1,163 matches
-
și ție. Dar să știi că nu-i deloc rău, iar eu o duc chiar foarte bine, ajungând un fel de "el lidero maximo" printre ei. Așadar, fii liniștit! Peste o săptămână oricum pleci în America, la frate-miu și cumnată-mea. Transmite-le vestea asta faină și lor. Spune-le să nu-și facă griji. Mă descurc extraordinar de bine. Te îmbrățișează al tău fiu și-ți dorește multă sănătate. Semnat: Dan". Ei, cum să comiți o asemenea scrisoare? Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
elocvent, nu? -, cu atât devine el mai dificil de înțeles, iar cauzalitatea faptelor sale mai greu de decelat. Așa! Cred că prin această demonstrație de virtuozitate stilistico-psihologică, poate întrucâtva nițeluș cam elitistă, am demontat zicerea aia atât de enervantă a cumnată-mii cum că: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Bun. Acum, că m-am răcorit nițeluș și pe tema asta, să ne întoarcem la firul narativ principal. Ne întoarcem, ne întoarcem, însă tot simt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea înalți, cu fețe albe, pătrate și cu pete scârboase de psoriazis pe gât și pe dosul palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata, sora, cumnata lor (totuși, ceva neclar). Dar Epa nu mai catadicsea să apară. Parcă trebuia să vină în balcon, nu tocmai prin apartament, ci să urce roata, de jos, de pe mormanul de pământ argilos, galben, aproape ca gălbenușul oului, pe o scară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timpul pe Bruce, mai sînt și alții, de ce nu pot n pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața le-am auzit. Viermii. — Ce? Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bine, sper că nu te-au văzut muncitorii... Nu. Am stat aici o oră întins pe trei scaune ș-apoi m-am dus prin secție. Fusesem la Săteanu și-am băut niște whisky. Veritabil. Ai băut vreodată? Da. A adus cumnată-miu. La unitățile de alimentație publică pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de întâmplare în Luoyang, orașul său natal. Văzându-l într-un hal fără de hal, părinții săi au refuzat să-i vorbească, iar propria soție nici nu se mai uita la el. Su Qin a cerut atunci ceva de-ale gurii cumnatei sale, dar aceasta nu numai că nu i-a dat, ci l-a mai și dojenit. Cătrănit nevoie-mare, el a decis să studieze arta militară, pentru ca într-o zi să ajungă un om influent. Analizând cu seriozitate situația din diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a devenit o figură foarte cunoscută. Odată, ajungând la Luoyang, demnitarii locali au venit să-l întâmpine. Și părinții lui au ieșit în stradă să-l aștepte, iar nevasta fratelui său era peste măsură de politicoasă. Su Qin a râs: "Cumnată, cât de mult ți-ai schimbat atitudinea. Înainte mă priveai cu dispreț, iar acum cu atâta respect!" Tremurând, cumnata i-a răspuns: "Sunteți acum un înalt demnitar și foarte bogat. Cum să mai am curajul să mă port ca odinioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui au ieșit în stradă să-l aștepte, iar nevasta fratelui său era peste măsură de politicoasă. Su Qin a râs: "Cumnată, cât de mult ți-ai schimbat atitudinea. Înainte mă priveai cu dispreț, iar acum cu atâta respect!" Tremurând, cumnata i-a răspuns: "Sunteți acum un înalt demnitar și foarte bogat. Cum să mai am curajul să mă port ca odinioară?" Su Qin a exclamat: "Când ești la nevoie, nici părinții nu se mai uită la tine, iar când ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată. Stările ei nervoase se legau de întâmplări absolut banale, o cumnată mai bună de gură care lansa cine știe ce zvon despre ei în familie, o lucrare de control de-a fetei, punctată incorect, copii care zgâriau vopseaua de pe ușa liftului, vecina de la etajul patru care nu cobora să sape parcela de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu ca animala de cumnată-mea, cu boul de bărbatu-su. Acum se sculase de dimineață tare datorită grijilor. Omul acesta viețuise mai mult de jumătate de secol într-o zonă de rai și nu conștientizase uluitoarea frumusețe care îl înconjura. Scăp de mizerie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și Maria Magdalena, chemată pe nume de Isus. Cazul al doilea: de ce Maria Magdalena stă chiar lângă Isus, ținându-și capul pe pieptul Lui? Pentru că, răspunde autoarea, Isus și „ucenica iubită” sunt rude foarte apropiate, Maria Magdalena fiind nepoata ori cumnata Fecioarei Maria (se invocă 19,25-26). Scena va fi invocată drept argument și pentru punctul 3. 2. Anonimatul se explică prin faptul că avem de-a face cu o femeie, prost văzută în anturajul masculin al lui Isus, mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe fiecare... Sau nu. Mai ales pe mine mă pocnea, una-două. Ce dacă mersesem și eu cu ea acolo, în piață? Mă luasem pe furiș după ea oare unde se ducea așa, cu noaptea-n cap când a chemat-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață, pe lângă ea. Nu mai văzusem atâția oameni laolaltă. Și ce furioși erau toți! Ce mai strigau unii la alții! Nu vedeam mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat să rupă rândurile de soldați. Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altfel, de ce s-ar fi uitat la mine? De ce s-ar fi uitat așa la mine? Nu pot spune cum. Dar n-am mai auzit nimic, urletul mulțimii încă vuia, dar parcă de undeva, de departe; mama striga și ea... cumnată-sa o trăgea cu mine cu tot, soldații ne împingeau... dar eu mă scăldam în ochii lui. Era liniște, eram pe un pod de lumină în ochii Lui și mă simțeam ușor, ușor... ca lumina aceea care creștea și suia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor era o femeie micuță și vioaie, care încă mai păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste, contrariindu-și la început familia și cunoscuții. Dar mariajul ei reușit cu un român destoinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cel mai bun argument împotriva rezervelor părintești. Ticu e tot timpul ocupat cu problemele lui, iar eu am problemele mele la țară și vin rar pe la București, explică Stelian în chip de scuză, aplecându-se și sărutându-i politicos mâna cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se putu abține Ticu să nu comenteze, rău vă mai exploatează pe voi capitaliștii ăia, de vii încărcat cu atâtea marafeturi!... Așa mi-ar plăcea și mie să mă exploateze cineva!...Da' de unde?... Ei, asta-i altă istorie, dragă cumnate! zise Nando înveselit de remarcă, dar nu intră în amănunte. Închizând primul geamantan, pe care îl golise, îl așeză jos, lângă piciorul mesei, și îl deschise pe cel de-al doilea. Ticu trebui astfel să-și ia în primire partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie! Poate, cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando închise și al doilea geamantan și-l puse pe jos lângă celălalt. Apoi se așezară cu toții la masă și închinară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rămână acolo definitiv, după ce avea să devină inginer. Sigur, de ce nu? aprobă Nando. O să vedem ce se poate face!... Prostii! îl contrazise Ticu, dând din mână. Cine crezi c-o să-i permită să plece din Republica Populară Română?... Cum cine, cumnate dragă?... Noi, cei care servim cauza, oamenii de bine!... A, oamenii de bine..., făcu Ticu fără nici un entuziasm și nu mai spuse nimic. Nando zâmbi deloc deranjat de scepticismul cumnatului său și îl bătu pe Victor prietenește și protector pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De data asta nu mai sunt un simplu cetățean italian venit în vizită în România... Bine, și ce-ai de gând să faci, mă rog? îl întrebă Ticu, uitându-se nu prea convins la hârtiile cumnatului său. Simplu ca bună ziua, cumnate dragă! se grăbi să-l lămurească Nando. Mâine de dimineață, la prima oră, am să mă duc la Gheorghiu-Dej și-am să discut cu el oficial problema Pătrășcanu! Direct și deschis, în calitatea mea de reprezentant al Partidului Comunist Italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorbești. O ține morțiș pe a ei.(...). Eu am nevoie de cineva care să, căruia să-i pot vorbi...,spuse amețit, necăjit, mâhnit. Dar ce se întâmplă, mai precis? Uite, eu am făcut planuri pentru a petrece vara cu familia cumnatei mele în Alpi. Și acum vine cu pretenția absurdă de a pleca din țară, cică vrea să vadă Europa! Și mă mai și înnebunește cu crizele ei de gelozie, cum că între mine și sora ei ar fi ceva! Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu, avocatul Ion Ionescu-Boancă, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa", generalul Constantin Scărișoreanu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, profesorul universitar Nicolae Călugăreanu, Anton Vârnav, arhitect, Nicolae Bottea, asistent universitar, Demetru Baraș, membru în Consiliul de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]