KorAP: Find »[drukola/base=cuman & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...17 >

412 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

fiul lui Simon. S-ar putea ca Litovoi, crede Iorga, să fi pornit un atac împotriva regelui în înțelegere și cu acei cumani rebeli, urmăriți de rege până în Moldova. Lupta cu Litovoi avea loc la începutul domniei lui Ladislau IV Cumanul, în documentul regesc, Litovoi este menționat ca voievod, el stă în fruntea "fraților săi", dintre care Bărbat e doar unul dintre ei. În document, se spune că Litovoi stăpânește "o oarecare parte a regatului nostru dincolo de Carpați". Ulterior, când Litovoi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o boierime proprie. Prin urmare, toate împrejurările necesare închegării statelor erau întrunite, ceea ce nu exclude ca întemeierea să fi venit din vecinătatea lor, precum voievozii români din Maramureș descălecați în Moldova sau voievodul descins din Făgăraș, Negru Vodă, român sau cuman. Insistând asupra realităților social-politice locale, A. D. Xenopol, care admitea descălecatul, afirma: "Moldova exista ca țară, înainte de a ființa ca stat"! Temelia era veche, organică, chiar dacă vârful ierarhiei politice putea fi slav sau turanic, se putea numi Bogdan sau Negru. Ajunse

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Bizanțul renăscut, iar impactul pentru regiunile carpato-dunărene va fi asemănător cu revenirea Imperiului la Dunăre, în a doua jumătate a secolului al X-lea (970). Neagu Djuvara, într-o carte asupra căreia vom reveni, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești, încerca să explice nașterea târzie a statelor medievale românești. Mai întâi, el constată dezamăgit: "Nu văd să fi încercat până acum vreunul dintre istoricii noștri să explice de ce vor fi apărut primele state românești închegate cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să vedem care era situația teritoriilor de la sud și est de Carpați. Trebuie să subliniem că românii au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lui Tihomir, cu mențiune sigură la 1324, nu întâmpină, din acest punct de vedere, nici o dificultate.8 În legătură cu începuturile Țării Românești, "descălecatul" acesteia și existența lui "Negru Vodă", trebuie să menționăm pe Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (2007), carte ce a provocat vii controverse. Ce susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
toți.". Autorul crede că ("îndrăznesc să afirm") închegarea statului românesc medieval la sud de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un mic grup nobiliar, majoritar, de îndepărtată origine slavă și având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
regelui Carol Robert al Ungariei: "Basarab, fiul lui Thocomerius" (DRH D, I, p. 49). Istoricii noștri, spune el, au tradus "Thocomerius" prin numele slavo-român "Tihomir", dar Aurel Decei, cercetător orientalist, arată că Thocomer este sinonim cu "Thoctomer", care este nume cuman ! Acest nume cuman Thoctomer provine de la Toq-tâmir sau Toq-timur ("fier călit"). Forma Thocomerius sugerează forma (varianta) Thoctomieru, un nume frecvent în Cumania Albă, iar tatăl lui Basarab s-a numit, de fapt, Thoctomieru (Thoctomeru). Că numele acesta este cuman e

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nume cuman ! Acest nume cuman Thoctomer provine de la Toq-tâmir sau Toq-timur ("fier călit"). Forma Thocomerius sugerează forma (varianta) Thoctomieru, un nume frecvent în Cumania Albă, iar tatăl lui Basarab s-a numit, de fapt, Thoctomieru (Thoctomeru). Că numele acesta este cuman e o evidență ce nu mai trebuie demonstrată, ci doar acceptată. Cu toate acestea, istoricii români, de zeci de ani, vorbesc neobosit despre "Tihomir", nume slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
trebuie demonstrată, ci doar acceptată. Cu toate acestea, istoricii români, de zeci de ani, vorbesc neobosit despre "Tihomir", nume slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab I ar putea fi de origine cumană, istoricii noștri, luminați chiar, precum Gh. Brătianu, o resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar Basarab Întemeietorul este român de origine! N. Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab I ar putea fi de origine cumană, istoricii noștri, luminați chiar, precum Gh. Brătianu, o resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar Basarab Întemeietorul este român de origine! N. Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține că "numele lui Basarab poate fi de origine cumană, dar voievodul care purta acest nume a fost român și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar Basarab Întemeietorul este român de origine! N. Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține că "numele lui Basarab poate fi de origine cumană, dar voievodul care purta acest nume a fost român și domnul românilor. Indiferent de nume, spune Stoicescu sentențios, luat sub influență cumană (!), Basarab a fost român și a luptat pentru cauza românilor".10 N. Djuvara consideră susținerile lui Stoicescu (p.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține că "numele lui Basarab poate fi de origine cumană, dar voievodul care purta acest nume a fost român și domnul românilor. Indiferent de nume, spune Stoicescu sentențios, luat sub influență cumană (!), Basarab a fost român și a luptat pentru cauza românilor".10 N. Djuvara consideră susținerile lui Stoicescu (p. 114-115) ca fiind "aberante": ideea că numai un "român neaoș" ar putea unifica țara este "puerilă" și denotă o "ignoranță crasă"! După ce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
este chiar mai mare, de peste o jumătate de veac, între 1247-1310, de la Seneslau până la Basarab. Pe lângă insuficiența documentară, un alt element, crede Djuvara, este "spaima" istoricilor români de a descoperi eventual că "Basarab Întemeietorul ar fi putut fi de neam cuman"! N. Iorga, în articolul "Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă", nota: "Numele (lui Basarab) desigur e cuman, dar numai numele"? Însă Iorga, care intuia perfect realitatea, n-a mers mai departe. Și autorul (Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata că toți protagoniștii istoriei noastre trebuie să fie curați daco-romani".12 Dar să revenim la data și împrejurările închegării Țării Românești, după Neagu Djuvara. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, sub Ladislau IV Cumanul (1272-1290), intervin tulburări în regatul ungar: în 1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care, în mod real, a putut conduce pe românii dintre Carpați și Dunăre: Tihomir, nume slav, sau Thocomer (lat. Thocomerius). El este acela care a condus voievodatul muntean și care acoperă finalul secolului și data "descălecatului". Numele său, Thocomer, este cuman, ca și cel al fiului și urmașului său, Basarabă (a), ceea ce este absolut firesc dacă ne raportăm la faptul că, între 1091-1241, ei au dominat spațiul sud-carpatic și au pus bazele unui adevărat imperiu în această regiune. Anonimatul în care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Țara Românească întemeiată, primul sfert al secolului al XIV-lea (1324), în fruntea ei se afla un domn, primul domn cunoscut, cu numele lui încep cele mai vechi pomelnice de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolului al XIV-lea (1324), în fruntea ei se afla un domn, primul domn cunoscut, cu numele lui încep cele mai vechi pomelnice de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
voievod precum acel Tihomir (Thocomerius, alias Negru Vodă). Cine a fost și cât a condus nu putem spune cu certitudine, el pare să fi condus între 1290-1310 (1324). Rezultă de-aici că întemeietorul ar fi el, Thocomer, iar acesta era cuman sau valah (român), după nume, mai degrabă cuman! "Mai marii țării" intuiau necesitatea unei unități (centralizări), pentru asigurarea pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cine a fost și cât a condus nu putem spune cu certitudine, el pare să fi condus între 1290-1310 (1324). Rezultă de-aici că întemeietorul ar fi el, Thocomer, iar acesta era cuman sau valah (român), după nume, mai degrabă cuman! "Mai marii țării" intuiau necesitatea unei unități (centralizări), pentru asigurarea pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar când ?), voievodul cel mai puternic și mai vechi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nume, însă de la care n-avem nici un document"(Iorga), dar el apare numai în acte pontificale și regești ungare, se numea "Băsarabă", fiul lui Thocomerius-în sudul Dunării, se întâlnește numele slav Tihomir. Cât despre numele de Băsarabă, "el este, desigur, cuman", dar, într-o notă, el adaugă: "numai numele"? Iorga îl considera pe Basarab cuman, nu doar cu numele, dar n-a afirmat-o explicit. El precizează: Băsarabă n-ar putea fi confundat cu "personalitatea legendară" (?), intrată așa de adânc în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acte pontificale și regești ungare, se numea "Băsarabă", fiul lui Thocomerius-în sudul Dunării, se întâlnește numele slav Tihomir. Cât despre numele de Băsarabă, "el este, desigur, cuman", dar, într-o notă, el adaugă: "numai numele"? Iorga îl considera pe Basarab cuman, nu doar cu numele, dar n-a afirmat-o explicit. El precizează: Băsarabă n-ar putea fi confundat cu "personalitatea legendară" (?), intrată așa de adânc în conștiința populară, a lui "Negru Vodă", "pretins descălecător", venit din Făgăraș. Dar el nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană, a Milcovului, reluând o mai veche propunere. Curând după 1345, și papa trimitea scrisori în aceeași intenție de reînființare a vechii episcopii teritoriul din sudul Moldovei pe care se afla aceasta fiind tocmai eliberat de oștile creștine. În anii următori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai îndelungate a teritoriului său în componența Hoardei de Aur.43 NOTE 1. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 292-300. 2. Ibidem, p. 302-304. 3. Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești, București, Humanitas, 2007, p. 9-12. 4. Lucian Boia, România, țară de frontieră a Europei, București, Humanitas, 2012, p. 61-62; Idem, De ce este România altfel ?, București, Humanitas, 2012, p. 7-8. 5. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 304-308

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1968, p. 105-121. Idem, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257. Sala M., Limba română, limbă romanică, București, 1997. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, 1987, p. 133-207. Sibiescu V., Episcopatul cuman de la Milcovia (1227/8-1241), în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320. Idem, Sf. Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în G.B., 1972, nr. 3-4, p. 335-384. Simonescu D., Tradiția istorică și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

pe nesimțite de dușmani, luată și nimicită cu totului tot. Nici țărmul mării nu dădea un azil pe corăbii de furia cruzilor biruitori; talazul amar al mării înghițea o mulțime de victime de ale lor. Asemenea unei turbate vijelii, oastea cumană și oastea română bântuiau pretutindeni în lung și-n lat teritoriul romeic, apărat slab sau defel, și nu lăsară nesupărate și necucerite decât două orașe mai importante: Silyvria și Vizia. Ocrotite de ziduri tari și de puternice lucrări înaintate, prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]