365 matches
-
sunt mai sprinteni decât mai toate celelalte „popoare migratoare”. E o dovadă de istețime că ne place să comunicăm, chiar dacă uneori ne mai ia gura pe dinainte. Din păcate, în toate culturile lumii, înțelepciunea se asociază mai degrabă cu vorba cumpănită decât cu logoreea. Conversând, ne putem oferi șansa de a rezona cu oamenii din patria de adopție, dar condiția este să nu uităm că schimbul de informație merge în ambele sensuri, implicând și ascultarea. Pentru o vibrație la unison, se
POLIGLOŢIA ROMÂNESCĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351670_a_352999]
-
mănunchiului de scrieri inserate în carte. Pornind de la o întrebare, și nu aleasă în mod aleatoriu, ci cu înțelepciunea și paragmatismul specific unei minți foarte bine organizate, autoarea descinde în câmpul unei analize pe cât de profunde, pe-atât de simpatic cumpănite și așternute în fața cititorului. Și prinzându-i stilul, savurându-i umorul fin și mai ales spiritul săltăreț al relatării, credeți că te mai poți desprinde de lectură? Nici gând, te cufunzi mai adânc și parcă ești tentat să cuprinzi totul
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
teza)/ în iubirea care moare/ Sub sărutul unui soare(antiteza)/ Nu se văd, nu se zăresc(sinteza, dubla negație)” Atenție deci la teză și antiteză, la sinteza hegeliană, prin dublă negație. Pe cât de simplu, pe atât de complet, de judicios cumpănite. Și, din nou, în ritm 8/ 7, rimă împerechiată. „Și părul tău plutește-n vânt/ și-mi limpezește calea,/ când vocea ta ca-ntr-un descânt/ și-a alinat plecarea” (Mama). În toate aceste catrene, tresaltă Luceafărul și Cătălina, Hiperion
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
om ! Pe de o parte un stil lipsit de înflorituri, iar pe de alta o grădină bogată. Un cer de iarnă, limpede, oțelit e stilul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violente, pe culmile norilor fantastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul !” În casa lui Vlahuță era mare sărbătoare când de la Berlin soseau câteva rânduri sau o telegramă. Își avea odaia sa care totdeauna strălucea. Victor Eftimiu relatează în continuare: „Odată Caragiale
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
amânând desfăcutul dulciurilor din ambalajele lor sclipitoare. Înainte chiar de a ne atinge de ele alegeam un obiect asemănător ca formă și dimensiuni pe care-l puneam în locul celui mâncat, ca să nu se observe lipsa. Părinții ne învățaseră să fim cumpănite și economicoase, dar tot ei se amuzau pe seama respectului exagerat cu care tratam mizilicurile acelea pestrițe. Ciocolata din „globurile” mai mari am substituit-o cu mere, sferele mai mici cu nuci. Tabletele plate le-am umplut cu carton sau cu
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
un talent remarcabil (un geniu, l-au numit contemporanii), practicând un joc de o modernitate care de abia azi o putem, prin comparație, defini astfel: gesturi măsurate și fără grandilocvență, o vorbire firească, dar nu „ca pe stradă”, ci bine cumpănită, de o teatralitate neostentativă, de o inteligență ieșită din comun, cu o memorie de invidiat, atent la frazare și la accente, la dicție (impecabilă, scriu cronicarii vremii) la pauze, la replica partenerului. Ca profesor de artă dramatică la Conservatorul din
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
de gândurile pozitive, așa cum îmi este firea mea, cea de om optimist care refuză abandonul. Mulțumesc cu mai multă înțelepciune acelei Energii Universale, fiindcă m-a înzestrat cu această urzeala a firii și lucrează pentru mine potrivindu-mi în mod cumpănit balanța vieții. Pentru că viața noastră nu e nici o dramă, dar nici un poem, trebuie să privim lucrurile în bună cumpănire. Mulțumesc că pot să acționez în direcția visurilor și dorințelor inimii mele și că pot să fiu plină de încredere în
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
Care-mi trimite din înalturi, harul prisositor ce răsare pe cerul inimii mele ca un Luceafăr de dimineață. Hrana spirituală pe care o constituie vocația scrisului îmi dă o bucurie peste măsură și o profundă mulțumire sufletească. Scrisul ales, bine cumpănit este apanajul mărturisitorului credinței și al demnității, care poartă în ființa sa admirația, cântarea, slava, poezia, credința și dragostea pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos și mândria sfântă a Neamului său protodac. Scrisul binecuvântat mă îmbracă în lumina harului cu o
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
munca lor? Filozofii vremurilor au fost preocupați de integritatea morală a oamenilor, pentru binele societății în care trăiau. Socrate (470 î.Hr.-399 î.Hr.) afirma la vremea sa că oamenii nu sunt virtuoși de la natură, virtutea nu e chibzuință, adică judecata cumpănită, logică, ea nu se poate învăța, ci e dată oarecum prin har divin celor care o au; ceea ce îi călăuzește însă spre virtute este părerea adevărată. Filozoful grec Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.), considera virtutea de două feluri: o virtute
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
că trebuie să fii foarte precaut în privința felului în care trăiește puiul de om această vârstă dificilă, notorie pentru avalanșa întrebărilor, a cererilor de argumente. Și iată-l pe tăticul-pedagog pus la mare încercare. După o socoteală a sa, grăbit cumpănită, singura ieșire din impas era cea pe calea amăgirii subtile, prin exploatarea inocenței infantile: cu ce să sape, în absența unei unelte, a unei cazmale? O vor face împreună în altă zi ... În fine, argumentul amânării deschiderii “șantierului arheologic”, cu
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
nu, din moment ce totul evolueză oricum spre mai bine. Intri cel mult la rebuturi, pierderi colaterale. Educația de care am beneficiat până acum ne-a lăsat să credem că lucrurile merg în sus, cu sens unic dinspre trecut spre viitor, venind cumpănit, pe făgașul lor. E firesc să nu ne iasă la socoteală o eliberare de orice invidie și de meschinării, făcându-ne altruiști, protectori ai mediului ambiant și mereu bine dispuși. Fiecare dintre noi își poate închipui la orice oră din
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
spre biserica din deal, piatra sub care păstram cheia de la « casa dinaintre » sau lanțul care ține porticul închis, ca să nu intre nepoftită ciurda de „ghibole”. Au reînviat fantasmagoric fizionomii uitate, ale unor oameni care șed pe băncile de pe la porți, dând cumpănit binețe, coborâți parcă dintr-un film alb-negru. Firește, mulți au dispărut, dar sunt și destui nou-veniți, cu gospodării așezate, căruțe, animale domestice și chiar și copii de școală, care nu sunt doar în vacanță la bunici. Chipurile țăranilor din satul
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
vrea să cad în păcatul acelui biet țăran cu mintea rătăcită, din satul tatălui meu, pe care tinerii veniți prin vacanțe de studii se făceau că-l întreabă: ”băi Ioane, ce părere ai tu despre facultăți?”, la care tipul răspundea cumpănit, profund îngândurat. ”facultăți, dificultăți...”. Ei bine, pentru mine toate cuvintele acestea pompoase care se termină în ”-tate” (identitate, responsabilitate, echitate, egalitate, Maiestate șamdp) mă pun în mare... dificultate. Scara cărților de identitate e infinită. La baza lanțului trofic uman stau
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
la cunoaștere. Noi vorbim despre dreptul omului la opinie, esențial într-o societate, dar opinia nu este cunoaștere. Opinia poate fi falsă, dar cunoașterea nu poate fi falsă. Prin urmare, vorbele domnului profesor Pop trebuie analizate mai echilibrat și mai cumpănit. Eu, de pildă, dacă domnia sa a vrut să spună că există o conspirație malefică care se bazează pe credulitatea oamenilor, care se bazează pe incapacitatea lor de a trece de la opinie la cunoaștere, n-aș fi de acord cu acest
Ministrul Educației a deschis Facebook-ul și a citit afirmațiile rectorului de la Cluj despre generația Facebook, Google și SMS. „Nu sunt adeptul în nicio formă a teoriilor conspiraționiste” () [Corola-blog/BlogPost/338301_a_339630]
-
pe baza experienței personale de la universitățile Stanford și Harvard din Statele Unite, aduc în discuție câteva posibile soluții la problemele cu care se confruntă instituțiile de învățământ superior din România. Sunt pe deplin conștient că aceste propuneri trebuie analizate, dezbătute și cumpănite atent. Mai știu că există încă lideri autentici și performanțe remarcabile în universitățile românești și, de altfel, cunosc astfel de exemple ca doctorand bursier în cadrul ASE București. Totuși, așa cum se întâmpla la toate nivelurile școlii românești, aceste exemple pozitive confirmă
„Dacă mă fac de râs?” După ce am studiat în America, am înțeles ce-i lipsește școlii românești să scoată cetățeni și lideri () [Corola-blog/BlogPost/338787_a_340116]
-
de a se așeza în fața noastră. Brusc, am înțeles că și la alte mese oamenii nu se cunoșteau, dar mâncau firesc împreună, discutând sau ascultând un cântec (la graniță de folclor și lăutărească). Aveam să mă bucur de un dialog cumpănit, fără mari intruziuni, dar purtat ca o reluare din ajun, cu o cunoștință veche. Omul i-a povestit băiețelului cum e la el la țară, l-a întrebat dacă îi place să se joace cu animalele sau dacă merge la
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
cartofi, sau 12 suluri de hârtie igienică, sau un litru de benzină, sau un bilet la 6 din 49 plus o pâine. Cât e de scump pentru posibilitățile unui om de pe pământ. Iar dacă volumul nu este nici citit, nici cumpănit, nici prețuit, nici păstrat spre luare aminte și recitire când ale vieții te fură, pe cât de scump este, pe atât este de neputincios, și el, în fața puterii unui singur om. Și omul a închis ochii. Când i-a deschis, era
Editorial. Liviu Florian Jianu: POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA () [Corola-blog/BlogPost/339555_a_340884]
-
de stupiditate. Concluzie Filozoful Ortega y Gasset zicea despre prost că „e prost pe viață și de neclintit, fără pori“. Corect. De aceea, va fi o mare eroare să credem că prostul autohton ar putea fi educat vreodată să judece cumpănit, de unul singur. Va fi o mare greșeală să credem că putem face abstracție de forța și efectele implicării lui sociale, de înverșunarea lui în acele chestiuni care i-au intrat în cap că așa sunt sau așa trebuie să
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață () [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
și flăcări, străpunsă cu săgeți de iubire din toate direcțiile și înconjurată de steluțe argintii spre infinit... Pe un fundal roșiatic se zăresc falduri de lumini și umbre, care sporesc misterul unei lumi încă necunoscute... O carte „încet gândită, gingaș cumpănită” (vorba lui Arghezi), ascunsă încă sub lacătul metaforei și perdeaua simbolurilor lirice. Vrăjiți de misterul poeziei, deschidem și noi „vestiarul inimii”, unde descoperim că volumul este structurat în trei părți: 1. În vestiarul inimii (48 de poezii, dintre care 16
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
aceste zile străbătute de scandaluri de tot felul, unul major a atins, pentru a câta oară, și orașul Caracal, un loc pașnic, frumos, dar urgisit de soartă. Un tânăr înfierbântat de atmosfera toridă, a dat frâu liber unor idei insuficient cumpănite. Articolul lui a scandalizat întreaga opinie publică românească. Cum este posibil, în anii noștri, să mai gândească cineva într-un asemenea mod josnic despre țara și semenii săi? Provinciile României, indiferent cum se cheamă ele, constituie un element sacru înglobat
EST MODUS IN REBUS ... de ION CATRINA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340901_a_342230]
-
Care-mi trimite din înalturi, harul prisositor ce răsare pe cerul inimii mele ca un Luceafăr de dimineață. Hrana spirituală pe care o constituie vocația scrisului îmi dă o bucurie peste măsură și o profundă mulțumire sufletească. Scrisul ales, bine cumpănit este apanajul mărturisitorului credinței și al demnității, care poartă în ființa sa admirația, cântarea, slava pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos și mândria sfântă a Neamului său. Scrisul binecuvântat mă îmbracă în lumina harului ca și cu o haină aleasă și
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
razelor de soare dintr-o după amiază de toamnă târzie, ignorând vântul rece al iernii aflat prin apropiere. Zâmbetul meu încă nu este tulburat, nici chiar atunci când mă aflu la granița abia percepută între neliniștile marilor întrebări și calmul răspunsului cumpănit și așezat. Zâmbetul mi-a fost prezent de la primele scrieri, începute după ce în viața mea se înscăunase senectutea, la 70 de ani, și sper să nu mă părăsească niciodată. Încerc, tot cu zâmbetul pe buze, să mă lupt cu timpul
CUVÂNT ÎNAINTE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342184_a_343513]
-
care nu putea sta o clipă locului. A dus tot greul gospodăriei, mai ales în a doua parte a vieții când tata a fost nevoit să se angajeze la oraș că nu mai făceau față cheltuielilor. Tata era mai așezat, cumpănit, cu vorbă domoală, cu mâinile aspre și fața ridată înainte de vreme. Cred că aveam numai câteva luni, în orice caz nici nu apucasem să mă ridic pe propriile mele picioare când am făcut prima ispravă din viața mea. Mi s-
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
mănunchiului de scrieri inserate în carte. Pornind de la o întrebare, și nu aleasă în mod aleatoriu, ci cu înțelepciunea și paragmatismul specific unei minți foarte bine organizate, autoarea descinde în câmpul unei analize pe cât de profunde, pe-atât de simpatic cumpănite și așternute în fața cititorului. Și «prinzându-i» stilul, savurându-i umorul fin și mai ales spiritul săltăreț al relatării, credeți că te mai poți desprinde de lectură? Nici gând, te cufunzi mai adânc și parcă ești tentat să cuprinzi totul
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343777_a_345106]
-
negură nesfârșită, secerată din loc în loc de arătări luminoase, apăsa suflarea. Părea o nebuloasă dezmierdată de intimitatea întunericului, o nebuloasă de forme neclare ce preumblau înaltul într-un joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște... doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea o casă
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]