363 matches
-
al doilea este format din cuneiformul I (micul cuneiform), cuneiformul II (sau intermediar), cuneiformul III (marele cuneiform) și cuboid. La cal și iepure, există 6 oase tarsiene deoarece cuneiformul I și II se sudează într-un singur os denumit micul cuneiform. Rumegătoarele au 5 oase fiindcă s-au sudat cuboidul și scafoidul formând osul cuboscafoid și cuneiformul II cu III formând marele cuneiform. La suine (porc) și carnivore se găsesc toate cele 7 oase. Metatarsienele la mamifere sunt în număr de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cuneiform) și cuboid. La cal și iepure, există 6 oase tarsiene deoarece cuneiformul I și II se sudează într-un singur os denumit micul cuneiform. Rumegătoarele au 5 oase fiindcă s-au sudat cuboidul și scafoidul formând osul cuboscafoid și cuneiformul II cu III formând marele cuneiform. La suine (porc) și carnivore se găsesc toate cele 7 oase. Metatarsienele la mamifere sunt în număr de cinci, ca și degetele, în cazul pentadactiliei. Numărul lor se poate însă reduce până la un singur
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
iepure, există 6 oase tarsiene deoarece cuneiformul I și II se sudează într-un singur os denumit micul cuneiform. Rumegătoarele au 5 oase fiindcă s-au sudat cuboidul și scafoidul formând osul cuboscafoid și cuneiformul II cu III formând marele cuneiform. La suine (porc) și carnivore se găsesc toate cele 7 oase. Metatarsienele la mamifere sunt în număr de cinci, ca și degetele, în cazul pentadactiliei. Numărul lor se poate însă reduce până la un singur metatarsian funcțional și un singur deget
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
format prin sudarea tibialului și intermediarului) care se articulează cu zeugopodul, și "calcaneu" (peroneal) ce constituie porțiunea posteroinferioară a tarsului. Rândul distal de oase tarsiene este format din "cuboid" (format prin sudarea tarsienelor 4 și 5) și din cele "trei cuneiforme" (tarsienele 1, 2, 3). Talusul, care primește toată greutatea corporală de la tibie, o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular cu care se articulează și prin cele trei cuneiforme, care se articulează cu acesta. La rândul său
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
tarsienelor 4 și 5) și din cele "trei cuneiforme" (tarsienele 1, 2, 3). Talusul, care primește toată greutatea corporală de la tibie, o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular cu care se articulează și prin cele trei cuneiforme, care se articulează cu acesta. La rândul său, calcaneul transmite o parte din această greutate spre degetele 5 și 4, prin intermediul cuboidului cu care se articulează, precum și direct pe sol. Alături de aceste oase, care sunt numite fundamentale sau canonice, mai
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mari. Blana este foarte moale, deasă și mătăsoasă, cu perii scurți. Culoarea blănii variază între cenușiu-închisă la galben-deschisă, uneori ocru-brună. Culoarea dominantă este brună-cenușie, mai uniformă pe partea ventrală și cu nuanțe de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral, cu creste proeminente la adult. Crestele supraorbitale ale oaselor frontale absente. Creasta sagitală mare. Creasta lambdoidă prezentă. Regiune occipitală a craniului mult mărită în dimensiuni și vizibil înclinată înainte. Arcadele zigomatice sunt slab dezvoltate, subțiri, larg
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
nervură”. Atinge lungimea de până la 50 cm. Trăiește fixată pe stânci la adâncimi de 15-50 m. Încadrare taxonomică: Sinonime: Phyllophora membranifolia. Este o algă roșie la care de pe discul adeziv porneste o “tulpiniță” scurtă, de pe care se desfac ramuri laterale, cuneiforme, care au la capăt mai multe lame mici plane sau ondulate. Atinge lungimea de 20-30 cm. Trăiește liberă, nefixată, în zona sublitorală. Încadrare taxonomică: Sinonime: Hutchinsia biasolettoana, Hutchinsia variegata, Polysiphonia leptura, Polysiphonia vidovichii, Polysiphonia variegata. Este o algă roșie cu
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, precum era amitit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentația de
Ceapă () [Corola-website/Science/303902_a_305231]
-
anul 1885 de către o localnică din Tell el-Amarna, în Egipt. Considerate inițial falsificate, tăblițele de la Amarna se află azi în custodia unora din cele mai importante muzee și institute de cercetare din lume. Acest monument istoric epigrafic, redactat în litere cuneiforme in diverse idiomuri antice, majoritatea in limba akkadiană, limba diplomatică regională, reprezintă corespondența diplomatică și militară purtată între reprezentanții diverselor state și orașe-state cu faraonii Amenophis al III-lea și fiul său Akhenaten. Unele din informațiile conținute în tăblițele de la
Scrisorile de la Amarna () [Corola-website/Science/303361_a_304690]
-
chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau fiinte. La sfârșitul mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost simplificat și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Una dintre cele mai mari colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î.Hr., el a luat hotărârea să înființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Una dintre cele mai mari colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î.Hr., el a luat hotărârea să înființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a trimis scribii să adune tablete de la aceștia. Dacă un
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
moment protagoniștii sunt marile civilizații ale Orientului Mijlociu: Egiptul antic și Mesopotamia, eveniment prin care arta dobândește noi modalități de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme și ideograme. Ulterior, sumerienii dezvoltă scrierea prin redarea silabelor, bazată, deci, pe fonologia și sintaxa specifice limbii sumeriene. În Egipt apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
cuceririle lui Darius I în trei limbi: vechea persană, elamită, și akkadiană. Textul este gravat într-o faleză din muntele Behistun, în provincia Kermanshah din actualul Iran. Inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson începând din 1835. Este pentru scrierea cuneiformă ceea ce este Piatra din Rosetta pentru hieroglifele egiptene: documentul crucial în descifrarea acestui sistem de scriere. Textul este o declarație a lui Darius al Persiei, scris de trei ori, în trei sisteme de scriere și limbi diferite: două limbi alăturate
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
este conform cu descrierea sa. Diodor din Sicilia a scris și el despre « Bagistanon » și declara că textul a fost gravat de regina Semiramida a Babilonului. După căderea Imperiului Persan și a succesorilor săi, și după căderea în desuetudine a scrierii cuneiforme, semnificația inscripției a fost uitată, iar interpretările fanteziste au devenit normă. Timp de secole, astfel s-a crezut că inscripția se datora lui Khosrau al II-lea. O legendă a apărut, potrivit căreia inscripția s-ar datora lui "Fahrad", amantul
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
situată la patru metri mai sus, sunt mai greu accesibile și cercetarea lor a fost amânată pentru un acces ulterior. Înarmat cu textul în veche persană și cu o treime din silabarul oferit de germanul Georg Friedrich Grotefend, expert în cuneiformă, Rawlinson a descifrat textul. Din fericire, prima parte a textului redă o listă de regi persani identici cu cei din lista menționată de Herodot. Punând în corespondență numele și caracterele, Rawlinson a reușit, prin 1838, să descifreze caracterele cuneiforme utilizate
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
în cuneiformă, Rawlinson a descifrat textul. Din fericire, prima parte a textului redă o listă de regi persani identici cu cei din lista menționată de Herodot. Punând în corespondență numele și caracterele, Rawlinson a reușit, prin 1838, să descifreze caracterele cuneiforme utilizate pentru vechea persană. Mai târziu a venit rândul studiului celorlalte texte rămase. După o perioadă de serviciu în Afghanistan, Rawlinson a revenit în 1843. Folosind scânduri, a trecut spațiul dintre textul în vechea persană și cel din elamită, pe
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
ale lui William Henry Fox Talbot, care au contribuit și ei la descifrare. Edwin Norris și alții au fost primii care au făcut același lucru cu elamita. Aplicându-se celor trei limbi din Mesopotamia și celor trei variante de scriere cuneiformă, aceste descifrări au constituit una dintre cheile care au permis intrarea asiriologiei în epoca modernă. Se crede că Darius plasase în mod special inscripția în acest loc pentru a o face de nefalsificat - lizibilitatea trecând pe locul secund al imperativelor
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
ei având drept consecință retracția tubilor dentari. Smalțul se subțiază prin uzură. În zonele unde smalțul a dispărut (fig. 4.4), dentina ia frecvent aspect maroniu-gălbui. Uneori, este descoperită și radacina dintelui (fig. 4.5). De menționat este frecvența lacunelor cuneiforme în forma de “lovitură de săgeată”, lacune ce se găsesc la coletul vestibular al dinților, mai ales al caninilor, premolarilor și incisivilor. Din cauza retracției pulpare și a sclerozei dentinei, aceste abraziuni sunt rar dureroase. Arcadele dentare prezintă edentații parțiale latero-terminale
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
Mărimea frunzei , caracter genetic specific soiului, se apreciază pe baza produsului dintre lungime și lățime (L x l = S). Se poate determina și prin se apreciază prin măsurătorile ampelometrice asupra frunzelor mature. Au fost stabilite următoarele tipuri de frunze: orbiculare, cuneiforme, cordiforme, reniforme sau tronconice ca principale forme care stau la baza descrierii soiurilor de viță de vie. 1.3. Sectarea (lobarea) limbului frunzei reprezintă caracterul morfologic specific soiurilor aparținând genului Vitis. Frunza matură poate fi întreagă sau împărțită în lobi
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
În cadrul aceluiași tip de formă, determinat de valorile elementelor enunțate, forma limbului este definită de numărul, forma și mărimea lobilor, a sinusurilor și dinților (măsurători ampelometrice). Pentru acest caracter morfologic au fost stabilite următoarele forme, notații și soiuri de referință: cuneiformă (nota 1 - soi de referință Riparia gloire), cordiformă (nota 2 - soi de referință Vitis cordifolia), pentagonală (nota 3 - soi de referință Chasselas blanc), orbiculară (nota 4 - soi de referință Perlă de Csaba) și reniformă (nota 5 - soi de referință Rupestris
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
de soiurile Berbecel (-4,5634) și Coarnă albă (-4,4306). Poziția lor este excentrică într-un sens și în altul, iar forma frunzelor este diferită: orbiculară la Coarnă albă, tronconică la Berbecel, orbicular reniformă la soiul Fetească regală și orbicular cuneiformă la Grasă de Cotnari. Cea mai mică contribuție la definirea factorului 2 a avut-o soiul Tămâioasă românească (-0,4545) el fiind situat în apropierea originii axelor în cadranul III. 2.7.2. ANALIZA CLUSTER (AC) 2.7.2.1
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
C, deoarece valoarea indicelui de disimilaritate a fost cea mai scăzută comparativ cu celelate două grupe și care cuprinde soiurile cu frunze mari ce au avut cele mai ridicate valori ale mărimilor ampelometrice. Acestea sunt și apropiate ca formă: orbicular - cuneiformă (Galbenă de Odobești, Mustoasă de Măderat), orbicular cordiforme (Zghihară de Huși) sau cordiforme (Bătută neagră), acestea având și cel mai mic indice de separare care crește până la agregarea completă a celor trei ramuri. Dendrograma clasificării ierarhizate ale unor soiuri mai
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
divinități care sunt în mod clar de origine nepământeană. Adepții teoriei astronautului antic consideră că Baalbek este un loc sacru, fiindcă ființe extraterestre au ajuns prima oară pe Pământ. Răspunsul poate să fie găsit pe tăblițe de lut cu scrieri cuneiforme, de acu, 5.000 de ani pe vremea primei civilizații cunoscute, cea a sumerienilor din Mesopotamia. Ceea ce e interesant privind Baalbek este că mereu a fost cunoscut ca fiind un loc de debarcare. Există un text care e scris cu
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
acu, 5.000 de ani pe vremea primei civilizații cunoscute, cea a sumerienilor din Mesopotamia. Ceea ce e interesant privind Baalbek este că mereu a fost cunoscut ca fiind un loc de debarcare. Există un text care e scris cu scrierea cuneiformă numit Epopeea lui Ghilgameș. Unde scrie că Ghilgameș a văzut rachete coborând și urcând la Baalbek, de la loculde debarcare. O comparație între Baalbek, Liban și Muntele Templului din Ierusalim ne dezvăluie o asemănătoare destul de mare între platformele lor masive de
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]