680 matches
-
să învinuiesc țara pentru nimic ci doar să atrag atenția către „umilul” megieș român. Este cert faptul că într-o zi voi putea părăsi această țară... Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în fața propriei uși fără cheie... Cutez a-mi părăsi țara și a începe viața într-o țară perfectă? Este România o țară perfectă? Cum ar arăta o țară perfectă, cu oameni perfecți? România este locul unde am crescut, am împărțit bucurie, tristețe, am învățat să iubesc
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
volum este efortul, grav și fără senzația artificialului, al textualizării. Elanul confesiunii nu este cenzurat de mitologia cărții, viața și textul se află în armonie, încât versurile construiesc, simultan, o biografie poetică: "Aș vrea să-ți spun și parcă nu cutez:/ Nu mă chema în vis/ Măcar o vreme./ Deși, vezi tu, eu tot te mai visez/ din când în când. Atunci când scriu poeme". Efortul de cristalizare a trăirii în cuvânt se bizuie pe zbuciumul real al poetului la înserarea vieții
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
este strigată) care reprezintă pragul liminar de cunoaștere a poeziei feminine. Poeta este obsedată în a surprinde și transcrie palpitul vieții și al naturii: “Trupul și marea încercare/ Cu care-n splendoarea uimitei livezi: încerc să te-apropii/ Aștept să cutezi/ Aprinsa zăpada în raze de lună/ Cu care veghez/ Secunda în care cum sunt/ Și cum vin/ Ți-este dat să mă vezi” sau: În pământ și peste pământ ne zambim/ În palmele puilor vii/ Viața îmbată un înger” sau
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
argint/ Ajunge la repetiții/ Bate la mașina de scris/ Aranjează cârlionții unei clase de pici/ Iubindu-I supuși mângâierile, spusele..../ Protejează calde mâncăruri/ Poate număra perle, dantele, perdele/ Poate naște și-odată cu pruncul/ Adoarme-n cetatea strict verticala../ Ce mai cutează ne mai spun alte/ Câteva umbre subțiri, chipu-i vesel, serios,/ Mereu mai fantastic, imprevizibil/ În flanela-i gri, cu centura din piele de crocodil/ Bluze din albe mătăsuri, în ciorapii gri-argintați/ Ai timpului,/ Vii și elastici!”. Poeta își continuă
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
istoric literar ale părintelui. „Am găsit cu bucurie și nu fără emoție la Nicolae Băciuț una din marile obsesii ale Poeziei din vremea tinereților mele: ideea poemului ca operă impecabilă, ca ideal absolut, unic, suprem, atotîmbărbător și atotbiruitor al oricărui cutează să scrie versuri. Numai în anii '20 s-au mai închinat vocabule așa convinse și fierbinți Poemului. Pune-ți masca și vino sună asemenea unui îndemn din vremea suprarealismului începător. Așa fiind, firesc e ca rolul de frunte la Nicolae
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
vine cântând / E tocmai solia-așteptată de mult / Din cer să coboare / În dar îți aduce din ceară sau lut / Gingașe-aripioare / Primește-le zboară precum ți-a fost dat / Departe spre zare / O parte din sufletul neîntinat / Du-i Sfântului Soare / Cutează noi aripi în dar să primești / Mari cât infinitul / Spre alte-orizonturi de vrei să pornești / Cătându-ți ursitul” (Precum ți-a fost dat). Principala dimensiune a scrierilor Ioanei Stuparu este cea sacră. În fiecare poem transpare puterea divină, credința nestrămutată că
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
poate atenția, cu giumbușlucurile lor: “- Vai ce pisoi simpatici aveți!” Și cu toate astea nimeni nu pot să scap de ei. Eu îi ofer cu toată larghețea tuturor, dar parcă ar presimți ceva necurat în insistența mea, pentru că nimeni nu cutează să zică da. Apropo, dumneavoastră nu vreți doi pisoi simpatici? Simpatici foc! Vi-i ofer gratuit. Referință Bibliografică: Prieten cu teroriștii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
Cele mai sincere felicitări și să fiți fericiți! a răspuns Fănel, după ce s-a desprins din îmbrățișare, găsindu-și cu greu cuvintele... Sărut mâna, felicitări și casă de piatră! s-a adresat apoi, înclinându-se adânc în fața Olgăi, fără să cuteze a o îmbrățișa și a o privi in ochi. - Mulțumim, mulțumim, au răspuns cei doi aproape în același timp. - Unde este frumoasa ta soție? Nu o văd ori nu o mai recunosc? l-a întrebat Olga în timp ce-și
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe. Referință Bibliografică: Methexis / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
morminte. Decor fascinant Demiurgul așează Estrada e plină, actori neștiuți Cerșesc ajutor de la îngerii muți, În fracul lor alb cu știuta emfază. Un veac, un mileniu,-n liniștea frustă Se cerne un zumzet, eterul vibrează Un biet menestrel cu lăuta cutează S-alunge-n culise tăcerea vetustă. Privește adâncul, brodează pe strune, Îi viersul cuminte, uitarea senină, Își murmură numai cântarea divină, Legende prin vremi zămislite-n genune, Nașteri și creșteri, eroi, aspirații, Ori gând de mărire, minciuni, viclenie, Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
XXVI. CULORI GINGAȘE STRÎNSE ÎNTR-O ÎMPLETITURĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 973 din 30 august 2013. Îmi crește o toamnă, amară, sub pleoape, ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea, doar sînt oameni care cutează chiar mai mult decît sînt în stare să suporte, credeam că existența e la mîna mea negasem chiar și moartea, acum am ajuns să locuiesc în ea vinovată de mine însămi, deși...cel mai greu îmi e să nu uit
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
nimic mai firesc, însă niciodată setea de mîinile tale, cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre viață. Citește mai mult Îmi crește o toamnă, amară,sub pleoape,ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea,doar sînt oameni care cutează chiar mai multdecît sînt în stare să suporte,credeam că existența e la mîna meanegasem chiar și moartea,acum am ajuns să locuiesc în eavinovată de mine însămi,deși...cel mai greu îmi e să nu uit cine sîntși ce
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > TOT CERU-I... JOS Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului O mie de-ntrebări pe scara Cerului cutează, și-n timp ce ele tind în sus, o mie, altele, sondează adâncul meu de nepătruns - cel bulgăre dospit de lut, cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin
TOT CERU-I... JOS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362571_a_363900]
-
n-a ținut decât o săptămână și iată-ne din nou împreună, de data asta la “discuții” participând și nevestele “convorbitorilor” și firește, tânăra pereche. Pentru ca discuția să facă referire doar la tema rămasă neîncheiată în urmă cu două săptămâni, cutez a exclude “intervențiile” și “bruiajul” (ne)venite din partea “neofiților” și să dau prioritate absolută celui socotit “violon d'Ingres” al întregului cadru instituit post-festum, de data asta la familia socrilor mari. Au fost și altfel de discuții care vizau probleme
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
și să mă zbat. Am terminat aproape tot ce-am început. Grădinița, școala primară și gimnaziul le-am parcurs în târgul meu-Drăgășani, cel mai iubit loc din lume, în care am visat și am țesut primele gânduri, să zbor, să cutez, să aflu câte ceva despre viața și timpul meu. Din „gara lui mică” am plecat spre Râmnicu Vâlcea, unde am absolvit liceul „Alexandru Lahovari” (1946) și apoi, prin Piatra Olt, răscruce de drumuri, am luat calea Bucureștiului, în care mi-am
NICU T.ALEXIS, PERSONALITATE DISTINSĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354352_a_355681]
-
în sarcina meșterilor locali. Costul greu de suportat, în condițiile angajării meșterilor maramureșeni, a dus la găsirea unei alternative, aproape neverosimilă. Părintele știa că în obștea parohiei sale sunt meșteri de ispravă care, deși nici în vis nu îndrăzniseră să cuteze la o așa ispravă, aveau totuși la activ exerciții serioase în câmpul lucrului cu lemnul. Această experiență a lor, îndrăznea părintele, ar fi putut să se constitue într-o premiză dătătoare de speranță, anume că ei ar putea ridica monumentalul
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
de campanie, aflată, după o ordine prestabilită, în grija enoriașelor, iar meșterul Dobreanu și-a mutat un solar uriaș din grădina sa de legume, spre a fi atelierul mobil al întreprinderii care îl va consacra pe măsura operei la care cutează. Și astfel, după doar căteva luni de lucru, sătenii văd și se miră cum crește acest panteon al satului Soci, fără niciun semn, până acum, că acest meșter Mihai de la Soci va trebui să săvârșească și el vreun sacrificiu, precum
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
vor să treacă peste dorul ei cu plugul. Îmi povestise-un graur, în șoaptă, vicleșugul cu care amâna dorința lor. N-am pregetat o clipă și i-am trimis ce-a vrut... Târziu, aflai că-n vesela Ithacă nu mai cutează nimeni să ceară să petreacă pentru că soțul drag a apărut. Știu c-a uitat de mine și nu îmi pare rău. Nu-i mai aștept de multă vreme solii fiindcă-s convins că pânza mâncată e de molii de când erou-alintă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
voi pleca de mâine în anotimpul meu Tu vei dormi când tainic voi încerca să-nchid Nu poarta năruită, cu mâini de spini și frig, Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu. Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutez Să tulbur depărtarea amiezelor tăcute Târzia mea ființă, ascunsă între cute, Te va șopti prin perini, cu nume de botez. În brațele de smirnă, cu care m-ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi
EU VOI PLECA DE MÂINE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353976_a_355305]
-
plâng în glastră. Coboară soarele-n chindie, uscând de lacrimi o păgână, nemuritoarea noastră glie, răcnește crunt pe sub țărână. Se scurg izvoarele de patimi, sărută ciob de pribegie, sub tricolor păzim azi datini, căci ce-i român,e pe vecie! Cutez să-ți scriu pe-o rană dacă, iubirea ce ți-o port din pântec, de m-oi întoarce-acasă maică, voi scrie dorul meu pe-un cântec. Un curcubeu îmi poartă gândul, strivind pe sub lacrimi hotare, doar Dumnezeu mă știe sfântul
CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352660_a_353989]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Fereastra tăcerii se sparge-n cuvinte, Când dorul aleargă prin vara fierbinte Muguri de vorbe se scaldă în soare, Ca zbuciumul zilei să ia alinare. Cerul oglinzii cutează mereu Vede doar coama, batrânului zmeu Râde amarul în piele de oaie, Când lupii flămânzi încă jupoaie... Taxa pe zâmbet se mai dezbate Ultimul chicot mai dă din coate, Semnu întrebării tot mai așteaptă Este-n exil pe ultima treaptă
ZÂMBET de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352728_a_354057]
-
ura te ceartă, Căci dojenind ea te și iertă, Speră la neștiuta ei schimbare Din unica-i inimă, o splendoare, A florii rare ce-i EA-- Femeia! Doamnelor și domnișoarelor, le doresc: Să visezi pacea, fi apa cea lina, Să cutezi să fi perla cristalină, Nici pic să nu îmbătrânești, Ci tu doar să înflorești! Domnul însăși fie adulat, Că tu ai un zâmbet adorat, Când și el este mulțumit, De zâmbetul în tine cuibărit, Mai este și foarte încântat, Că
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
cu sinceritate. “Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentila și dulce, inteligență și radioasa, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica”, “Dulcea mea doamna”, “Mai, îngerașule”, “Dulce și dragă Cuta”, “Draga mea copilă”, “Stimabila doamna și respectată mea amica”, “Doamna mea”, “Dulcea mea Veronica”, “Dragă, dulcea și îngereasca mea Cuta”, “Momoți dragă”, “Draga mea Veronicuța”, “Draga mea Nicuța”, “Mai Momoțelule”, “Dragă și mititica mea Moți”, “Fetițule dragă”, “Dragul meu bobocel
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica”, “Dulcea mea doamna”, “Mai, îngerașule”, “Dulce și dragă Cuta”, “Draga mea copilă”, “Stimabila doamna și respectată mea amica”, “Doamna mea”, “Dulcea mea Veronica”, “Dragă, dulcea și îngereasca mea Cuta”, “Momoți dragă”, “Draga mea Veronicuța”, “Draga mea Nicuța”, “Mai Momoțelule”, “Dragă și mititica mea Moți”, “Fetițule dragă”, “Dragul meu bobocel moțat”, “Mai, ramura de liliac”. Veronica îi răspundea: “Mitule iubit și al meu scump și drăgălaș”, “Mitule”, “Băiet iubit și
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NU E TOAMNĂ, EȘTI TU Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ca și cum te-ai trezi într-un ochi, undeva unde nu mai ai timp să cutezi altceva decât somn să înduri și cenușă de flori, Unde nu mai ai timp nici să vii, nici să mori Ca și cum, peste ani, ai alege să fii doar un abur desculț printre fiice și fii, rătăcind în cetăți cu prăpăstii
NU E TOAMNĂ, EȘTI TU de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357795_a_359124]