1,517 matches
-
senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și deopotrivă pe cant, în cusătura coperții și-n baierele lumii. Scriu, așadar, despre ei, cei omniprezenți. Cronologic
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
lăsă bidonul în drum. Mergea foarte repede, căutând să ajungă cât de curând la un loc, o bucățică oricât de mică de pământ unde totul mai putea fi puțin neadevărat, petrecut în treacăt. Capacele bidoanelor săriră și în urma mașinii rămâneau dâre de lapte. Merse mult, fără să știe cât, până ajunse la un mal. Văzu în fața lui o apă, dar nu văzu că e mare și nu știa că e Dunărea. Nu opri; își spuse că n-are timp să zăbovească
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
e mare și nu știa că e Dunărea. Nu opri; își spuse că n-are timp să zăbovească. Trecu malul, și mașina începu să se umple cu apă și să se scufunde. Împrejur totul era alb - mașina era înfășurată în dâre de lapte. Pe Duminică albul acela îl ameți și la început îl înspăimântă. Apoi îl bucură, el își spuse că a găsit locul acela unde totul era neadevărat și reparabil - nu se putea să existe râuri de lapte în care
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
Simona Vasilache Tîrgul este un spectru de culori. Cu abia o dîră cenușie, dată de cărțile de pe care au dispărut strălucirile, luminile actualității. Printre standuri care de care mai policrome - unele dintre ele, parcă mai multe decît odinioară, avînd drept unic scop divertismentul - vreo două dughene cu bunătăți de epocă. Nu cărțile
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
slujitorii săi 301 VIII. Familia regală, Regina Ana și Regele Mihai 334 IX. Felicitări, invitații și extrase 350 Cuvântul autorului În fiecare om, care se apropie de sfârșitul drumului său prin viață, există o dorință naturală de a accentua cumva dâra, urma lăsată de el, prin această lume. Există credința, total conformă cu realitatea, că orice traseu prin viață, oricât de bine ar fi conturat, accentuat, în timp se șterge definitiv. Or, omul, prin natura sa, tânjește spre nemurire, spre sfidarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
moartea, ca și iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, și mai important: neîmplinirea - condiție riguroasă a discernământului. * Prea multă seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
visul ca și fumul de pă ape/ Ce să prinde-n frunzi dă sălcii când sunt zorile aproape./ Trec stăpânii lumii estii și îi hăpăie țărâna,/ Cari vrut-au să domnească-n veci de veci și totdeauna,/ Trec și nice-o dâră lasă preste unde au trecut./ Coaja prima putrezește lăsând sâmburul afară/ Să întinză frunzi și ramuri sprijin ceriului de vară,/ Primele pălesc în carte chipurile de temut./ Doar în câteva minuturi mai nimic dân ei rămase,/ Doar o ceață colorată
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
cuminte "și toamna-mi sărută umărul stâng/ și luna-mi arată fața ei fadă/ și salcia pe mal mă învață să plâng/ și roua pe mine încearcă să cadă// și fuge copacul din calea mea/ și umbra mea lasă o dâră adâncă/ și cerul în două-mi arată o stea/ și fac o cărare între atât și încă// și frunzele cad în cerul din baltă/ și seara ghicește că iarăși sunt trist/ și lacrima-n sus spre frunte se saltă/ și
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
aprinzând și stingând lanterna, iar și iar. Carosse trase rapid câteva focuri. Din cauza emoției pe primul îl trase fără țintă și atinse un tablou al cărui geam se făcu țăndări. La al doilea lanterna căzu pe podea trasând o mică dâră de lumină spre ușă. Fața lui Chavel se crispă de durere. Ceva ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă din infern. Am stat de Crăciun mult după miezul nopții, cu toată familia bulucită în fața televizorului, ca să vedem un film cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mori de vânt ale părerilor de rău. s-a spart geamul vitrinei sufletului meu numeroase mâini păroase, murdare, cu degete groase și negru sub unghii se înfig să culeagă un ciob, un picior rupt de manechin, o amintire mâzgălită cu dâre de sânge. îmi retrag apele de sub grinzile rupte, îmi adun răniții prinși sub căderi. în văzul curios, aproape ofensat, al tuturor, supraviețuiesc. nouă în primul loc: deși nu ai fi zis, drumul tău ajunge dintr-odată să treacă pe marginea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși de puțin viața celor din jur, câtă vreme însăși viața ei i se părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală? În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o dâră foarte tocită pe el! Îl măcina puternic ciuda pe sine însuși că deloc nu vrea să-i înmugurească și lui în minte o soluție inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
public. Culese o alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
M-am apropiat să mă uit mai atent. Am lovit un sfânt: Sfântul Prooroc Elisei. Ha, ha, ha! Probabil și-a proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze cu ajutorul unui creion. Uneori, dâra acea negricioasă mai depășea firavul arboret pilos și trebuia corectată. Mai ales înspre tâmple. O dată terminată această mică operațiune, își țuguie buzele aproape la fel de groase ca și sprâncenele. Își plimbă limba prin gură, umflându-și astfel când obrajii, când partea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stuchitoare o cam luase la vale spre stânga, desfăcându-se asimetric pe alocuri. O mulțime de cârnăciori și clătite savant asamblate mai înainte acum fluturau în toate direcțiile, descoperind părul rar, seboreic și sur de dedesubt. Buzele strânse, bărbia cu dâre de salivă, ochii îngustați și zvâcnetul sacadat al fălcilor completau imaginea nu tocmai exemplară pentru un cadru universitar. Cei doi o priviră blocați. Domnul Cuzbășan preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din Berceni, unde stăteam, în vederea lipirii; eram conștient cu alte cuvinte, că mă aștepta o muncă de câine. Ceea ce va ieși din mâinile mele, nu se va mai numi niciodată statuie - îmi șopteam destul de emoționat-pentru că o să fie tatuată cu dâre dubioase, cu mâzgălituri provenite de la lipituri. Nu vor mai putea fi puse precis, vreodată în vitrinele servantelor, ci ascunse undeva, tot într-un sertar, ca să nu mai fiu obligat niciodată să dau relații unor musafiri, despre ceea ce mi s-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-o lipit de mână o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În timp ce-o măsura pe necunoscută din pneuri până-n vârful antenei. Tocmai ajunsese lângă portiera ei, suficient de aproape pentru a-i simți parfumul delicat, când Alfina a demarat În trombă, cu scârțâit de roți, lăsând În urmă o dâră de praf și gaze de eșapament. Și iată-l pe eroul nostru rămas de căruță În mijlocul drumului, cu motorul Înecat ca ultimul Începător, cu toate beculețele sticlind disperate pe bord. În acele secunde s-a simțit ca un Wartburg de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]