4,021 matches
-
a preluat genul vechii formule. Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu structura de exprimare a orei, ,la douăsprezece ceasuri", devenită ,ora 12". Formele de masculin de tip douăzeci și unu reprezintă probabil o primă treaptă, acceptată mai de mult de norma cultă, spre folosirea invariabilă a numeralului. Cu argumentul uzului și cu permisiunea DOOM-ului, cred că putem prefera ,Doi Mai" și ,doisprezece iulie" perechii ,Două mai" și ,douăsprezece iulie".
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
pe toți poeticii și să cântăm purure frunză verde". Gâlceava nu e între antici și moderni, încă nestinsă în Franța, ci între consumatorii de poezie orală, rămași la o anumită ,scară de valori" și cei care țin să impună poezia cultă ,vrând a forma ș-a introduce un gust nou de poezie". încă de atunci, pentru scriitorul transilvănean autoxilat în Lembergul cosmopolit, folclorul nu reprezenta marea artă. De aceea sancționează ignoranța prin însuși bunul simț popular, din interiorul mentalului colectiv, de
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
strigă să se facă liniște, că din cauza ,sfaturilor necoapte ș...ț n-om sfârși până la noapte". Cei din infratext regretă că discursul critic al lui Ciuciu a fost întrerupt. Cu înțelepciune, Popa Mustrul, unul dintre cei mai rezonabili și mai culți participanți la critica textului, aplaudă întreruperea, căci altfel revoltatul ar fi spus mai multe contra preoților, încât ,mai bine să tăcem". Ceea ce încheie dialogul comentatorilor la acest cântec, e de-a dreptul bulversant. Se sugerează că, indirect, pofta de vorbărie
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
a aduce în domeniul normativ nuanțări inteligente, spirit de toleranță și simț al limbii, pentru care le felicit pe autoare. Stabilirea unei norme ,academice" a limbii literare e un lux al culturilor constituite, care fac diferența fundamentală între popular și cult. Sînt impuse unele reguli convenționale, stabilite de o comunitate înzestrată cu autoritate în domeniu (academie, societate a lingviștilor sau a filologilor etc.), care face o selecție între variațiile existente în uz, în funcție de foarte multe criterii, dintre care cele mai importante
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
analoagă, omoloagă (unicele admise în vechiul DOOM). Se admit (ba chiar se recomandă) accentele trŕfic, ŕntic, nu doar trafěc, antěc. Se recomandă mânăstire (dar se admite și mănăstire; în vechea ediție era invers). Se abolește un semn distinctiv al intelectualului cult față de insul incult: forma recomandată de persoana I singular a verbului a continua este de acum înainte (eu) continui, nu (eu) continuu: s-a preferat o formă mai frecventă în uz și care avea un oarecare suport analogic; de fapt
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
au hiat, ci diftong (a ploua, a oua); vorbitorii au asimilat spontan pe a continua altor verbe de tipul a tăia - (eu) tai, a sui - (eu) sui, etc. E drept că mulți s-au (ne-am) străduit să rostim forma cultă recomandată pînă acum; e momentul să ne des-străduim... Multe alte noutăți privesc scrierea compuselor - rezolvată de la caz la caz, în funcție de echilibrul între tradiția scrisului, gradul lor de sudură, analogie etc. În mai multe situații, DOOM-2 a decis scrierea fără blanc
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
Liviu Dănceanu Dacă pentru muzica savantă (și nu numai) spațiul desemnează mișcarea, desfătarea sau suferința, timpul înregistrează cu precădere (pe)trecerea întru moarte, fenomenul sonor cult scontînd deopotrivă pe spațiu și pe timp, pe luptă și (pe)trecere. Numai că cel care se încrede cu naivitate în timp, riscă să fie trădat, căci timpul a decis ca orice muzică nouă să devină veche odată cu scurgerea anilor
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii culte, ajungîndu-se la acele fenomene sonore complexe, în care anevoie pot fi decelate polifonia de eterofonie ori omofonia de polifonie, dar acest parcurs nu exprimă decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
împrumuturi recente (majoritatea din engleză), încă neadaptate, incluse pentru prima dată într-un dicționar general românesc. Pentru unii, această includere ar putea părea o "cedare" în fața "invaziei anglicismelor"; de fapt, e o dovadă de pragmatism și o grijă față de exprimarea cultă românească: au fost alese cuvinte care au deja, de cîțiva ani, o largă circulație, orală și scrisă, și pe care e de așteptat ca vorbitorii să le caute în dicționar mai mult decît pe altele, pentru a le afla sau
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
a seta, a tasta, a salubriza, a optimiza, a marginaliza etc.). Utilă este și includerea unor nume proprii: vorbitorul poate verifica, de exemplu, pronunțarea diferită a secvenței grafice inițiale din toponimele Chicago, Chile, Chianti. Dicționarul reflectă tendințe actuale ale limbii culte, revenind asupra unor procese de adaptare grafică, fonetică și morfologică anticipate de ediția anterioară, dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
a secvenței grafice inițiale din toponimele Chicago, Chile, Chianti. Dicționarul reflectă tendințe actuale ale limbii culte, revenind asupra unor procese de adaptare grafică, fonetică și morfologică anticipate de ediția anterioară, dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se conservarea grafiei etimologice. În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
tranzitorie; orice alegere, chiar bazată pe o serie de argumentări lingvistice, riscă să rănească sensibilitatea fonetică, grafică, morfologică sau semantică a unei părți a cititorilor; e totuși clar că o alegere (sau câteva variante admise) trebuie să existe. Mulți vorbitori culți, care se străduiesc să respecte indicația din vechiul DOOM folosind (împotriva tendințelor morfosintactice românești) termenul mass-media ca un neutru plural ("mass-media internaționale au anunțat..."), vor fi dezamăgiți (sau poate ușurați?) să constate că acum este recomandată adaptarea morfologică firească, pînă
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
știrist ("știrista Pro TV", VIP 8, 2003, 1) - nu au fost încă înregistrate de dicționarele noastre generale (ale căror actualizări sînt oricum extrem de rare). În româna actuală sufixul -ist este bine reprezentat nu doar în zona mai inovatoare a limbii culte, ori în limbajele tehnice, ci și în registrul familiar și chiar în argou. Dicționarele recente de argou întregistrează termeni ca blatist, plopist, panacotist, fomist, maradonist, traseistă etc. Dintre formațiile familiare expresive merită semnalat pafarist - "să-i demonstreze lui P. cît
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
structuri diferite din punct de vedere morfo-sintactic, pe care cu greu le-ar putea articula alte instrumente lingvistice. În enumerații, plus (considerat în acest caz, de către dicționare și gramatici, adverb) introduce noul element al seriei, fără a mai respecta norma cultă de reluare a unei eventuale prepoziții sau a formei cazuale oblice: "însoțit de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul C." (Libertatea, 1925, 1996, 17); "fiecărei partiții i se pot programa maxim 8 coduri de utilizator, plus un cod de
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
iar cealaltă adversativă). Plus că nu poate apărea, în mod normal, în stilul standard; un caracter popular-familiar chiar mai accentuat îl are locuțiunea plus de asta: înregistrată în gramaticile noastre (Gramatica Academiei o consideră "complement cumulativ"), dar nerecomandată în limbajul cult. În registrul standard, construcțiile plus că și plus de asta au ca echivalent locuțiunea în plus, conector adesea izolat prin pauză și intonație de restul enunțului. Marca stilistică și sociolingvistică a construcției plus de asta era foarte puternic resimțită chiar
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
ții cumpăna între geniul și caracterul tău. Talentul crește, dar inima se usucă. Dacă nu ești un colos, dacă nu ai umeri de Hercule, rămîi fie fără inimă, fie fără talent". în cazul muzicii savante - fără inimă, de vreme ce creația sonoră cultă s-a instalat pletoric ori la nivelul creierului (al intelectului) ori sub centură, la nivelul senzațiilor atavice, gregare. în Evul Mediu muzica era consecința unor trăiri spirituale intense, la înălțimea creierului, ca ecou de vrajă al dependenței de divinitate. Cîntul
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
care ne conving că spiritul mărginit, promiscuu detestă spiritul elevat, cumpătat. Clasicismul și, în special, Romantismul s-au întemeiat pe un tip de substanță asociativă, rezultată din armonia plămînilor și a bronhiilor la nivelul cărora s-a situat aura muzicii culte, dar și din simultaneitatea diversității ca principiu metabolic înlănțuitor. Respirația artei sonore savante romantice, de pildă,este o îmbinare de idei și combinații exaltate de sentimente, ca niște unelte periculoase și îndrăznețe, greu de pus în ordine și de strunit
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
sentiment de suficiență și moleșeală, de multe ori epifenomen inevitabil al datoriei împlinite. Am zis da, Siviu, sigur că da, mă intersează foarte mult aspectul acesta, eu însumi sînt preocupat de conversia luminii în pictura răsăriteană, cu precădere în cea cultă și seculară, acolo unde lucrează exclusiv inaparentele noastre mișcări sufletești și cu mult mai puțin, sau, dacă se poate, deloc, filosofii adiționale ori ideologii limitative, am zis-o, însă, mai mult așa, fără să mă gîndesc la consecințe, pentru că este
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
limbajul frust. Scriitura exactă, lucidă, inteligentă și profund intertextuală, cu aluzii culturale "grele", sofisticată și bine lucrată retoric, în ciuda cinismului și a "nervozității" discursului grav (titlul e relevant) care ar fi putut scăpa de sub control limbajul, altfel deopotrivă natural și cult(ivat) permițându-și, uneori, chiar luxul delirului, toate acestea saltă poezia Suzanei Filip cu mult peste producțiile douămiiștilor, milenariștilor, cluboptiștilor whatever. Plătești cu sânge este un poem delirant pentru care ar putea fi invidiată de toți tinerii furioși și revoltați
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Rodica Zafiu Inrudirea etimologică dintre cuvintele persoană, personaj și personalitate este cît se poate de evidentă. La originea lor stă latinescul persona "mască, personaj jucat de un actor"; cuvîntul a fost moștenit sau preluat pe cale cultă în limbile romanice, a fost împrumutat și de alte limbi (engleză, germană), a căpătat sensul principal de "ființă umană, văzută ca individualitate", a produs în timp numeroase derivate, compuse, sintagme care s-au influențat reciproc și ale căror sensuri specializate
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
s-au influențat reciproc și ale căror sensuri specializate au trecut adesea dintr-o limbă în alta. În DEX, care indică doar sursa directă, doar legătura imediată, persoană este explicat ca provenind prin etimologie multiplă din termenul latin preluat pe cale cultă, din germană (Person) și franceză (personne); în Dicționarul Academiei (DLR), apare ca sursă și italiana (persona). Tot în DEX, personaj este prezentat ca un produs al fr. personnage, it. personaggio (sursa italienească fiind necesară mai ales pentru a explica varianta
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
-i în ceaun"), punînd în valoare pitorescul dialectal prin ingeniozitatea limbajului. Se poate regăsi în aceste cîntece un stil narativ și comunicativ care a căpătat prin Creangă autoritate literară, dar pare oricum să existe, în mediile populare, independent de valorificarea cultă. Expresivitatea sa se bazează pe tautologie glumeață ("dacă nu dorm, înseamnă că-s treaz"; "și eu, cînd am să fiu ca dînșii, eu tot ca dînșii am să fiu"), dar și pe eufemism, atenuare, diminutiv, expresie indirectă: "Mă însor acum
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
confuzii mai înrădăcinate. Doar verificarea apariției lor în alte texte și contexte poate da indicații în acest sens. Contaminările se produc adesea în interiorul unei familii lexicale, ca în cazul suprapunerii dintre profunzime și aprofundat (a aprofunda, aprofundare), creații și împrumuturi culte din familia adjectivului profund: �și distinșii colegi să poată citi acest raport, zic eu, în tihna necesară cunoașterii lui în aprofunzime� (Camera Deputaților, 10.02.2003). O rapidă verificare în Internet confirmă existența și chiar răspîndirea confuziei: putem găsi cel
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos"; "să fii sprințangiu, jmecher + cununat de Pohoață, ergotînd la nesfîrșit în Casa Universecuritarilor"; "dosarul de membrizare la județeana pecerie"; "a Sexcuriștilor". De bună seamă și calamburului i se dau toate onorurile: "Peste tot, culții îl interpelează pe Senatorul Limbii Rom(ân)ești: «Mischiule dragă, ce ne facem?» Zicem «Fă Matrio!» sau «Mă Patrio!»? Clamăm «Jos sau John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea cum să ne-o măsurăm? Cu ori fără Dan Giosu
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
să o depunem pe altarul patriei cu tămâia lingușirii. Ce este rău pentru alte popoare este rău și pentru noi, și frumoase și adevărate nu pot fi decât acele scrieri române, care ar fi frumoase și adevărate pentru orice popor cult». Nici monograful nu se arată mai puțin mefient cu triumfalismul cultural de două parale: “Mesajul maiorescian este cât se poate de limpede: cel mai mare pericol de deznaționalizare pentru un popor este propria mediocritate, stagnarea în euforia megalomaniei de toate
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]