199 matches
-
grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă viu? lumina dimineții îmi face zob privirea - mă rănește cum fluturele a fost rănit de beznă și pustiu Să sufăr în singurătate nu mai pot o trezesc în
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
raze-stalagmite Este adevărat este bine este frumos îngerii cântă sufletele zburdă zeii se veselesc las cartea din mâini și cartea plutește - nu cade jos este adevărat este bine este îngrozitor de frumos precum călăuza lui Tarkovski prin zona memoriei rătăcesc strigând - cutremurat - la fiece pas: „Îmi amintesc! îmi amintesc! îmi amintesc!”
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
FRĂMÂNTĂRI Cutremurate ape mă-mpresoară Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului. Pe un ochi îngălbenit i se prelingea o pată groasă ; obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
inconștiență; nu e formă fără materie. Arta, reflectarea, conștiința, forma voi fi eu, iar ea, Marina, va fi natura, instinctul, inconștiența, materia. Și ce natură! Ce instinct! Ce materie!... ce materie peste toate...! o spun curentele plutoniene cu limbajul lor cutremurat al inimii ce materie! Eu o voi lucra, ca apele pământul, o voi brăzda, îi voi da formă, voi fi meșterul ei. "Taci! Taci!" îi spune vocii interioare care îi șoptește: "Privește Avito, ce stai...? Ce stai, Avito...? Ce stai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur. — Asta este secția cea mai mare de deteriorare. Pe cei moi și fără speranță îi ținem aici. Sînt destul de fericiți. Vino să vezi. — Ai zis că nu trebuie să văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uită curios la materia moale și cenușie dinăuntru. Era ca scrumul de țigară. — Fii atent, Duncan, îi zise domnul Thaw. — Da, nu vrem s-o împrăștiem înainte de a ajunge acolo, spuse Duncan. Era surprins să-l vadă pe taică-său cutremurat. Urcară dealul pe o cărare pietroasă, înecată în garduri vii îmbobocite și ferigi. Mai sus se transformă într-un drumeag de căruțe peste un cîmp verde, apoi o luară printr-o spărtură într-un canal de piatră secat care dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să nu se ardă. Avea fața și gîtul slăbănoage și solzoase, ca ale unei țestoase, și un nas coroiat și impunător. Sprijinit de perne, ațipea uneori, iar capul îi tremura, depărtîndu-se cu cîțiva milimetri de ele, după care se trezea cutremurat, stigînd slab „Agnes!“. Nu venea nimeni să-l vadă. Domnul McDade, din stînga lui Thaw, era un om mărunțel, al cărui piept se bomba ca o burtă grasă, ajungîndu-i pînă la bărbie. Avea părul roșu sîrmos și o față severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
continuară drumul. Ceața coborî și ciudatele forțe gravitaționale ale drumului îi făcură să simtă din nou tensiunea din brațe. Evitară din nou tensiunea mergînd într-o stare semi-conștientă. în cele din urmă, Rima zise: — Aproape am ajuns. Lanark se trezi cutremurat și văzu prin ceață un perete de stîncă deasupra lor. Aprinse lanterna și în fața lor apăru o ușă pe care erau următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Rima se așeză cu spatele la ușă și-și încrucișă brațele. Lanark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă nu vorbesc cu Wilkins! Sergentul îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta pentru mine, ci pentru oamenii pe care-i reprezint. Faceți-mi legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreme. Jos, se deschidea în peretele spoit în alb o ușă grena, ușa stacojie din coșmarele mele, prezentă ca un sigiliu de sânge în tot ce am scris și în tot ce mintea mea a schițat în după-amiezele fără somn. Cutremurat, cu toată pielea înfiorată, am deschis poarta de fier forjat și am intrat în curte. Nu era nimeni. Norii strălucitori încremeniseră pe cer. Într-un colț, un oleandru roz, singurul viu din curtea vidă, răspândea un miros nebunesc. M-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Șarl. Da, Șarl a zis după-aia, am auzit-o și io. Da' a zis și Pablo. Era pentru prima dată când Maria reușea să umple atât de bine forma unui personaj încît să-i modifice rolul de pe ecran. Rămăsese cutremurată, pierdută, când își dăduse și ea seama că, su-flîndu-i Ivonei replicile, schimbase numele iubitului ei. Mai târziu, în alte filme, reușise să schimbe scene întregi, să modifice intrigile, să elimine personajele antipatice, să-i căsătorească pe favoriții ei în ciuda oricărei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
drept axon și nervii ca dendrite nenumărate? O pânză de păianjen care simte doar ce-o atinge. Da, fiecare avem în noi un singur neuron, umanitatea e un creier disipat, care-ncearcă disperat să-și regăsească unitatea. Și mă-ntreb cutremurat dacă nu asta înseamnă Judecata de Apoi și învierea morților: extragerea neuronului din fiecare om care-a trăit vreodată, selectarea lor și aruncarea celor neviabili "acolo unde-i plânsul și scrâșnitul dinților", iar din cei perfecți construirea unui fantastic creier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
raiuri, fiecare locuit de miliarde de sfinți. Fețele Tatălui și Fiului erau străluminate, cum se pierdeau dincolo de putința ochiului de-a vedea, de mănunchiul de raze groase izvorâte din Duhul, porumbi cu ochi de femeie plutind în viața fără sfârșit. Cutremurată, fata mai apucă să vadă șuvițele de aur ce-i coborau Fiului până la șale și ugerii gingași de pe pieptul Lui, și se prăbuși apoi până ce orice viziune se sparse în cioburi și se risipi. Se regăsi în ograda casei ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străluceau câteva fire de păr pubian. Părea că sub o glazură de piatră ar fi fost o femeie vie, condamnată la o-ncremenire eternă și la o sarcină fără sfârșit. "E vremea nașterii și nu e putere pentru naștere", își aminti cutremurat Herman, privind statuia și ascultîndu-le pe femei murmurând, cu ochii-nchiși, o litanie de neînțeles. Rugîndu-se, păreau și mai asemănătoare: amândouă țineau capul plecat ușor pe umărul stâng, amândouă aveau pe față o expresie de dezolare smerită, gura amândurora era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din centrul bolții. Ochiul era pretutindeni și nu i te puteai sustrage, era puternic și ferm. Coca începu să râdă isteric, cu lacrimi de fericire curgîndu-i pe obraji. Se trezi cu ochii-n lacrimi și așa, plânsă și mușcîndu-și buzele, cutremurată, începu numărătoarea. Deschise ochii după cei treizeci de pași și tresări. Chiar în fața ei, aproape piept în piept cu ea, stătea bătrânul în halat de mătase, privind-o cu toată fața deodată, cum o făcea întotdeauna, în spate, într-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părinților lui într-un bombardament aerian american l-a aruncat într-o cruntă depresie. După înmormântare face cerere să fie trimis pe front dar cum la vizita medicală este diagnosticat cu platfuss, nu primește aprobarea. La 30 august 1944 privea cutremurat de la fereastra casei sale defilarea tancurilor sovietice intrate în capitala eliberată de Armata Română. Alianțele cu rușii aduseseră întotdeauna României necazuri uriașe ca să-și facă iluzii în privința tragediei care nu va întârzia să urmeze. După o scurtă perioadă de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor)? Aceste sensuri nici nu sunt, de fapt, perfect opozabile. Vino, nu veni reunește, de pildă, un verb al aproprierii de alt verb, care nu este al îndepărtării, ci al suspansului, al așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre înăuntru presupune, aici, o eminesciană pierdere "pe malul apei", o că-dere în singurătatea dragostei, abisală. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
între cer și pământ. Doar, la câte o inmormântare oamenii își aduc aminte de cimitir. Unii uită, mulți uită că el este acolo, gata...și, îi așteaptă pe fiecare. Doar, când trec prin apropriere, atunci își amintesc de el, și, cutremurați fac semnul crucii. Uitarea...uitarea este un miracol; cu această teribilă putere de a uita, omul își trăiește viața. În genunchi lângă mormânt, Iorgu...cât de mult ar fi vrut să-și spuie niște dorințe niciodată spuse...gânduri de spovedire
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul său, în noaptea bestială, colcăitoare. Și deodată, fără tranziție, cutremurat încă de vis, incapabil să-mi dau seama dacă m-am trezit sau am pătruns 111 în altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
confruntat dintr-o dată, deschis, de aproape, cu incultura agresivă. Reproșîndu-i că, preocupat de scris, nu a ajuns măcar doctor în Fizică, Simona a mers pînă acolo încît i-a spus că societatea are nevoie acum de furnicuțe, nicidecum de greieri. Cutremurat, Mihai a fugit înapoi spre Moldova cu primul tren. La scurt timp, Teona părăsea ținutul întinsă în mașina soră-sii. Gîndurile lui Mihai de-a lua urma Teonei, să afle ce s-a mai întîmplat cu ea, au rămas doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zel pentru interesele amicilor și aliaților săi. În acest chip lucră și atuncea când Balduin II s-a fost silind să aducă din Europa apusană, peste Ungaria și Dunărea, însemnate trupe auxiliare în împărăția sa, cumplit 114 {EminescuOpXIV 115} de cutremurată. Cu toată alianța sa cu Vatatzes și cu împărăția romeică, Asan îngădui trupelor auxiliare latine trecerea prin teritoriul său, pretextând că la invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere. Latinii întăriți în acest chip, mai căpătând și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite de vreme, unele împrăștiate, altele grămadă la un loc. Cutremurat, își dă seama că aici a avut loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-au împotrivit. Ale cui rămășițe or fi? se întreabă. Străini sau nu, le acoperă totuși cu țărână. Este o datorie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcu să tresară și să-și acopere ochii. Și atunci fetele văzură, desigur, cît de murdare și tăiate erau, cît de oribil arăta tatăl lor, cu sînge și bandaje pe față. Începură să plîngă. — Nu-i nimic, le zise mama cutremurată. Încă tremura. Nu-i nimic. Noi sîntem bine, nu-i așa? Phyllis, Întoarce cheia În ușă. Adu ceaiul, Eileen. Și acoperă cutia aia cu carne conservată! Să fie protejată... O, Doamne! Ajunsese la ușa bucătăriei și văzuse haosul de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la care îți este imposibil să te uiți din pricina unor crini albi, care îți umplu privirile, iar eu tocmai de aceea mă holbez la toate astea, cum este posibil așa ceva, distrug cafeneaua, dărâmă și ultimul monument; îl privesc pe Udi cutremurată, distrug cafeneaua, spun eu, dezvăluind dintr-odată tulburarea care mă invadase, iar el afișează pentru o clipă un zâmbet strâmb, plin de mister, de parcă el ar fi fost acela care stătea în spatele acelui foc alb. Poate că lui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]