306 matches
-
termină studiile la academie. Pe parcursul cursurilor de compoziție ale lui Dimitrie Cuclin, noul dascăl al compozitorului moldovean, om foarte cult și instruit, Neaga a scris muzica simfonică (o simfonie, un poem simfonic), muzica de cameră (două sonate, un cvartet, un cvintet) și muzica dramatică. Neaga ia hotărârea de a pleca la Paris, unde evoluează ca solist-pianist, precum și în concerte; compune alături de Dinicu și în 1937 i se acordă premiul expoziției universale de la Paris. În același an Neaga este înscris ca student
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
amândoi cântând in ansamblul big band (poate conține un număr de 12 până la 25 membri) a lui Maynard Ferguson. Zawinul a continuat să cânte cu grupul lui Cannonball Adderley în anii 1960, iar Shorter cu cel de-al doilea mare cvintet al lui Miles Davis, muzicienii lăsându-și amprenta printre marii compozitori de jazz. Mai târziu, Zawinul i s-a alăturat lui Shorter la primele înregistrări de muzică fusion ale lui Miles Davis, ca parte a trupelor de studio care au
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
La început toate impulsurile sale creative erau transpuse în muzică pianoforte, apoi a urmat anul miraculos al melodiilor. În 1841 a compus două dintre cele patru simfonii ale sale. Anul 1842 a fost dedicat compoziției muzicii de cameră și include cvintetul pianoforte (op. 44), astăzi unul dintre cele mai cunoscute și admirate opere ale sale. În 1843 scrie "Paradis și Stiloul", primul eseu despre muzica vocală concertată. Acum că stăpânea formele separate, compozițiile sale de aici înainte nu pot fi clasificate
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
își lansează discurile pe piața americană. <br>În 1982 compune prima "Rapsodie" și primul " Concert pentru nai și orchestră", pe care le înregistrează pentru "Phillips" cu "Filarmonica din Monte Carlo", sub bagheta lui Lawrence Foster. <br>În 1984 compune primul "Cvintet pentru nai și cvartet de coarde", numit "Cvintetul Plopilor", pe care îl cântă împreună cu "Cvartetul Oxford" din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul "Cvartet Enescu", în Franța și Germania. <br
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
1982 compune prima "Rapsodie" și primul " Concert pentru nai și orchestră", pe care le înregistrează pentru "Phillips" cu "Filarmonica din Monte Carlo", sub bagheta lui Lawrence Foster. <br>În 1984 compune primul "Cvintet pentru nai și cvartet de coarde", numit "Cvintetul Plopilor", pe care îl cântă împreună cu "Cvartetul Oxford" din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul "Cvartet Enescu", în Franța și Germania. <br>În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
contemporană "GRUP 3+ (Steliana Calos - soprană, Valeriu Bărbuceanu - clarinet, Sever Tipei - pian)" cu care a susținut nenumărate concerte în țară, Bruxelles, Utrecht, Rotterdam. A realizat 150 de minute de înregistrări Radio-București, Utrecht, Bruxelles. Din anul 1974-1982 a fost membru al cvintetului de muzică de cameră a renumitei formații "MUZICA NOVA" cu care a susținut 30 concerte în București și a realizat 300 minute de înregistrări Radio-București. Din anul 1986 este membru fondator, clarinetist solo al orchestrei de cameră "Virtuozii din București
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
cu care a susținut 30 concerte în București și a realizat 300 minute de înregistrări Radio-București. Din anul 1986 este membru fondator, clarinetist solo al orchestrei de cameră "Virtuozii din București" - dirijor Horia Andreescu. Intre anii 1981-1988 este membru al cvintetului de suflători "CONCORDIA", cu care realizează 62 concerte, 700 minute înregistrări Radio-România, Zürich, Heildelberg, Baden-Baden, 35 prime audiții de muzică românească, concerte în țară și străinătate. În 1984 primește premiul ATM cu cvintetul Concordia. Putem spune că între anii 1966-1993
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
Andreescu. Intre anii 1981-1988 este membru al cvintetului de suflători "CONCORDIA", cu care realizează 62 concerte, 700 minute înregistrări Radio-România, Zürich, Heildelberg, Baden-Baden, 35 prime audiții de muzică românească, concerte în țară și străinătate. În 1984 primește premiul ATM cu cvintetul Concordia. Putem spune că între anii 1966-1993, Valeriu Bărbuceanu a desfăsurat activități pe plan teoretic, solistic, muzică de cameră, înregistrări Radio și Electrecord. A realizat în această perioadă 175 concerte de muzică de cameră, 48 de lucrări de compozitori români
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
influențe africane, latine și de ritmuri cubaneze. În 2006 ea s-a mutat la Paris. În 2001 ea și-a început cariera cântând în trupa de blues Fifty Fingers. A cântat în grupuri muzicale din Angoulême, mai ales într-un cvintet de jazz. A lucrat în Toulouse la un studio, ca și cântăreața de backing vocals. Astfel a cântat alături de Maeso, Art Mengo, Vladimir Max, Jean - Pierre Mader, Eduardo Sanguinetti și Serge Guerao. La 10 mai 2010, Zaz și-a lansat
Zaz () [Corola-website/Science/334267_a_335596]
-
Wolfgang Amadeus Mozart a fost un compozitor prolific și a compus muzică aparținând multor genuri. Poate cele mai apreciate lucrări ale sale sunt operele, simfoniile, concertele și sonatele pentru pian, cvartetele de coarde și cvintetele de coarde. Pe lângă acestea Mozart a compus și lucrări pentru pian solo, alte forme de muzică de cameră, muzică religioasă, dansuri și divertismente. Lucrările lui Mozart sunt clasificate "K." sau "KV" care corespund "Köchel Verzeichnis" (Catalogul lui Köchel), care este
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
însuși (sau de sora sa, și ea o pianistă desăvârșită). Între 1782 și 1786 a compus 20 de lucrări pentru pian solo (inclusiv sonate, variațiuni, suite, fugi și rondouri) precum și lucrări pentru pian la patru mâini și pentru două piane. Cvintetele de coarde (K. 174, 406, 515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
de coarde (K. 174, 406, 515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră, inclusiv aparținând genului menuet (peste 100), contradans și alemandă (sau Dansuri Germane). În compoziția menuetelor Mozart a urmat în general exemplul lui Haydn, preferând caracterul lent al dansului
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
repetiții a fost uimitoare. Efortul de la înregistrări a fost la fel de bun. Toată lumea a vrut să iasă grozav. Chiar am crezut în ceea ce am făcut și nu am putut aștepta să scoatem acest produs și lumea să îl audă.” Acum un cvintet cu Schnell la clape, formația a lansat al doilea album, The Last în Line, pe 2 iulie 1984. Urmat de al treilea albul, Sacred Heart, ce a fost lansat pe 15 august 1985. În 1985 Ronnie James Dio, Campbell și
Dio () [Corola-website/Science/336192_a_337521]
-
lecții la Scoala Juilliard cu ilustrul violoncelist american Leonard Roșe, până la decesul acestuia în 1984. În 1983, la 13 ani, Matt Haimovitz și-a făcut debutul la Carnegie Hall, când a trebuit să-l înlocuiască pe Leonard Roșe la interpretarea cvintetului în Do major de Schubert într-un ansamblu de cameră cuprinzând pe Isaac Stern, Mstislav Rostropovici, Shlomo Mintz și Pinchas Zukerman. După moartea lui Leonard Roșe, Haimovitz a avut ca profesori pe Ron Leonard, si, în mai mică măsură pe
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
Prima contribuție a lui Albert Guttman în domeniul muzicii de cameră datează tot din perioada studiilor la Conservator. Împreună cu alți colegi de studii: Edy Guți - oboi, Emil Franz - clarinet, Constantin Predețeanu - fagot, Wilhelm Bretz - corn, Albert Guttman a înființat un cvintet de suflători cu pian, ale cărui recitaluri de muzică de cameră s-au bucurat de aprecierea publicului, precum și de cea a Rectorului din acea vreme, Ioan D. Chirescu (compozitor, dirijor și folclorist, rector al Conservatorului bucureștean între 1950-1955). După absolvirea
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
1930, V. Jocul calusărilor-25 sept. 1931) lucrarea a fost completată cu partea a IV-a Cântec bătrânesc (15 ian 1936) iar în 1942 a fost reorchestrata. Anul 1932 îi aduce lui Paul Constantinescu o nouă recunoaștere a talentului sau componistic: Cvintetul pentru flaut, oboi, clarinet, fagot și violina, (P. I , Allegro; P. a II-a, Andantino; P. a III-a, Allegro giocoso) terminat la 26 aprilie 1932, este distins cu PREMIUL ÎI „GEORGE ENESCU”. Anul 1938 consemnează o sumă de puncte
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Printre lucrările pentru oboi fără acompaniament putem menționa: „Cele șase Metamorfozele lui Ovidiu” de Benjamin Britten și Luciano Berio „Sequenza VII”. Muzică de cameră: În muzică de cameră pentru instrumente de suflat din lemn, oboiul joacă un rol important în Cvintete și în Octete. O formă cunoscută este Trio pentru instrumente de suflat (3 oboiuri și un corn englez) sau Trioul Trio d'Anches cu oboi, clarinet și fagot. Alte piese importante în diferite combinații se găsesc în compozițiile compozitorilor Francis
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
a "convertit" stilistic de la un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de coarde etc. Compozițiile sale au acoperit multe genuri muzicale: 4 Suite de orchestră, 1948, 1949, 1952, 1960; Concert pentru două orchestre de coarde, celestă , pian și percuție, 1958; Simfonie concertantă pentru orchestră
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
contrabasistului și producătorului Vlaicu Golcea Inspirat de biografia liderului de big band și compozitorului Sun Ra, Iordache a format în 2001 un grup dedicat interpretării pieselor acestuia. Inițial un septet, grupul s-a redus după câteva concerte la formula de cvintet - Outer Space Five - din motive financiare. Grupul a concertat în București și Constanța În 2003, deoarece compozițiile proprii începuseră să le înlocuiască pe cele ale lui Sun Ra, Iordache a schimbat numele grupului în Iordache. În același an a apărut
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
câștiga existența ca dirijor, compoziția fiind o activitate din timpul liber. Totuși, acorda compoziției cât de mult timp putea, rezervând vacanțele de vară pentru perioade de intensă concentrare creativă. În afară de primele sale lucrări, cum ar fi o parte dintr-un cvintet de pian compus în perioada în care era student la Viena, lucările lui Mahler sunt compuse pentru orchestre mari, coruri simfonice și soliști de operă. Majoritatea dintre cele 12 lucrări simfonice ale sale sunt la scară foarte mare, adeseori folosind
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cameră au fost, în afara lui Tal, violoncelistul Yaakov Mense, violistul Daniel Binyamini (înlocuit după doi ani de către Zeev Steinberg) și violonistul Mordehay Yuval (înlocuit mai târziu de Rafael Marcus). La premiera cvartetului s-a interpretat cvartetul cu disonanță de Mozart, cvintetul cu clarinet (cu Yona Ettinger) și cvartetul de Maurice Ravel. „Noul Cvartet Israelian”, care, alături de „Cvartetul Tel Aviv” era la vremea respectivă singurul ansmablu de cameră israelian, s-a bucurat de succes și a primit excelente aprecieri, inclusiv de la compozitorul
Alexander Tal () [Corola-website/Science/333696_a_335025]
-
violoncelist, a fost un interpret de cameră entuziast, un interes care s-a adâncit în timpul studiilor sale din chimie de la Heidelberg dintre 1859 și 1861. Din această au rezultat, printre alte lucrări de cameră, un sextet de coarde și un cvintet de pian. În ceea ce privește structura tematică și textura instrumentală, Borodin s-a inspirat după lucrările lui Mendelssohn. În 1875 Borodin a început să lucreze la primul său cvartet de coarde, spre nemulțumirea lui Mussorgsky și Vladimir Stasov. Faptul că Borodin a
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
decorat de artiști precum Velázquez, Tiepolo, Mengs, Gasparini, Juan de Flandes, Caravaggio și Goya. Mai multe colecții regale de o importanță istorică mare sunt ținute la palat, inclusiv armele regale și arme datând din secolul al 13-lea, și singurul cvintet de coarde Stradivarius complet din lume , precum și colecții de tapiserie, portțelan, mobilier și alte obiecte de mare importanță istorică. Sub palat, la vest, sunt grădinile del Campo Moro cărora li s-au dat acest nume datorită faptului că aici, în
Palacio Real () [Corola-website/Science/320247_a_321576]
-
a fost beneficiar al Kennedy Center Honors în 2004. s-a născut pe 8 februarie 1932 în Flushing (Queens), New York ca fiu al lui Esther și John Williams Sr. Tatăl său a fost percuționist de jazz care a cântat în Cvintetul Raymond Scott. În 1948, familia Williams s-a mutat în Los Angeles unde John a studiat la North Hollywood High School, absolvind în 1950. A studiat apoi la University of California at Lost Angeles (UCLA) și a studiat în particular
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
Notte" (Milano, 1859); "Vinciguerra" (Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]