626 matches
-
stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vă supărați... - Aici greșești profund. Răpitori... da, Într-un fel... În nici un caz Însă ordinari. Așa mi s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv cu cel al creării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acest moment. Nu-i așa, Zoran? I-am spus pe nume, omițând provocator termenul obișnuit „domnul...”. Scontam pe o enervare care mi-ar fi fost de mare folos. Tipul era Însă mult mai strong decât credeam: nu și-a pierdut cumpătul - În aparență, cel puțin - și a contraatacat dezinvolt: - Știu, Într-adevăr, și una, și alta. Fujimori a fost Împușcat, cadavrul se află Într-una din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o competiție de felul ăsta? — Cine suntem noi să judecăm un om după bârfe? Și apoi, ține cont că sunt multe zile de competiție, multă căldură și multă tensiune, încât până și cel mai corect concurent poate să-și piardă cumpătul și să facă o greșeală. — Tu ai face o astfel de greșeală? — Eu nu gonesc prin deșert cu peste o sută de kilometri pe oră, sub un soare de-ți fierb creierii. Eu, la fel ca tine, zbor cu elicopterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
piatră. — Și eu la fel... - recunoscu. Cu cât trece mai mult timp, cu atât o să le fie mai greu. Dar sunt „francezi“ și niciodată nu știi ce reacție pot avea. N-am cunoscut niciodată vreunul care să nu-și piardă cumpătul când suferă de sete sau de căldură. — Oamenii de tipul ăsta sunt obișnuiți cu situații mai periculoase și, dacă nu așteaptă ajutoare, îmi închipui că se vor decide să riște totul. — Sincer, crezi că avem vreo șansă de reușită dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-a iertat. — Tuaregul ăsta e foarte liber să facă ce vrea, deși eu personal nu sunt de acord cu hotărârea lui - îi răspunse calm. Comendatorul este cel care nu te iartă pentru că ai provocat moartea celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ieși de aici. Coboară naibii de pe scările alea până nu vin eu să te trag și să chem șeriful. Ieși naibii din casa mea, nenorocitule, știu eu ce vrei tu să... Nu-ți voi mai asculta profanările, băiete. Păstrează-ți cumpătul și fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se uite la mine. Am observat, ca de fiecare dată, că genele lui erau ridicol de lungi și curbate. —Hai, Sam, a spus el pe cel mai liniștitor și rezonabil ton. Ajay, domnul Conciliator, care nu-și pierde niciodată cumpătul, nici când oamenii îi termină cutia personală de margarină, cu numele lui scris pe etichetă. —în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe Claire, la petrecere, dar ea i-a spus să plece. De fapt, a sunat ceva de genul „du-te naibii“. Am auzit-o. Așa că a urcat aici la un ceai. Era îngrijorat ca nu cumva Claire să își piardă cumpătul și să-i facă o scenă monstru lui Lee. Știi? E foarte sensibil. Nu știam, dar am lăsat-o așa. — Cred că vrea să o părăsească, a spus Judy către ceașca de ceai. Dar îi e frică de ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu ai găsit o explicație. Că panica te-a cuprins acolo fără nici un motiv. În primul rând, nu a fost vorba de panică. Bine, viteazule. Vorbesc foarte serios. Neliniște, teamă, da. Însă panică în nici un caz. Nu mi-am pierdut cumpătul nici o clipă. Îhî! Și care a fost cauza? Nu știu, ridică Cristi din umeri. Poate că un al șaselea simț. N-ar fi prima dată când mi se întâmplă așa ceva. De multe ori am simțit că sunt amenințat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faci? strigă Calistrat sărind speriat într-o parte și aruncându-se la pământ, acoperindu-și capul cu brațele. Acum nu mai prezintă pericol, spuse inspectorul. Poți să te ridici fără teamă. Ce ne facem? întrebă Ileana, care deși își păstrase cumpătul îl privea albă la față pe Cristian. Sincer, îi răspunse Toma, nu știu. Cutia asta cu dinamită e o bombă cu fitilul aprins. Păi, se băgă și Calistrat în vorbă, nu poți să faci același lucru și cu celelalte cartușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
această tensiune profesională venise să se adauge insolita și îngrijorătoarea întrebare pe care le-o pusese responsabilul garajului când intraseră cu mașina, Domnii, de unde sunt. Comisarul, cinste lui și experienței sale în ale meseriei, bineînțeles că nu și-a pierdut cumpătul, Suntem de la providențial, răspunse el sec și imediat, încă și mai sec, Parcăm mașina unde trebuie, în spațiul care aparține firmei, prin urmare întrebarea dumitale, pe lângă că e impertinentă, denotă și lipsă de educație, Poate că e impertinentă și denotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
logoreică a soțului ei. Dirk nu ascundea niciodată nimic. Discuta cu o lipsă totală de sfială chestiunile cele mai intime. Uneori chiar o făcea pe nevastă-sa să se simtă prost și singura dată când am văzut-o pierzându-și cumpătul a fost atunci când el a insistat să-mi spună cum a luat un purgativ și a început să intre în detalii cam naturaliste pe această temă. Seriozitatea absolută cu care își povestea necazurile mă făcea să mă scutur tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă pregăteam să repet întrebarea. De unde să știu? îmi zise el în cele din urmă. Nu putea să mă sufere, și asta m-a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cu instinctul unui copil, Amory se menținea consecvent În umbra neagră a blocurilor albe, despicând lumina lunii În câteva secunde Înfricoșate, iar o dată rupând-o la fugă, stângaci și Împiedicat. S-a oprit brusc din alerga. Trebuia să-și păstreze cumpătul, Își spuse el. Buzele i se uscaseră și și le-a lins. Dacă s-ar Întâlni cu un om bun... mai erau oameni buni pe lume sau locuiau acum cu toții În blocurile albe? Oare fiecare om era urmărit În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
între forțele cele mai diferite, în centrul cărora se află Hans, care momentan pare cam lipsit de forță. Asta‑i tot, întreabă Sophie. Nu, nu‑i tot, pot mult mai mult, spune Hans printre dinți, fiindcă încet‑încet își pierde cumpătul. Se uită la Sophie și imediat prospețimea tinereții și constituția sănătoasă înving, iar pula i se scoală așa cum se cuvine. Tinerețea și sănătatea au învins bătrânețea și boala. Sophie aproape că‑și smulge din carne încheietura unui deget. Când Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rog. După o scurtă așteptare pe fir se auzi vocea lui Becker. — Sunt la clinica lui Kindermann, i-am explicat. Ne-am oprit să luăm dosarul medical al lui Weisthor și Lange a reușit să fie împușcat. Și-a pierdut cumpătul și o bucată de gât. Kindermann avea la el un pistol. — Vreți să mă ocup de furgoneta pentru cadavre? — Asta e ideea generală, da. Numai că eu nu voi fi aici când vine. Mă țin de planul meu inițial, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu ar fi venit la timp: Pentru asta pot să garantez, zise el. Poate că, date fiind împrejurările, ar fi mai bine dacă lucrările acestei curți s-ar amâna vreo oră, măcar până veți fi avut ocazia să vă recăpătați cumpătul, Reichsführer. Descoperirea unei trădări atât de evidente în cadrul unui for atât de aproape de inima domniei-sale, precum e acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oameni în toată firea , să ne gândim la ceea ce este de rezolvat acum...nu avem nevoie de alte resentimente și suferințe! Ilona se liniști dintr-o dată.Silviu avea dreptate să-și revizuiască atitudinea față de ea însăși și să își păstreze cumpătul pentru perioada grea ce avea să urmeze în viața ei... Se dusese direct la spital să-și facă analizele pe loc.Peste nici două zile avea plicul în buzunar...se întorcea de la spital , cu pași rari, contemplând frumusețea vieții al
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
Iulian Zinca, îmi este cunoscută de pe Rețeaua Literară, unde după citirea celor postate acolo, mai adăugam și comentarii. Despre stilul abordat voi vorbi în măsura care mă caracterizează fiindcă-mi iubesc semenii, dar la modul special pe cei ce au cumpătul chibzuinței în tot ceea ce fac sau în tot ceea ce spun prin cuvintele scrise. De la început până la sfârșit pot creiona portretul autorului sau ospățul de cuvinte de care are nevoie spre a se exprima . Din poemele cărții, îl văd cu chipul
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
primi. -Revin mâine! Mihai a înțeles, că era ceva în neregulă. -Mă tem că și mâine va fi ocupat, de altfel cred, că pentru dumneavoastră va fi tot timpul ocupat. Secretara vorbea sacadat, părea că este pe cale să-și piardă cumpătul, calmul lui Mihai o surescita. -Doamnă nu ați înțeles, sunt angajat de minorul Pleșoiu să-i apăr interesele și o voi face, cu sau fără voia dumneavoastră. Ați face bine să nu-mi stați în cale, nu aveți de câștigat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
mai face parte de mult timp din categoria oamenilor de bună credință”?! Este o impolitețe gravă, Domnule Manolescu, Domnule Varujan, ca să nu zic - în stilul Ochiului magic - că este o imensă mitocănie, este opera unui publicist care și-a pierdut cumpătul și uzul rațiunii... Ar trebui, probabil, să mă opresc aici și să las cititorii revistei să judece, singuri, dacă acest stil brutal de mahala, autoritar și ultimativ ca limbajul unui birjar oborean, se potrivește sau nu într-o confruntare literară
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
Așa era înțeleptul, savant ajuns un sfânt, Ce-și folosea gândirea ca să-și găsească rostul, Sfințind cu-a lui esență un loc pe-acest pământ, Nu doar spurcând materii fără să vădă costul, Avea vorba-apăsată pictând cu ea destine, Iar cumpătul în fapte plăceri dumnezeiești, Izvoare preacurate curgeau cu a lui suspine, Pământu-ntreg umplându-l de farmece cerești, Cu slova lui vibrândă cutremura tulpina, Din zariștea albastră îl salutau toți munții, Cu lacrimi de lumină îți mângâia grădina Căci el era
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
sistematic, nerecunoscând că ar avea o problemă chiar prin toate părelnicele lui, mai ales că n-ar fi nebun, dar continuând cu nebunia (ce se poate videca în primul rând prin recunoaștere) până și-a făcut partenera să-și piardă cumpătul, s-o facă să se interneze pe la secția depresiei... Și, câți din aceștia nu sunt în așa “aer liber”, deoarece, de cele mai multe ori, ei nu au ‘nimic’.. continuând abuz după abuz, dacă din nefericire pentru societate nici nu ajung să
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să zbor și să uit de cumpăt Fiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac, Slobozindu-mi fluturii agitați din stomac. de Gabriel Todică 18.05.2015 Referință Bibliografică: Inel / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1599, Anul V, 18 mai 2015. Drepturi de Autor
INEL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368053_a_369382]