466 matches
-
albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceea ce se întâmplă destul de frecvent), nu vreau să fac dragoste cu ea. Când mi se-ntâmplă? Când nu vreau să mă culc cu ea? Când vrea ea să se culce cu mine. Îmi place să mă culc cu ea când culcatul cu mine e ultimul lucru pe care și-l dorește. Aproape întotdeauna se culcă cu mine dacă țip la ea sau dacă o ameninț sau dacă îi dau destui bani. Dă rezultate bune. E o metodă excelentă. Selina și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom’ căpitan i-a prins. Carnet de regie: Spandau - penitenciar din Berlin cu o capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
6. POZIȚIA CORPULUI - poziția utilizată de noi în procesul de decorporalizare este cea de decubitus dorsal cu picioarele și brațele întinse și ușor depărtate. Este indicat să avem în vedere și poziția recomandată de Samael Aum Weor în cărțile sale (culcat pe spate cu picioarele flexate, cu tălpile pe sol și genunchii orientați în sus, puțin orientați în lateral.); 7. CURĂȚAREA NĂRILOR pentru ca respirația să de desfășoare echilibrat pe ambele nări sugerăm deblocarea prealabilă a nărilor (a se vedea metoda prezentată
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat, culcat! Târâș, marș!”... Numai în cap nu-i pui să steie. Încolo, în toate felurile... Da’ eu, un biet căprar, ce mă fac, dacă cad pe mâna unuia ca sublocotenentul cel pe care l-am avut când am făcut armata de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ore, visa tot felul de porcării pe care le făcuse: fete de la țară siluite în patul lui Howard, heroină confiscată și vândută lui Mickey, cu mălaiul vârât în buzunarul lui, iar mizeria aia găsindu-și calea spre brațele vreunui drogat... Culcatul cu Audrey era singurul tratament eficient. După episodul cu Niles avusese de zece ori mai multă grijă de ea. Când o alinta și o proteja, reușea să uite de puști. Dar cele patru nopți la rând petrecute în apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
satul Kamijo. Lumina alburie, palidă de pe plantațiile de orez acoperite cu apă și de pe pâraie arăta că zorii erau aproape, dar peste tot se întindeau umbre negre, iar norii întunecați pluteau la mică înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, în desișurile de boscheți, la umbra copacilor, în adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, și a fost greu bolnav. 16. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil, și a postit și cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt. 17. Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale de la pămînt; dar n-a voit, și n-a mîncat nimic cu ei. 18. A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu pot să intru cu el în magazin, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În sus pe scări, sperând că mă voi ciocni ca din Întâmplare cu Brian sau Naomi. Dar ea nu era prin preajmă, iar când am dat pe la vestiarele bărbaților, Brian, deși prezent În sensul fizic al cuvântului, exersa Împingeri din culcat cu asemenea concentrare, Încât chiar dacă m-aș fi Întins pe banca de alături și aș fi imitat-o cu toată convingerea pe Madonna În timp ce se chinuie și cântă Like a Virgin, tot n-aș fi reușit să-l fac măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bun început? Pe atunci, sincer vorbind, eu nu prea credeam în varianta cu Grecia. Credeam că eroii trăiseră dintotdeauna aici, în America. Restul era, bineînțeles, o născocire a celor cu reclamele. În casă era și mai întuneric ca înainte. Stăteam culcat pe canapea și, pentru o clipă, nu m-am dumirit unde mă aflam. Am căutat cu privirea crăpăturile din tavan, cele care semănau cu niște brațe de râuri. Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai adâncă decât cea din sala de muzică, lasă să se vadă un pat și silueta cuiva culcat. Moartea avansează, dă să treacă pragul, dar se oprește, nehotărâtă, simțind prezența a două ființe vii În cameră. Cunoscătoare a anumitor fapte din viață, deși, firește, nu din propria experiență, moartea se gândi că bărbatul avea companie, că alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu mai este un alt salon, dar ea îmi zice, acesta este singurul pat liber, vreți să stați pe coridor, însă eu mă grăbesc să o corectez, nu eu sunt cea bolnavă, el este, și arăt spre Udi, care stă culcat nemișcat, cu privirile înfipte în tavan, dar ea insistă, mai bine stați aici, decât pe coridor. Cu multă atenție, de parcă ar fi un copil care tocmai a fost adus pe lume, îl luăm în brațe, îl dezbrăcăm de tricou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
facă bine, sunt și așa îngrijorată, te rog, nu îmi îngreuna și mai mult situația, iar el tace câteva secunde, ca și când ar cântări vorbele mele, după care izbucnește într-un hohot de râs oribil, eu îți îngreunez situația? Eu stăteam culcat aici liniștit, iar tu ai venit să mă deranjezi cu întrebările tale, tu crezi că mie îmi este ușor? Legat de pat ca un câine, dacă m-ar vedea mama acum, ar muri pe loc; părea că întreg trupul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mama acum, ar muri pe loc; părea că întreg trupul îi este zguduit de un tremur puternic, mușchii lui prelungi zvâcneau convulsiv, încercând să se elibereze din cătușe, și numai la apariția polițistului, cu burta lui proeminentă, se liniștește, stă culcat cuminte, asemenea unui copil ascultător, aruncându-mi din când în când câte o privire ursuză. Udi este cufundat încă în somnul său încăpățânat, de ce oare am impresia că doar se preface că doarme, făcându-i plăcere să mă vadă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să joc, dar nu sunt deloc bun. — Dar baschet? m-a întrebat. — Nu e punctul meu forte, am zis. — Bine, dar atunci care e punctul tău forte? mă întrebă Reiko râzând și etalându-și astfel ridurile de sub ochi. Bineînțeles, în afară de culcatul cu fetele. Nici la asta nu sunt grozav, am spus eu, deranjat oarecum de observația ei. — Glumeam. Hai, nu te supăra! Chiar vreau să știu la ce ești bun. — La nimic în mod deosebit. Există lucruri pe care îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
știi de ce i se zice Față-Balegă. DĂ-ți și tu seama. Ești un detectiv, doar. Acum era mulțumit. El fusese cel care atacase și se simțea așa cum se simțea În zilele bune, Înainte să-și cîștige pîinea din hrănitul și culcatul unor turiști care se leagănĂ În balansoare pe verandă În timp ce se uită la lac. — Auzi, băi, Platfus, acum mi-am dat seama de unde te știu. Tu nu mă mai ții minte, Platfusică? PĂdurarul Îl privi atent. Dar nu-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai mulți veterani care comentează și rîd. Noi urmărim Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]