412 matches
-
Hathzak" (1380). Numele poate veni din maghiară, de la "hat-szék", adică „șase scaune de judecată”, înțeles ca „districtul celor șase scaune”, ori de la "hát-szeg", „cetatea de pe vârful din spate”. O altă ipoteză: "harszoc" ar veni de la cuvântul "hârs", care în limba cumană înseamnă „urs”. Unul din stareții mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani (1585-1605) Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de ani cât a fost stareț
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
1136-1225). Reședințele lor de bază erau în Tabriz, Nahcivan, Hamadan și Maragha. Vasalii eldeghizilor erau melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak și Kerman, statul Șirvan, proprietățile salgurizilor Fars, emiratele artukizilor, zanghizilor, sekmenizilor și regiunea Tabaristan. Fondatorul statului era fostul sclav cuman Șamsaddin Eldeghiz, devenit mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata, "bəy" - domn) - protectorul fiului împăratului selgiukid. În 1175, el și-a declarat Marele Atabey fiind căsătorit cu văduva sultanului, Mömünə xatun. Unificarea tuturor teritoriilor Azerbaidjanului într-un singur
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
50.000 de oameni. Lor li s-au alăturat cumanii, un popor turcic care stăpânea un hanat întins, între lacul Balhaș și Marea Neagră. Cumanii i-au convins și pe bulgarii de la Volga și pe hazari să li se alăture. Hanul cuman, Koten, și-a pus armata sub conducerea fratelui său, Iuri, și a fiului său, Daniel. Prima bătălie între această alianță și mongoli s-a încheiat nedecis, dar mongolii au reușit să-i convingă pe cumani să abandoneze alianța amintindu-le
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Galiției. El l-a avertizat pe Mstislav: „Astăzi, mongolii au luat pământurile noastre, mâine le vor lua pe ale voastre.”. Cumanii au fost însă ignorați vreme de aproape un an, deoarece Rusia Kieveană suferise vreme de multe decenii de pe urma raidurilor cumane. Când însă au ajuns la Kiev vești că mongolii se îndreptau spre Nistru, slavii au răspuns. Mstislav a adunat o alianță de principi slavi, între care se numărau Mstislav al III-lea al Kievului și Iuri al II-lea al
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
întâlnit pe bulgari într-o altă bătălie în care a fost iarăși învinsă de aceștia. Mongolii au continuat atacându-i pe cumanii din Kanglis, care îi susținuseră pe cumanii din Caucaz cu un an în urmă. Au luptat împotriva armatei cumane lângă Munții Ural, învingându-i, ucigându-l pe han și obligându-i să plătească tribut. După această victorie, mongolii s-au îndreptat spre est și s-au întâlnit cu Genghis Han și cu restul armatei mongole din stepă la est
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
în opera "Alexiada" a Anei Comnena în contextul unei vizite cu scop militar în defileurile Munților Balcani în anul 1094 a împăratului bizantin Alexios I. Aici, într-o noapte, este înștiințat de către un conducător al valahilor, numit Pudil, că armate cumane au trecut Dunărea cu scopul de a jefui teritoriile imperiului. Alexios I trimite un corp expediționar în frunte cu un Kantakouzenos care înfrânge pe invadatori și restabilește ordinea în zonă. Același ofițer este pomenit în lucrarea Anei Comnena de mai
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
bătălia de pe râul Kalka. Traducerea permite o dublă interpretare: Ploscânea poate să fi fost contra sau de partea mongolilor (tătarilor) în lupta acestora împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
totuși nu par a avea nici o legătura cu numele Cumanilor din Evul Mediu, nu au fost atestate decât in perioada modernă iar locurile cu cea mai mare frecvență de astfel de nume nu a produs nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
nu a rezultat in urma unei “descălicări” a legendarului Negru-vodă venind din Făgăraș in 1290 ci a rezultat in urma consolidării elementelor locale Dar, Neagu Djuvara considera ca "una din căpeteniile românilor din regiunea Făgăraș, cu nume prezumtiv de origine cumană, Toktomer-Thocomerius, poreclit (ulterior?) Negru Vodă, coboară cu ceata lui în anii 1290, și-și așază "scaunul" în orasul Câmpulung" . Această ipoteză a identității Thocomerius - Negru Vodă este controversată Rolul cumanilor în apariția incipientă a aristocrației române, deși neînsușit de Nicolae
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
fost asimilați în această clasă de stăpânitori de pământuri și de cete războinice, nobilimea sau boierimea română în devenire" astfel încât chiar onomastica primei dinastii domnitoare a Valahiei, cea a Basarabeștilor întemeietori, pare a fi în ultimă instanță indubitabil de spiță cumană. Basarab era considerat de contemporanii săi ca fiind român / vlah. Regele ungar Carol l-a denumit in mod expres “Basarab infidelis Olacus noster “ Prezența acestor populații turcice în Țara Făgărașului e importantă pentru că doar aici (și în zona de curbură
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
pe care românii l-au dat acesteia este de origine română. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), Țara Făgărașului era feudă a Țării Românești. Concomitent, românii au folosit și denumiri de localități, râuri și forme de relief de origine cumană și/sau pecenegă. Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Moglen (azi în nordul Greciei nu departe de hotarul cu Bulgaria) Rămâne de stabilit
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
acum Ukraina). Au fost acceptați de regii Ungariei cu condiția convertirii la catolicism. Emblema casei domnitoare a Basarabenilor, clan care prin tradiție își trasa originea potrivit istoricilor de la Radu Negru. Unii cercetători au început să-i atribuie o probabilă origine cumană (sau după alți istorici pecenegă ) este discutată mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
diferite specii de șoimi pe care în prealabil îi domesticesc.. Istoricul maghiar Vásáry István consideră că în Evul mediu, pajura, endemică în Muntii Făgăraș, era un animal totemic a cărui simbolistică a fost mai apoi încorporată în heraldica unor familii cumane de frunte, care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei aristocrații denumită, "boierime". Florin Curta (Brătianu și alți istorici) resping această supoziție a lui Vásáry privind un presupus blazon heraldic valah
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei aristocrații denumită, "boierime". Florin Curta (Brătianu și alți istorici) resping această supoziție a lui Vásáry privind un presupus blazon heraldic valah de inspirație cumană Se spune că familiile Basarabilor și Văcăreștilor își trag prin tradiție rădăcinile din arealul Făgărașilor Numele dinastic Basarab (cu o probabilă origine tracă conform lui O. Densușianu și S. Paliga sau cumană conform lui Djuvara) a fost întâlnit înainte de Basarab
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
clarificată dar nici numele lor tribale nu este clar. Vestul (Grecii și Latinii) și uneori sursele Rus îi numeau Comani, Cumani, Kumani. Ungurii Evului Mediu, care au avut relații strânse cu ei și în ale căror teritorii au fugit elementele Cumane în sec. 13 căutând refugiu din fața Mongolilor îi știau după numele “Kun” Un caz izolat îl reprezintă cel al satului hunedorean Basarabasa, care în enciclopediile austro-maghiare de la începutul secolului XX era descrisă ca fiind o localitate care găzduise o colonie
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
știau după numele “Kun” Un caz izolat îl reprezintă cel al satului hunedorean Basarabasa, care în enciclopediile austro-maghiare de la începutul secolului XX era descrisă ca fiind o localitate care găzduise o colonie de pecenegi.. Unul din cele câteva cuvinte posiblil cumane păstrat în limba romana este béci (-uri), cu înțelesul de subsol, pivniță. În secolul al XIX-lea interesul romantic pentru "barbarii" cumani este resuscitat. O bizară dar implauzibilă conexiune între mocani (cioban din regiunile muntoase a căror "patrii" originare se
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
și ziduri de apărare din piatră. Biserică a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legendă sfanțului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legendă se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri patrati, biserica aflându-se în mijlocul
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
Sciții mai degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal al cărții rămâne un soi de Uvar, care în loc să se înfunde
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau obligate să se retragă. Kaloian intra în Tracia și întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean. Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică. Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab "kala'at" "cetate, fortăreață" (vezi comparativ cuvintele "kala", "kale" și "kula" "culă" din limbile turcice contemporane). O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc "γαλάζιο" (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
aria Jiului sub domnia lui. Dar în anul 1272 Litovoi este înfrânt în luptele de la Râu, iar voievodatul său se reduce ca întindere. În 1279 refuză să recunoscă vasalitatea față de regele maghiar, fapt pentru care regele Ladislau al IV-lea Cumanul trimite oști împotriva voievodului. Litovoi cade în luptă, iar fratele său Bărbat după ce se răscumpără din prizonierat îl urmează pe tron. Numele lui Litovoi este reprodus în documentele ungurești ca "Lytuoy" sau "Lytuon", iar țara este denumită "terra Lytua". În
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
o cruce neagră. După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă., Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an diploma de donație: Bula papală de aprobare a acestui
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
legate de originea dacică a acestei familii. Mai târziu, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," O.-G. Lecca va renunța la teoria ascendenței dacice a Basarabilor și va menționa posibilitatea ca numele dinastiei pământene să fie de origine cumană. Octav-George Lecca a creat și o fantastică genealogie a propriei sale familii, pretinzând că: Lecca a găsit câțiva membri ai familiei sale și în Imperiul bizantin, pe care îi leagă de aga Lecca, boierul lui Mihai Viteazul. Pe aga Lecca
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
Român)”. Istoricii români din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, în baza documentelor ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă teorie: „numele e cuman... "numai numele"?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, alți istorici, între care Neagu Djuvara, s-au ocupat mai mult de această ipoteză, considerând-o întemeiată. Teoriile lui Neagu Djuvara sunt puternic contestate și critica este bine documentată, zeci de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]