuri antitanc pentru oprirea Armatei Roșii; fiecare avea un „randament” (cotă) zilnic de 4 x 3 metri, e drept într-un teren nisipos, pe care trebuia să-l termine pentru a merge la culcare. Cu puțin înainte de 23 august, își prinde piciorul în roata unei căruțe (comandantul, un om de treabă, le dăduse voie să meargă să joace fotbal), și este trimis în concediu medical; la venirea rușilor, comandantul scapă datorită vorbelor bune ale
Agenda2006-04-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284675_a_286004]
-
de măr, da, camera-i spațioasă, cu două paturi mari, baie cu cadă, televizor, plasmă, terasă de unde se văd munții... Ce să facem? Vorbim, stăm de vorbă, ne uităm la televizor, mai stăm puțin și ne băgăm în pat la culcare... Vedeți, aveți grijă ce-i spuneți lui tata dacă apare la noapte acasă. Știți voi de fapt, nu-mi fac probleme... Nu, nu, în nici un caz. Îi spuneți să nu mă sune. Nu vreau să fiu deranjată, vreau să mă
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
poate ținându-mă de mână, nu-mi amintesc. Mă gândeam la sărutarea aceea, nici măcar nu știam ce era. Ea se ridică și se duse să danseze din nou. Atunci când drogurile au început să circule prea insistent, ne-am dus la culcare - sau te drogai și tu, sau într-adevăr n-aveai ce căuta acolo. Ne-am retras deci, pentru că așa ceva nu era pentru noi. Am fost obligați să trecem pe la Bobby ca să aflăm unde puteam găsi un pat, dar el era
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Dacă ar mai fi trăit tata, să se odihnească în pace, ar fi fost mândru de voi, de mine... era săracul și când trăia. Dar de, morții cu morții, viii cu viii, nu-i așa, nepoate? Du-i, cumnată, la culcare și lasă cadourile pe masă, că nu ți le fură nimeni... Unde muncesc? Acolo, de când mă știu, la partid, dau de muncă la aproape cinci mii de suflete. De la județeană am plecat, atunci când cu accidentul cu mașina... Gheorghe se opri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dădu să spună ceva, apoi ieși, la fel de grăbit cum venise cu o zi în urmă. Florin salută militărește, aminti ceva de Petrache și-l urmă pe primar. Dar tu, Gheorghe, ce ai rămas așa înlemnit? Dezbracăte imediat și treci la culcare! Destul cu băutura și cu... Nu închide ușa! Las-o să intre aer curat... Dacă dau procesul, te scol eu, dar nu cred că vor avea curajul s-o facă. Tu ce spui? Vor da totul, chiar și execuția, să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la unchiul Vasile. Bătrânii nu se culcaseră. Își făcură cruce când îl văzură, atât de târziu și îmbrăcat de parcă ar fi fost mire. Mare minune dumnezeiască! De unde vii, Petrăchel tată, la ora asta? Eu și mătușă-ta ne pregăteam de culcare, mai vorbeam de una, de alta, când soneria... de două ori ai sunat, nu? Baba spune că o dată, nu mai aude... De unde aș putea veni? Vin din centru, au încercat să ne doboare, știți asta? Și cine?! Dumitru Maziliu, omul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tot tindem spre vest) nu facem ca vesticii?! Taxă pe școală particulară unde copilul, tânărul să aibă tot ce-i trebuie: educatori de marcă, masă, casă; iar cei care vin seara la ora 19-20 acasă, să aibă, de aici până la culcare, timpul la dispoziția lor. Și mai este o problemă gravă (foarte gravă, chiar, În Învățământ): În universități nu se mai face școală de calitate, nu se mai face aproape deloc În unele facultăți. Și pentru că afirmația este foarte gravă, am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile ei diferite. Dar "fagii somnoroși" care se gătesc de culcare trag timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt martori ai unei treceri ireversibile a timpului în spațiu. Trecere ce se realizează împotriva voinței poetului: Doar vântul hai-hui mai șuieră prin crengi și întreabă mereu: "Unde-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Alegorie, figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
chiar mai cuminte dar, ea m-a obligat să intru să nu stăm ca proastele să facem foamea. Bătaia ați luat-o pentru furt și pentru minciună, să vă intre bine În cap, iar În seara asta treceți direct la culcare fără nimic pe masă. V-ați luat singure, să vă fie Învățătură de minte. La scurt timp sosise și mama de pe unde muncise și primise o sacoșă de cartofi și puțin orez Într-o pungă. Întețise repede focul să fiarbă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bulbuci care ne obligă să oprim la un motel, aproape de graniță, cu toate că șoferul de schimb era pregătit să continue drumul și noaptea. Dar cei de sus știau mai bine. Toată lumea se relaxează puțin, se ia masa și se merge la culcare. Zona e frumoasă, dar asta se poate vedea doar dimineața când pornim din nou la drum. Trecem granița și pe parcursul dimineții admirăm frumusețea și transformările din natura Ungariei. Bravo lor! Dintr-o pustă întinsă până la granița cu Austria, așa cum o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
prins bine acea plimbare, după asta, am început să scriu. Vorbesc cu doamna Ludmila și, mereu, simt din partea sa o grijă, de parcă aș fi copilul ei, și-mi pare bine când îmi zice că e târziu și să plec la culcare. Sau, dimineața, mă salută și mă întreabă: „Ce faci, micuța mea autoare?” Am auzit de multe ori spunându-se ca să nu ai încredere în oamenii pe care nu-i cunoști. Eu am impresia că o cunosc de mică, că știu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte mult de cel sărbătorit în alte familii. Noi așteptăm să se schimbe anul, pe canapea, în fața televizorului, cu ceva mâncare și o șampanie, dar, după ce trece ora 12,30, plecăm la culcare. Și așa, am petrecut această sărbătoare pe parcursul a mai multor ani. În unii ani, au fost și excepții, căci în acești ani, mai veneau frații mamei, împreună cu familia lor. Dar, oricum, nu era așa cum arăta Anul Nou în copilăria mea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
tristeților provinciale, dintre care: "De panorămi cu-o ferestruică/ Și cu-o maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul Duică/ De-ar fi oleacă mai frumos"; neliniștea îndrăgostiților de sub un arțar, pe care steaua invocată îi trimite la culcare și îi descurajează să mai compună versuri: "Oricum, voi sunteți prea mărunți/ Și eu prea mare./ N-ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îndrăgostiților de sub un arțar, pe care steaua invocată îi trimite la culcare și îi descurajează să mai compună versuri: "Oricum, voi sunteți prea mărunți/ Și eu prea mare./ N-ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne trimitea în grădina Leei, să-i aducem pătrunjel. Nu știu cum o fi avut atâta curaj. Adoram grădina aia! (Am mai spus asta, nu?) Veneam acasă cu șopârle și cu negru sub unghii. Tata mă certa crunt și mă trimitea la culcare nemâncat. Din camera mea îi au zeam mâncându-și supa în tăcere, auzeam lingurile plescăind într-o mare de lichid și grăsime, încadrată de farfuriile crem, uneori brăzdate de câte-o cută fină care le fisura smalțul, le auzeam scufundându
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rătăcite în mângâiere, prin părul lui și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încercat. O luăm de la capăt. O oaie, două oi, trei oi... Patru oi?! Ce cioban sărăntoc! Auzi, patru oi! Păi, dacă tot numai patru are și el, la ce dracu’ nu le număr pe ale mele? Exercițiul de relaxare înainte de culcare îl obosi în asemenea măsură, încât se văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întrebărilor fără răspuns, cu presupuneri absurde și răspunsuri proprii debusolate. Se însera. Soarele pătrundea în cameră prin fereastra deschisă cu ultimele sale raze roșiatice, blânde. Nu mai era o minge de foc care lumina puternic, transformându-se în drumul spre culcare într-o minge de jar fierbând în propriile culori. Se apropie de fereastră urmărindu-i retragerea, ieșirea triumfală din scenă. Cerul îi oferea o pătură moale și pufoasă, asortată cu lumina difuză pe care reușea, cu ultimele puteri neadormite, să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
stăpân (pe alții, dar, mai ales pe tine însuți) nu accepta să fii slugă. Omul se cade să mănânce pentru a trăi nu să trăiască pentru ca să mănânce. Când uită numărătoarea paharelor consumatorii de „băuturi alese” e bine să meargă la culcare! De la o vârstă oamenii sunt ca niște copii mari cu părul alb. Cu adevărat ești bătrân când ai uitat că ai fost cândva copil! Despre unii aflați că sunt în situații delicate, se spune că sunt „în găleată”! Pesemne că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ororile războiului, înțelege sfânta liniște, armonia, visele frumoase din vremurile de pace. Fie ca securea războiului să zacă îngropată pentru totdeauna. Nu aștepta iertare pentru greșelile tale dacă la rândul tău nu știi (sau nu poți) să ierți.. Seara, la culcare, omul credincios (sau nu...) obișnuiește să spună „Doamne ajută!”, Dimineața revenit din nou la viață din împărăția somnului (un fel de moarte de-o noapte!) își spune la fel „Doamne ajută!”. Ce va fi zicând omul nostru după ce a primit
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]