368 matches
-
de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan teoretic se observă atât într-o seamă de recenzii, cât și în cursurile universitare. Prelegerile lui tratează despre obiectul și metoda esteticii literare, evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
poli, celălalt fiind abandonat spre o înălțime deschisă prăbușirilor în genuni ale magnetismului gravitațional. Tot astfel, descumpănirea ca stare sufletească reprezintă o paralizare a funcționalității echilibrului conștiinței, o înghețare a balanței egoului ce încetează a fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă întâlnesc cu suferința aproapelui. Sinele meu brusc naufragiază, este bulversat, scapă autocontrolului, nu își mai poate stăpâni propriile impulsiuni. Sunt în derivă lăuntrică. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Steaua”, „Astra”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Luceafărul” ș.a. S. scrie o poezie în care delicatețea confesiunii se îmbină cu luciditatea pasională. Notarea senzației are drept scop „spiritualizarea” ei, așa încât versul nu rămâne niciodată la simpla înregistrare. Lirismul cumpănit se regăsește și în proze. Romanele Frica albă (1982) Coridor în oglindă (1983) Inelul de fum (1984), După concert (1986), Cercul de oglindă (1990), Evadare spre nicăieri (1999) conțin, de asemenea, o dominantă lirică, deși au ca numitor comun investigația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, văzându-i rușinați
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Totul va fi deplin închegat în Izvoare (1942) nu numai ca imagistică, simboluri și metafore, ci mai ales din punctul de vedere al construcției tehnice. Rima și ritmul sunt elemente dătătoare de armonie, poetul fiind preocupat de obținerea unor proporții cumpănite, care să dea senzația de calm și stabilitate: „Ascult cum pașii-n cer mi-i rătăcești / Și cum dezlegi grăbite aurore / Purtând pe mări întunecate prore. / Cad frunze noi din pomii pământești, / Un drum se-ngroapă, altul se desprinde, / Mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
credinței mintea, brațul și inima. Nu a întreprins nici o acțiune armată care să nu fie pusă în slujba țării sale, pentru liniștea și binele ei. A dus peste tot tratative numai pentru a-și sluji țara. Cu judecată dreaptă și cumpănită, a cruțat poporul și oastea când a simțit că nu poate să câștige o bătălie. Ajuns cu oștenii săi sub zidurile Chiliei, cucerită de Baiazid al II- lea, realizează că în forma pe care el însuși o dăduse cetății, aceasta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
de subiect. Poziția pronumelui în interiorul categoriei gramaticale a cazului este, însă, determinată, cel mai frecvent de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: - dativ; când propoziția este completivă indirectă: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elabora raționamentele spiritului - tot atâtea expresii presărate în text. Empirismul domină: să-ți folosești cele cinci simțuri, să privești, să observi, să detaliezi ceea ce ne învață și ne arată natura, să studiezi în mod rațional, să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
convenționalități literare diferite, având însă drept de cetate cât celelalte. Mai mult decât unui public, el se adresează unui cerc de fideli care îi recunosc ingeniozitatea procedeelor compozitive și ținuta stilistică. Și vorbind de stil avem în minte o bine cumpănită „mediocritas”, o modicitate decurgând din absența rupturilor. O astfel de literatură nu refuză însă maniera, ba chiar face din ea cel mai constant dintre recursuri. MARIAN PAPAHAGI În proza sa, fascinația imaginarului cel mai pur și a inteligenței care gândește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. ION BARBU Scrisul întreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpănite, de pătimașă selecție de rarități lexicale, dintr-un argot plastic și de crudități pitorești, un stil discursiv de cronică și de memorii, pregătit în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
preliminar și necesar de delimitare a orizontului de înțelegere și teoretizare deschis prin această carte. Așa cum un obiect se deosebește de alte obiecte prin ceea ce este, dar și prin ceea ce nu este, tot astfel contururile oricărui demers academic se cer cumpănite, întrucât ar fi greșit, pe de o parte, să se sugereze că un demers, fie el chiar academic, are, prin rigoare, valabilitate universală și obiectivitate absolută, iar pe de altă parte, în virtutea aceleiași atitudini, să se sugereze că este singurul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a celor trei termeni, ci se dorește a fi critic, în sensul reevaluării posibilităților de a utiliza cei trei termeni fără a cădea în „idolatria“ sereotipiilor și prejudecăților. Pretenția obiectivității în studiulacademic (al religiei, în acest caz) se cere atent cumpănită. Ea nu presupune nici obstinația de a clasa și categorisi oferind răspunsuri finale catalogate drept „științifice“ și nici tratarea fenomenelor analizate ca și cum ar fi vorba despre niște „obiecte“ întru totul măs urabile, ușor de decupat și descris folosind atribute univoce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
proastă decât aceea în care l-am primit noi. Preocuparea pentru generațiile viitoare și pentru starea planetei este și efectul unui simț "preverbal" al moralității care ține de un substrat profund al ființei umane. Acest simț ne determină să acționăm cumpănit, să nu irosim resursele, să nu distrugem viața sălbatică să cooperăm pentru protejarea mediului 335. Dreptatea intergenerațională este concepută ca parteneriat de către E Brown Weiss 336. În acest context, deosebim între relația cu alte generații, în sensul că suntem legați
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mafiot a eroului slavician de la Moara cu noroc? Oare Ghiță nu a murit tot așa cum a trăit? În aceste condiții cum se explică faptul că profesorul clujean se pronunță cu atâta înverșunare contra tânărului bogătan și cu atâta toleranță față de "cumpănitul" cârciumar? Personajul din Pădureanca este așezat de toți analiștii creației lui Slavici, cu mai multă sau mai puțină claritate, în rândul exemplarelor cu un farmec bolnav, dominate de anxietate, de stări depresive care amintește de adolescenții firavi și neliniștiți ai
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
II și III. Peste 30 de ani, în studiul Eminescu văzut de G. Călinescu, criticul nostru traversează cu o privire cordial-comprehensivă și obiectivată impunătoarea biografie dedicată poetului și exegeza asupra operei. Este o incursiune foarte interesantă, pendulând discret între judecata cumpănită, aprecierea francă, prețuirea deschisă și rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urbanacademici. Rândurile conclusive sunt înalta probatoare: „...imaginea critică pe care a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
senectuții s-a apropiat de creația tinerilor (pe atunciă Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Ioan Alexandru. Neîndoielnic, Vladimir Streinu ar fi putut elabora oricând o istorie a literaturii române moderne și contemporane din perspectivă estetică și cu o cumpănită scară a valorilor. Lectura atentă a cronicilor, recenziilor și articolelor sale dezvăluie un excepțional critic al poeziei. Vladimir Streinu reliefează curajos unicitatea bacoviană: „...el este un poet unic în literatura noastră și dacă nu ne-ar fi teamă de zeflemeaua
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Chițimia, Al.Dima, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979 4 idem, p.649 115 marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și îngăduie volutele grațioase, jocurile de artificii, înfloriturile stilistice. Evită sistematic judecata encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului românesc, Refăcând drumul istoric al criticii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
produce în conștiințe un fel de armonie, ca o muzică.” Dan Hăulică: „Era în el o fatalitate a frumuseții, față de care elogiile obișnuite par întâmplătoare.” (...Ă „Vladimir Streinu era frumos în toate sensurile apariției sale armonioase: nobil, statuar, al gesticii cumpănite, dominante, construite, îndelung elaborate și totuși autentice, niciodată nedând impresia de convenție desuetă. Era frumos în ordinea scrisului, în acest echilibru rar de invenție modernă și de plenitudine a unui fond tradițional. Dar era frumos cu această responsabilitate a unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fără cusur, păstra, ca o marcă a corectitudinii, o mină sobră, concentrat să descifreze - fără virtuozități analitice, însă limpede și exact - sensurile unor montări. Probitatea lui era aceea a unui spirit avizat și ferm, cu o pedală tradiționalistă în aprecierile cumpănite, în care apetența pentru valorile de mult recunoscute se conjugă cu o anume prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e o „chestiune de dozaj”, de aceea și critica lui, atentă și la obiect, respinge excesivitățile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
din partea celor care nu au înțeles natura solitară, originală a demersului. În Litere în tranziție criticul își adună cronicile publicate după 1989, îndeosebi în revistele „Dilema”, „22” și „Luceafărul”. Față cu dezechilibrele apărute în viața literară românească, adoptă o poziție cumpănită și nu agreează spiritul agresiv, încercările de răsturnare a valorilor și de atac la persoană pe baza unor argumente periferice a biografiilor lui G. Călinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Preda ș.a. Ceea ce îi displace cel mai mult este angajarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
cu mari ambiții, scria versuri după canoanele prozodiei acelor vremi. De-a lungul timpului, a acumulat cultură poetică și experiență de creație, a publicat volume de versuri, s-a afirmat ca un iscusit mânuitor al stihului bine gândit și inspirat cumpănit. Îl prețuiesc și îl iubesc pentru sufletul său mare, dedicat artei cuvântului scris, pentru prietenia noastră, curată și caldă, pentru idealurile ce îi călăuzesc viața, pentru întâlnirile mult așteptate de amândoi și transformate în șuete literare aducătoare de satisfacții spirituale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, văzându-i rușinați
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tradiționale, de amănunt, pentru a le face vrednice de acea demnitate care este facultatea de a cugeta prin sine Însuși și a naște idei personale. În acest fel, prin obișnuința de a fi conștiincios, prin conștiința responsabilității oricărei afirmări bine cumpănite, prin stăpânirea de sine, prin modestie și demnitate se creează caracterele și acea elită de care societatea contemporană are atâta nevoie, pe care o așteptă și care mai Întârzie totuși să vină. Încă de mult această funcție a instituției universitare
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]